Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: poveste de dragoste

Amintirile Evei

Calatorie printre amintiri

Published by:

calatorie printre amintiriCalatorie printre amintiri

Linistea diminetii a fost intrerupta de alarma agitata a ceasului. Am ales sa-l ignor, oprindu-i galagia cu mingea de tenis aruncata cu o miscare dibace, fix in el.

Zambind, m-am intors la tine, continuand sa te visez. Iubesc momentele cand bantui prin gandurile mele. Amintirile tale sunt ca pasii apasati pe un drum greu de munte. Nu ii poti ignora.  Te dor, te apasa, te entuziasmeaza, te lasa cateodata fara putere, dar, continui. Oprindu-te din cand in cand, respirand cu nesat ca sa-ti astamperi setea de oxigen.  Dintr-o data totul se lumineaza si capata sens. Te opresti ca sa admiri peisajul care se dezlantuie salbatic in fata ta. Atunci incepi sa chiui: “Iuhuuu! Am reusit. Acum sunt mai aproape de cer”,  apartinand in continuare pamantului.

-Iti poti aminti ceva ce nu a existat?  Amintirile apartin timpului, iar noi apartinem lui.

Cum mi-as putea aminti ceva ce nu am trait? Unele amintiri le-am trait impreuna, altele separat.

Ma intrebi: “Iti e dor de mine?” pironindu-mi amintirile cu privirea ta.

Daca imi e dor de tine? Dorul meu este masurat de timp. Timpul este unitatea vietii mele. Timpul meu nu are aceeasi valoare cu valoarea timpului tau.

Da, da stiu ce vrei sa spui, am fost invatati la scoala sa-l impartim in: nanosecunde, microsecunde, secunde, ore, zile, luni, ani, secole.

Si totusi timpul este atat de diferit pentru ca il percepem diferit fiecare dintre noi. Intesitatea lui face diferenta.

Imi amintesc perfect de timpul ploilor copilariei mele, ele mi-au amintit prima data de dorul de tine. Nu ne intalnisem atunci, desi apartineai de atunci amintirilor mele.

Vacantele mele erau perfecte. Aveau soare, aveau ploaie, aveau carti, sotron si rasete. Ma indragosteam in fiecare vara. Iubirile mele erau navalnice ca ploile ei. Intre iubiri si carti, calatoream. Intre calatorii te visam.

Ma cuibaream in spatele masinii, scotocind cu privirea tot ce se intindea in fata mea. Numaram berzele de pe marginea drumului, copacii, oamenii.

Dar cand ploua.. ohh Doamne! atunci cand ploua ma gandeam intotdeauna la tine.

Urmaream firisoarele de apa care se transformau in mici paraiase pe geamul masinii. Puneam degetul pe ele, simtindu-le zbaterea, incercand sa le dirijez cursul acolo unde doream eu, dar ele se incapatanau sa se lase purtate de vant. Unde dorea sa le duca vantul? Nu am descoperit niciodata.

Dar si azi le urmaresc. De data asta, ploile ma prind in tren. Degetul meu se duce instinctiv pe urmele picaturilor de ploaie, asteptand de data asta raspuns la intrebarea: Unde doresc amintirile tale sa ma duca?

Ma poarta prin multi ani.

Intr-o vara, da, cele mai intense amintiri ale mele sunt legate de veri.

Intr-o dimineata superba de vara, plecand pe urmele unei vacante,  m-am ratacit. Ar fi fost atat de simplu, sa trag pe dreapta si sa ma intorc la intersectia ratata.  Am lasat atunci drumul sa ma conduca unde dorea el. Am ajuns intr-un orasel, plin de zgomote si arta.

Am inceput sa-l vizitez. Bantuiam condusa de tine prin locuri pe care nu le vazusem niciodata, dar pe care le cunosteam atat de bine.

Cum as fi putut sa cunosc atat de bine un oras in care intram pentru prima data.

Acum stiu. Gandurile tale, ma conduceau prin locurile pe care tu le iubeai atat de mult.

M-am asezat pe o banca, privind in linistea lumea care se misca de colo colo.

Atunci te-am simtit. Erai atat de intens si vibrant in mine, incat lumea s-a oprit. Singurul zgomot asurzitor venea din inima mea.

Stiam ca esti acolo.. stiam.

Privirea mea a inceput sa alerge dupa tine cand dintr-o data, ca prin somn mi-am auzit numele: ” Ana, Ana..trebuie sa plecam”.

M-am uitat ca la un strain la barbatul care venea razand spre mine.

-Este tarziu si este drum lung pana acasa. Hei.. ai vazut o fantoma, a izbucnit razand. Arati de parca ai fi vazut o fantoma.

M-am ridicat de pe banca, stiind ca las in urma un oras in care amintirile tale erau atat de vii si tu atat de prezent. Un oras caruia, apartineai total.

Nu te-am vazut atunci, dar nu am uitat niciodata acel moment. Un moment, care avea sa devina real.

Intr-o zi, dupa sase ani de la aceasta intamplare, viata ne-a trimis unul altuia, punandu-ne fata in fata. Iti amintesti ce mi-ai spus?

-In  sfarsit ne-am regasit! Te caut de atata timp.

fragment din Jurnal

copyright by Maddie Ancuta

 

Mesaje de dragoste

Tu si cu mine

Published by:

mesaj_dragoste

Tu si cu mine

Cine sunt eu?
Sunt cea care iti va ghida pasii in intuneric, cea care te va sprijini atunci cand vei simti ca te faci bucati sub durerea lasata de oameni.
Nimic nu este intamplator in viata mea.
Nici tu nu esti intamplator…
Motivul pentru care ochii tai s-au oprit asupra mea, buzele tale m-au cautat setoase de iubire?
Eu sunt lumina ta.. iar tu-mi luminezi drumul in fiecare zi.
In fiecare zi ma nasc si strang cu putere ziua la piept.
Lumina ta imi indruma gandurile intr-o singura directie.
Directia TA!
Ne apartinem unul celuilalt.
Cine sunt eu?
Cealalta parte din tine.
Intregul meu este format din Tine.
Iar eu te ajut sa ramai intreg.

Cea  mai frumoasa parte din mine esti TU!

Mai stii sa numeri de cate ori ti-am spus? Iubeam uimirea din privirea ta, care  imi spunea fara cuvinte: ” Ma bucur ca existi. Ma bucur ca in sfarsit ne-am intalnit”
www.radiocatch22.com

mai multe mesaje de dragoste

Maddie Ancuta

 

Mesaje de dragoste

As fi putut

Published by:

declaratie de dragosteAs fi putut sa-ti spun multe.  De exemplu. as fi putut sa-ti spun: “Te iubesc!”

Dar am tacut si te-am lasat sa pleci, privindu-ti umbrele care se strecurau parsiv devenind stapanele chipului tau.

Punandu-ti ici colo cate o culoare, schimbandu-ti fizionomia in mod dramatic.

Continui sa te privesc; cu mintea care este implicata in procesul cunoasterii. Iti privesc umbrele care te mascheaza, impiedicandu-ma sa te recunosc.

Imaginea ta deteriorata este stearsa de valurile sufletului meu, care, te simt intotdeauna, indiferent cat de multe culori sumbre iti distorsioneaza chipul.

As fi putut sa-ti spun multe la plecare. Te-am urmarit tacuta din spatele usilor de metrou care au luat forma unei cortine ce cade peste actori la sfarsitul piesei. Tu ai fost actorul si eu cea care a privit spectacolul? Am fost amandoi pe aceeasi scena in acelasi timp?  Ne-am imbratisat dupa caderea cortinei? Se pare ca da.

Intotdeauna fiinta mea a fost cu tine, in tine si in fata ta.

Sufletul meu te recunoaste. El este punctul meu de referinta in mijlocul scenariului care se afla in permanenta miscare al lumii fizice.

As fi putut sa fac multe : sa fi apasat butonul rosu al metroului care deschide usile, sa fi alergat dupa tine si sa-ti spun: “Raman”!

Ce am facut? Absolut nimic.

Te-am lasat sa pleci stiind ca luminile din tine imi vor calauzi pasii pentru a ne regasi intr-o zi.

 

mai multe capitole in Saruti asa cum scrii

copyright by Maddie Ancuta

23.08.2014