Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: poveste de Craciun

Diverse

Poveste de Craciun.

Published by:

Simteam magia sarbatorilor. Citeam multe povesti si numaram zilele ramase pana la Craciun

emisiune craciun

Mai sunt 9 zile pana la Sfanta Sarbatoare a Craciunului. Imi amintesc de perioada copilariei mele, impodobirea bradului, nerabdarea in asteptarea lui Mos Craciun, colindele care rasunau in casa, peste tot in oras si bineinteles mirosul cozonacilor pe care il am si acum in mine. Simteam magia sarbatorilor. Citeam multe povesti si numaram zilele ramase pana la Craciun :).Stiu ca imi doream zapada. Ochii mei straluceau de bucurie la vederea copacilor imbracati in alb, care straluceau sub luminile felinarelor.

Da… categoric era magic!!!

De dimineata cativa fulgi palizi au cazut peste Sutton-Londra. Hmmmm! astept sa ninga cu adevarat. Mi-ar place sa ma trezesc si sa vad totul acoperit de un strat pufos de nea.

Va astept in seara asta ora 21.30 dupa emisiunea lui Dj Addie de la ora 19.30 Friday Night Party  la o seara plina de alb stralucitor, povesti.. da chiar povesti.. cui nu-i este dor de o poveste? pana la urma este perioada cand toti ne simtim copii. Asa ca muzica, povesti si ganduri frumoasePoveste De Craciun

daca doriti sa intrati in direct si sa faceti o dedicatie sau doar sa adresati niste ganduri celor dragi va astept pe

skype: maddie-on air ptr emisiunea Poveste de Craciun

puteti descarca programul skype de aici

O sa ne imaginam ca stam in jurul focului, afara ninge linistit, vorbim multe si despre orice, spunem povesti si ascultam muzica 🙂

cu drag,

Maddie

Mesaje de dragoste

Miracolul Craciunului…

Published by:

poveste de CraciunAm aflat ca Iarna aceasta are ochii albastrii ca ai unui inger.

In seara asta am aflat cum se simte Mos Craciun cand citeste milioanele de scrisori primite. Cu mana tremuranda de emotie deschizi scriosarea… scrisoare unde sunt asternute, gandurile, dorintele, visele…Am stiut din totdeauna ca scrisoarea este  o parte din sufletul celui care a scris-o.

In seara asta am primit scrisoare de la tine. Am citit si am recitit. Cu emotie in suflet am aflat de ce nu este o simpla scrisoare. Mi-ai spus ca ai scris-o mai demult… dar nu ai stiut cui sa o trimiti. Scrisoarea a fost scrisa de fapt pentru mine…doar ca de abia acum m-ai descoperit 🙂

Ma bucur ca tu m-ai facut sa ma simt astfel…sa ma simt ca un mic fauritor de Magie. Pare ca o poveste. Poate ca Magia acestor zile ne exacerbeaza emotiile si gandurile. Dar eu cred in miracole 🙂

 Am vrut să-ţi scriu despre atât de multe lucruri, că toate gândurile mi s-au întrepătruns şi nu ştiu cum ţi-aş putea vorbi despre prietenie, iubire, sentimente, amintiri fără să mă încurc în cuvinte şi să par penibilă. Am scris fraze, le-am şters şi le-am rescris; nu m-am simţit niciodată atât de nehotărâtă, debusolată ca acum.Mereu voi crede că există un loc unde visele devIarna asta are ochii albastriin reale şi poate în această iarnă…voi crede din nou în “Moş Crăciun“!Poate că de fapt am vrut doar să-ţi vorbesc despre un sfârşit de decembrie…mai cald ca niciodata…sau poate nu…Ma gandesc daca nu cumva cautarile noastre printre oameni nu sunt decat cautari ale acelei „imagini“ care sa confirme „imaginea“ noastra… daca nu cumva cautam, fara sa ne dam seama, acea oglinda care sa ne arate asa cum ne credem… Si, probabil, de aceea si esueaza mai toate relatiile… Si stii efectul acela cand pui doua oglinzi fata in fata… Practic nu se vede nimic, decat reflectarea continua a „imaginilor“ celor doua oglinzi.În oglinda amintirilor, copilul din mine priveşte cu uimire la pomul de Crăciun, din celălalt colţ al camerei decorat cu…zâmbete. Ştiu că nimic nu este mai trist pe această lume decât un om care se trezeşte în dimineaţa Ajunului şi nu se comportă ca un copil, aşa că încerc să… fiu fericita. Îmi doresc ca această zi să dăinuie pe parcursul întregului an, iar Moş Crăciun să-şi uite desaga la mine-n cameră. Ghetuţele-s pregătite, inima-mi la fel…. Stiti care este cel mai urat lucru cu iarna? Toti cautam sa parem ceva ce nu vom fi niciodata: unii mai buni, unii mai fericiti, unii mai destepti sau ce isi doreste fiecare. Si toti cautam ceva. In casa miroase a cald de soba si afara a ger de iarna si a nea proaspata. A viscolit si peste suflet gol, si am ramas o poza invechita cu peisaje de iarna..Nu am mai scris de mult.Prin lacrimi mi-am secat litere, prin zambete mi-am secat metafore.Ti-am zis… nu imi place iarna. Mi-e frig…mai frig decat oricand si cand suflul tacerilor albe imi ingheata sufletul ma ascund in spiritul Craciunului si in copilul de alta data. In fiecare iarna, am lasat un inger in zapada. Iarna asta ingerul s-a ascuns intr-o tacere si a  incremenit acolo. Sau a murit inghetat. Sa scriu? Sa scriu despre ce simt? Si daca daca toate se opresc pe tastatura?. Si daca vreau sa ajunga la cineva si nu vor ajunge nicicand nespusele cuvinte dulci? Pentru fiecare cuvant va ramane o tacere si o fereastra de messenger deschisa fara un cuvant spus. Pentru fiecare raset va ramane si o lacrima.Toate se ascund. Si tu o faci. Atat de des incat te temi si tu.Te ascunzi de absolut tot ce nu ai facut si te urmareste ca o naluca. Ii furi cate un zambet pe scari, prin vis, pe alee, in fata magazinului si taci si peste tacerea ta ninge. E fata aia mica si dulce care te face sa inrosesti si caruia nu o sa ii spui niciodata nimic. E baiatul acela timid si induiosator pe care nu o sa il ai. E doar iarna. E doar o poveste intre multe altele.Fulgii sunt ferestre spre cer. Colinda e fereastra spre copilarie. Mosul e o fereastra spre fiecare Craciun uitat:) Iarna asta are ochii albastri, ca a unui inger cu ochi albastri:)Draga mea Mos Craciun exista!  Dragii mei miracole se intampla zilnic…doar trebuie sa ne oprim macar cateva minute si sa privim viata cu ochii sufletului si o sa le vedem, suntem inconjurati de ele.Ca Mosul sa va aduca ce va doriti trebuie doar sa-i scrieti! 🙂Craciun Fericit!

 

Maddie Ancuta

Povesti Copii

Fetita cu chibrituri

Published by:

povestiEra frig cumplit si se facea noapte. Era cea din urma noapte a anului, noaptea de Anul Nou! Pe frigul si pe intunericul acesta mergea pe strada o fetita saraca, desculta si cu capul gol. Avusese ea pantofi cand plecase de-acasa, dar ce folos! Erau prea mari pentru dansa; ii purtase mai intai mama-sa si fiindca erau asa de mari, fetita i-a pierdut cand s-a grabit sa treaca strada, din pricina ca tocmai veneau in goana doua trasuri. Un pantof nu-l mai gasise, iar pe celalalt l-a sterpelit un baietas; zicea ca are sa-l faca leagan cand are sa aiba si el copii.  Si acum, saraca fetita mergea desculta si piciorusele ei erau vinete de frig.

Ducea intr-un sort vechi o multime de cutii de chibrituri si o cutie in tinea in mana. Toata ziua umblase asa si nu-i daduse nimeni nici macar un banut. Si-acum era ostenita, flamanda si pe jumatate ingheta de frig. Fulgii cadeau si se prindeau de parul ei lung si balai care-i atarna frumos in carlionti pe umeri – dar ea numai la frumusete nu se gandea!  Nu mai putea de oboseala si s-a asezat intr-un ungher intre doua case; una era mai iesita in afara, asa ca intre doua era un cotlon. Fetita s-a ghemuit strangandu-si picioarele sub dansa, dar tot frig ii era. Acasa nu indraznea sa se duca, fiindca nu vanduse nici o cutie de chibrituri si nu capatase nici un banut macar. Tata-sau avea s-o bata; dealtfel si acasa era frig, peretii erau sparti si cu toate ca astupase crapaturile cu paie si cu zdrente, vantul tot razbatea inauntru. Mainile ii erau aproape tepene de frig. Un chibrit ar fi strasnic acum; ce-ar fi sa scoata unul, sa-l aprinda si sa-si incalzeasca degetele? A scos un chibrit si l-a aprins.

Ce frumos ardea! Era o flacara calda si limpede ca o lumanarica, o minunata lumanarica. Si deodata fetitei i s-a parut ca sade in fata unei sobe mari de tuci, cu picioarele de alama si cu tacam de alama; in soba era un foc zdravan si fetita isi atinse picioarele sa si le incalzeasca…dar flacara se stinse si soba pieri…si fetita se trezi tinand intre degete chibritul ars.  A mai aprins unul si iar s-a facut lumina. Zidul, acolo unde era luminat, s-a facut straveziu ca un geam. Pe geam fetita vazu o odaie cu masa pusa; pe fata stralucitor de alba erau farfurii de portelan si in mijloc, pe o farfurie, era o coscogeamite gasca fripta, umpluta cu prune si mere, din care ieseau aburii.

Si ce era mai minunat decat toate, gasca a sarit din farfurie, a inceput sa umble pe jos, leganandu-se, cu furculita si cu cutitul infipte in spate, si s-a indreptat chiar catre fetita. Dar deodata chibritul s-a stins si n-a mai ramas decat zidul gros si rece.  A mai aprins un chibrit. Si deodata s-a vazut stand langa un pom de Craciun. Era mai mare si mai frumos decat acela pe care-l zarise pe geam la negustorul cel bogat. Pe crengile verzi erau o multime de lumanari aprinse si erau agatate poze colorate ca acelea din vitrinele magazinelor. Fetita a ridicat bratele in sus – si chibritul s-a stins.

Lumanarile s-au inaltat tot mai sus si deodata fetita a vazut ca nu mai erau lumanari, erau stelele sus pe cer; una din ele a cazut, lasand in urma ei o dara de lumina.  – Acum moare cineva! a zis fetita.  Bunica-sa, singura fiinta de pe lume care o iubise si pe dansa, si care acum era moarta, ii spusese odata: „Cand cade o stea, se urca un suflet la cer.” Fetita a mai aprins un chibrit si flacara a facut lumina de jur imprejur; si in lumina stralucitoare s-a ivit bunica, stralucind si ea, cu zambetul ei bun si bland. – Bunicuta! a strigat fetita. Ia-ma, ia-ma cu tine!

Stiu ca ai sa pleci si tu cand se stinge chibritul, tot asa cum a plecat si soba cea calda, si gasca cea fripta, si pomul cel frumos!  Si repede a aprins si celelalte chibrituri care mai erau in cutie, fiindca voia s-o mai tie pe bunica-sa, sa nu plece. Si chibriturile au dat o lumina asa de mare, ca se vedea mai bine decat ziua. Niciodata nu fusese mai frumoasa bunica; a luat-o in brate pe fetita si amandoua s-au inaltat in stralucire si bucurie, si fetitei acum nu-i mai era frig, nici frica; era in cer.  A doua zi dimineata, in ungherul dintre cele doua case, fetita cu obrajii rosii si zambet pe buze zacea moarta, degerata de frig, in cea din urma noapte a anului.

Zorii Anului Nou s-au ridicat deasupra trupsorului mort, langa care erau imprastiate o multime de cutii de chibrituri, una din ele cu toate chibriturile arse. A vrut sa se incalzeasca; ziceau oamenii. Dar nimeni nu stia ce frumuseti vazuse ea si in ce stralucire intrase si ce bucurie mare ii adusese Anul Nou!

Christian Andersen