poveste adevarata Archives - Radio Catch22 London
Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: poveste adevarata

Povesti Copii

Povestea unui caine si sufletul unei fetite

Published by:

poveste cu caine

poveste cu caine

Povestea unui caine si sufletul unei fetite

Am sa va spun o poveste adevarata – Povestea sufletelor cu aripi–  Povestea are 4 personaje:  doua principale si doua secundare.

In rolurile principale o femeie in jur de 30 de ani, de culoare.

Lucky , frumosul meu golden retriever.

Roluri  secundare: eu, adica Madi si sufletul unei fetite.

O zi de vineri de toamna frumoasa. Imi iau cainele sa il duc la veterinar. Nu are chef sa mearga pentru ca are chef de joaca. Rascoleste frunzele cazute pe jos, miroase urmele pasilor pierduti…

In cele din urma ajungem la gara, ne suim in tren si ne pornim.

Lucky este obisnuit sa mearga cu toate mijloacele de transport si este obisnuit ca oamenii sa se opreasca, sa-l mangaie , sa se joace sau sa-i faca fotografii.

S-a lungit tot in compartiment. Eu citeam o carte. La un moment dat se urca o femeie de culoare, in jur de 30 de ani. Frumoasa, imbracata in negru. Privirea ei s-a oprit fascinata asupra catelului. Sunt deja obisnuita ca toata lumea care il vede sa inceapa sa vorbeasca cu el si cu mine.

Femeia il privea intens si a inceput sa-mi puna tot felul de intrebari despre catel.

Lucy s-a dus spre ea si s-a lungit in fata ei. Discutia se opreste, eu stiam ca Lucky s-a dus langa doamna respectiva. Intre noi s-a asternut tacerea.

La un moment dat il aud pe Lucky plangand, schelalaind de durere.

M-am ridicat, l-am luat in brate, intrebandu-l ce se intampla,  imbratisandu-l in acelasi timp,neintelegand starea lui de agitatie.

Femeia incepe o discutie serioasa cu mine despre caine, spunandu-mi ca si ea isi doreste un catel.

Am inceput sa-i povestesc despre relatia speciala dintre mine si Lucky, despre bucuria pe care mi-a aduce.

Se bucura cand ma vede, este trist cand sunt trista. Vine la mine ca sa ma inveseleasca, imi cere sa-l imbratisez, face tumbe, se alinta, se uita in ochii mei, ofteaza…

Am sfatuit-o  sa si ia un caine daca doreste cu adevarat asta, sa nu ezite, pentru ca intreaga ei viata se va schimba in bine.

-Cat traieste un caine? 15 ani ?m-a intrebat

I-am spus ca depinde. Ca si la om sunt multi factori. Poate trai 3 ani, 10 sau 15 ani.

Ea ma intreaba cu vocea taiata.

Dar moare si el. Ce faci atunci cand moare?

Privirea ei s-a fixat in ochii mei. Cu lacrimi in ochi imi spune.

Stii de ce cainele tau a plans, de ce a venit la mine?

M-am uitat la ea, putin mirata.

Dintr-o data toata durerea ei s-a revarsat.

Cainele tau a venit la mine pentru ca m-a simtit. Sunt foare suparata, inima mea este sfasiata de durere. Fetita mea de 7 ani a murit de putin timp de cancer. Toata lumea ma sfatuieste sa-mi cumpar un caine, dar prietenul meu nu este de acord.

Am ajuns in statia unde trebuia sa coboram.

I-am spus doamnei sa-si cumpere catelul si sa faca ce trebuie pentru ca sufletul ei sa-si gaseasca linistea.

Cine spune ca animalele nu au suflet?

Cainele meu a simtit durerea acelui suflet sfasiat de moartea  fetitei ei de doar 7 ani.

Nimic nu este intamplator in viata. Fiecare zi este o noua lectie. Trebuie doar sa ne deschidem mintea sa le auzim si sa le intelegem

Cati oameni simt cu adevarat ce este in sufletul unui om? 

 

Iubirea pe care ti-o ofera un caine este neconditionata. Probabil  ca asa se intampla si cu alte animale, nu stiu.

Dar stiu sigur ca un caine are multa iubire de oferit si nu cere nimic in schimb. Iti este alaturi la bine si la rau, nu te minte, nu acuza, nu cere imposibilul de la tine.

 

Te iubesc Lucky! )

 

Maddie Ancuta

mai multe articole in Arta de a fi TU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mesaje de dragoste

Fata cu palarie alba si marea

Published by:

Fata cu palarie alba si marea. Mesaj de dragoste
mesaj de dragosteBate vantul.
Aseara a plouat iar eu am plans.
Nu stiu daca a plouat pentru ca eu plangeam sau eu am inceput sa plang pentru ca nu vroiam ca cerul sa fie singurul care sufera.
Poate te intrebi unde sunt acum.
Marea imi mangaie picioarele, aceeasi mare care spala nisipul de mii de ani, lasand pe tarm diferite daruri pentru trecatori
Picioarele mele se afunda usor, lasand urme…pentru cine ar vrea sa ma gaseasca
Pe langa mine a trecut latrand jucaus un golden retriever.
Vantul insista sa ma dezvaluie.
Port o rochie alba, lunga si pe cap port o palarie cu boruri uriase.
Imi plac palariile. Ma protejeaza.
Nu de soare. Iubesc soarele!
Ma protejeaza de negru si urat.
Cine este sau ce este?  Poate ca intr-o zi o sa-ti spun.
Am gasit un trunchi de copac cu radacinile in aer. Privesc marea. Este linistita. Furtuna a trecut.
Vantul continua sa bata, zbarlind-o putin.

Ma asez pe trunchiul copacului care parca ma imbratiseaza cu radacinile sale.

A fost o data mandru si puternic. Vrea sa-mi spuna ceva. Inca nu inteleg dar il las sa ma imbratiseze.

Nu-mi este frig. Niciodata nu-mi este frig indiferent cu ce sunt imbracata.
Doar frigul de mine ma face sa am frisoane.
-Hei! Cineva imi face cu mana.
Am intors capul si i-am raspuns zambind. Este stapanul cainelui.
Buzele mele sunt moi si rosii, iar ochii negrii si stralucitori.
De asta port palarii.
Vantul insista sa-mi dea jos palaria.
Acum pot sa o las sa zboare pentru ca sunt singura.
– Hei! se aude din departare aceeasi voce. Ma intorc cu fata de la mare spre vocea care ma striga.
Ii fac cu mana, desi gandurile mele sunt atat de departe.
Flashul blitzului imi spune ca m-a fotografiat.
Fata cu palarie alba si marea! imi spun zambind indiferenta.

Nu stiu cine esti. Nu stiu la cine ajunge mesajul meu. Stiu ca il ofer marii, iar marea il poarta oferindu-l ca pe un cadou primului trecator.

Marea imi face bine. Ma lasa sa fiu eu. Fara minciuni, fara fete ascunse, fara zambete false.

Cand sunt doar eu si  marea, nu mai trebuie sa port palarie cu boruri mari.

Cineva mi-a povestit despre sufletul meu: “cred ca frumusetea sufletului tau este ca stopii de roua care deschide florile dimineata devreme“.

Crezi ca are importanta cum arata sufletul meu sau doar ca buzele mele sunt rosii?

Sufletul meu nu se mai poarta. Este demodat.

Stii de ce am venit azi aici?

Am fugit de zgomot. Vreau sa aud marea si bataile inimii mele.

Stiu ca ma privesti si iti pui o mie de intrebari.

O sa-ti raspund pe rand la ele.

Dar as vrea sa-mi raspunzi si tu la o singura intrebare.

Iti mai amintesti cand ai scris ultima oara o scrisoare de dragoste?

O scrisoare adevarata. Adica sa iei o coala de hartie alba, albastra  sau roz, stiloul si sa incepi sa scrii.

Sa invarti stiloul in degete incercand sa pui pe hartie cea mai frumoasa parte din tine. Sa mototolesti hartia, sa iei alta si sa continui pana cand cuvintele incep sa te faca fericit?

Am spus o singura intrebare, dar de fapt sunt doua intrebari.

Stii cum se scrie o scrisoare de dragoste?

O sa te invat eu!

De asta port palarie cu boruri uriase. Ca sa pot scrie scrisori de dragoste, fara ca cineva sa ma vada.

Stii cine sunt?

Fata morgana

ps. Cerul poarta acum la gat curcubeu

pe maine!

Maddie Ancuta

mesaje de dragoste

Romani in lume

Alin, o viata care costa 41.000 de euro

Published by:

povestile supravietuitorilorViata lui depinde de 41.000 de euro

Totul a inceput cu durere puternica la piciorul stang. Primul diagnostic a fost de  lombosciatica stanga.  La sfarsitul lunii august tanarul incepe sa simta o umflatura la nivelul fesierului stang. El efectueaza o radiografie si un RMN la clinca Hiperdia din Bucuresti, unde este diagnosticat cu chist anevrismal sau tumora cu celule gigant.

La inceputul lunii noiembrie  Alin este internat din nou in Spitalul Universitar din Bucuresti unde se constata ca operatia este imposibil de realizat in Romania.

O interventie care poate fi facuta la Clinica de ortopedie – Wienner Privatklinik, unde pe 26 decembrie 2012 Alin era programat la operatie. 

Din pacate costurile interventiei chirurgicale se ridica la 41.000 de euro.

 Pana  in prezent s-a strans suma de 22.000 de euro!

Dar cine este  Alin? Alin Lupu este un tanar de 24 de ani din Rm. Valcea, fost presedinte, coordonator de proiecte, coordonator de HR si membru activ timp de 4 ani in Organizatia Colegiului Studentesc din Electronica (OCSE). Mentor si om de baza in organizatie, Alin a pus suflet in tot ceea ce a facut ca voluntar, a crescut ca om in acest mediu care formeaza tineri de succes si i-a ajutat si pe alții sa se dezvolte la fel de frumos.

Acum Alin trece printr-o grea incercare. O incercare din care nu poate iesi singur. Nu poate merge mai departe decat daca este ajutat.    Alin a fost reprogramat pe data de 18 ianuarie. Pana  in prezent s-a strans suma de 22.000 de euro!

Alin momentan este in Bucuresti, pentru ca nu se poate deplasa nici macar cu masina, sta tot timpul in pat, a incercat sa iasa pe afara, sa faca mici plimbari, dar il doare foarte tare piciorul.

In viata, se spune ca orice dai de la tine, ti se va intoarce inzecit. Haideti sa strangem randurile si sa aratam ca acest lucru este valabil si pentru Alin, haideti sa il ajutam sa traiasca.

Oricine este binevenit sa sprijine campania noastra, fie donand o suma bani, fie ducand mesajul mai departe:

RO17BRDE441SV25930314410 pentru Lei

RO19BRDE410SV77991314100 pentru Euro

Titular cont: Lupu Constantin Alin

Daca vrei sa aflii mai multe detalii despre campanie, sau daca vrei raspuns la o intrebare, poti accesa: http://ocse.ro/ , http://www.anosr.ro/alin_are_nevoie_de_ajutorul_nostru/ .

Familia lui Alin poate fi contactata la telefon : 0767 491 441 (Ilie Elena) sau pe e-mail: Georgyana862003@yahoo.com

 

redactor Oana Grigore