Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: mesaje subliminale

Arta de a fi TU

Doar ganduri si meditatie. STOP!

Published by:

cel de-al doilea razboi mondialPentru dimineata asta pregatisem cateva subiecte. Despre dragoste, cateva ganduri motivante.

Am avut foarte multe mesaje si multe discutii pe face book, asa ca am foarte multe intrebari la care o sa raspund.

O sa scriu despre viata de emigrant, pentru a intelege pana la urma ce se intampla cand pleci intr-o tara pe care nu o cunosti si pentru care nu existi.

si despre cum sa ne impacam cu noi insine

cat de usor poti cunoaste oameni de calitate

cat de usor poti ranii fara sa realizezi pe moment consecintele vorbelor aruncate si cat de rau iti va parea cand vei realiza ca de fapt cel care a pierdut esti chiar TU cel care ai aruncat vorbele.

azi este 23 august 2012

vreau sa scriu despre cel de-al doilea razboi mondial, sa va invit  sa va uitati la niste filme.

deja sunt sufocata de fotografiile postate pe FB care nu spun nimic. STOP! Mai puteti? Inca mai puteti sa nu spuneti nimic ore intregi?

Am un prieten scriitor Liviu Andrei , spurcat in scris, dar care spune lucrurilor pe nume.

Si desi multa lume il acuza ca vorbeste urat, eu il apreciez.

Ce putin nu este pervers.

23 august este sau inca este o zi foarte importanta pentru Romania.

Eu vreau sa vorbesc despre ce ANUME   a facut ca pentru mica noastra tarisoara, data de 23 august sa fie ziua in care Romania a intors armele impotriva Germaniei si a iesit din Alianta cu ea.

Nu vreau sa vorbesc despre Regele Mihai, ce sarbatorea Ceausescu. Nu aceste aspecte sunt importante acum.

In urma cu 3-4 luni a trebuit sa scriu un documentar despre implicarea Marii Britanii in cel de-al doilea razboi mondial. Pentru asta  trebuit sa vizionez niste filmulete.

Pot sa va spun ca am stat ore intregi, cu inima stransa de durere la ororile vazute. Am plans, am suferit, am fost maltratata vizual, batuta, umilita, violata sufleteste.

Am simtit toate durerile lumii, teroarea prin care au trecut niste  oameni nevinovati.

La un  moment am vazut un filmulet cu  o mamica care a nascut, era fericita si plina de speranta in lagarul ala monstruos.

Bebelusul ala i-a adus zambetul si speranta in suflet. In mijlocul mortii s-a nascut viata.

Medicul care era femeie, i-a spus ca urma sa-i fie luat copilul si sa se faca experimente pe el.

Medicul i-a sugerat ca mai bine l-ar ucide.

Femeia medic era medic prizonier. Jurase ca va vindeca oameni.

Dar acum o sfatuia pe mamica sa-i dea voie sa-i ucida copilul pentru a nu deveni cobai pentru medicii germani.

Mamica povestea cu lacrimi in ochi, cum i-a dat ultima masa bebelusului, l-a imbratisat si l-a omorat dupa aceea.

Medicul i-a dat o seringa cu o solutie iar ea, si-a omorat bebelusul.

La scurt timp, unul din medicii germanii a trimis sa-i fie dus bebelusul a fost socat cand a aflat ca acesta murise brusc.

O mama este obligata de “situatie” sa-si omoare bebelusul care i-a adus zambetul in suflet.

Copiii care au fost luati de langa parintii lor.

Pentru numele lui Dumnezeu!

Cum este sa-ti pierzi copilul.. chiar si in parc la joaca pentru cateva momente, alergi ca un nebun dupa el

Cum este sa vezi ca-ti este luat copilul, care tipa, se agata de tine stiind ca el va fi folosit pentru experimente.

cum este sa stii ca tatal care te-a crescut este aruncat in crematoriu

cum este sa treci si vezi mii de oase ale unor “umbre de oameni”

Noi oamenii chiar suntem nebuni.

Cand eram mica, bunicul meu spunea: ” Trebuie sa invatam din trecut pentru a nu mai face aceleasi greseli. Sa respectam istoria si sa invatam din ea.”

Lumea a uitat  ce s-a intamplat in cele doua razboaie mondiale si mai ales atrocitatile din cel de-al doilea razboi mondial.

Cu totii, am invatat la scoala despre primul razboi mondial, al doilea razboi mondial, ororile din  lagarele naziste, experimentele infioratoare pe mame si copii.

Ce naiba invatam din trecutul nostru?

Nimic!!!!!

Suntem egoisti, indiferenti, alergam dupa bani, umilim, ne batem joc de cei mai slabi.

Unde te duci tu? Unde alergi cu atat disperare?

Stiu ca exista milioane de mesaje subliminale, care spala creierul, chiar o sa scriu despre asta, dar oameni buni traim printre oameni si cu oameni.

Nu exista oferta fara sa existe cerere.

Daca exista atata mizerie in jurul nostru este probabil si datorita noua ca nu suntem buni gospodari.

Sa lasam televiziunile de doi bani, ele isi fac rating cu noi. Cine te obliga sa stai ore intregi in fata televizorului la telenovele stupide?

Sa lasam presa de scandal. Actorii, cantaretii, oamenii politici au si ei viata lor, iubesc, plang, inseala, divorteaza, cred ca putem trai si fara sa stim cine s-a culcat cu cine s-a culcat.

Politica este un imens bordel.

Politica este una dintre cele mai perverse curve.

Si doamne ce ne mai place sa pierdem timpul sa o privim.

Timpul este singurul care nu se mai poate recupera.

Yeap! Si ne place al naibii de mult sa-l pierdem.

Aproape zilnic spun ca cititul ne face sexi.

Bibliotecile, librariile sunt pline de carti.

Unii sunt profund indignati ca sunt foarta multi analfabeti, cine este vinovat de treaba asta?

Eu sunt absolut socata cand vad pagini de face book apartinand unor copii.

Copiii aia stau in fata calculatorului ore intregi , scriind fara sa aiba nici o noima, fara reguli de  gramatica, fara control parental.

Unde sunt parintii?

In fata televizorului probabil.

Uitam sa citim, uitam sa gandim, uitam sa invatam, uitam sa ne bucuram de viata, uitam sa fim umani.

Sunt si oameni generosi si intelepti. Prin ceea ce fac sunt un exemplu.

Din pacate exemplele si oamenii pozitivi nu ies atat de repede in evidenta, nu au pumnii necesari sa se bata pentru a-si impune ideile.

Putini parinti spirituali mai au acces la copii si tineri.

In schimb pentru tineri, accesul la un computer este extrem de simplu.

Asa cum si dealerul ajunge mai usor la un copil decat o face parintele lui.

Haideti sa ne uitam putin la niste filmulete.

Sa reflectam la noi, la copiii nostrii, la viata noastra in generala.

In lume se poarta inca razboaie, femei sunt violate, copii maltratati si violati.

Se vand copii pentru organe.

Pornografia infantila este in floare.

STOP! oferta asta nu ar exista daca cererea ar disparea.

Sa punem in balanta binele si mai putin binele, greselile si lucrurile bune pe care le facem.

Iubesc orasul in care locuiesc, pentru ca este curat, ma simt in siguranta, oameni sunt prietenosi si zambitori, copiii alearga fara nici o teama, poti sa-ti lasi geanta pe scaun fara teama.

Iubesc pacea si linistea de care sunt inconjurata.

Vreau sa fiu un cetatean model si ofer inapoi la fel de mult pe cat primesc de la comunitatea in care traiesc.

Ai invatat ceva din istoria ta personala?

Tu ce oferi inapoi?

Cum te simti acum dupa ce ai vazut aceste filmulete?

Este usor sa distrugi, cel mai simplu este sa fi violent.

Unui copacel ii trebuie ani sa creasca, dar poate fi distrus intr-o secunda.

sa scrii o carte valoroasa dureaza luni chiar ani

sa pictezi un tablou dureaza luni posibil ani

sa ridici un bloc dureaza ani

sa cresti un copil dureaza o viata

Oare de ce noi nu mai vrem sa crestem nimic si suntem hotarati sa distrugem.. si din pacate distrugem ce este mai accesibil: adica incepi cu tine si cei din jur.

 

sunt sute de filmulete pe youtube legate de toate razboaiele trecute sau prezente.

De ce va lasati copiii sa se joace cu jocuri atat de violente?

De ce permiteti sa li se spele creierul si dupa ne miram de ce se intampla?

Injuram Guvernul Romaniei, facem ore intregi discutie sterila?

Acorzi atata atentie copilului tau, vietii tale, cata ii acorzi lui Basescu?

Pe Basescu il doare la basca de tine…

Viitorul nostru sunt copiii, cu Basescu sau fara Basescu.

Nu am fost si nu sunt fana a lui Basescu, nu l-am votat, dar chiar nu-mi plac discutiile inutile si timpul pierdut.

Razboiul este cu noi insine.

Daca acum nu ni se intampla nimic, asta nu inseamna ca nu se poate intampla la un moment dat.

 

 

Indiferent cat iti  este de bine, tie personal, nu traiesti intr-un glob de sticla. Esti la fel de vulnerabil ca fiecare.

 

Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

Arta de a fi TU

Gandurile tale conteaza

Published by:

Gandurile tale conteazaNimic nu este mai fascinant decat mintea umana.

Descoperim  si invatam despre misteriosul Univers, oceanografii exploreaza marile si oceanele, se inventeaza noi medicamente, mancaruri, se proiecteaza noi masini, haine, pantofii, case, unii cumpara pamant pe Luna.

Si totusi stim atat de putine despre cum functioneaza mintea umana.

Pe multi ii fascineaza si vor sa inteleaga de ce oamenii, in aceleasi conditii raspund si reactioneaza diferit.

Multe din articolele mele primesc semnale pozitive.

Dar primesc si mesaje de la persoane care din felul in care scriu, raspund, se “vede” cu ochiul liber ca au apasari, nemultumiri, frici. Se simte conflictul pe care il au cu ei insusi.

Toti ne confruntam in viata cu diferite situatii mai mult sau mai putin fericite.

Esuam, mergem cu incredere intr-o directie, plangem, suferim, reusim.

Asta este viata. Nu totul poate fi roz si daca ar fi roz asta ne-ar oprii din mersul nostru.

Omenirea a evoluat tocmai pe baza greselilor facute.

De ce unii reusesc sa aiba o relatie sanatoasa cu ei insusi si cei din jur, in timp ce  altii cosidera ca toata omenirea este pe picior de razboi cu ei?

Credintele si gandurile pe care le ai te pot face sa te simti puternic, entuziasmat sau tensionat si nefericit.

Unele din ele sunt adanc inradacinate in noi si ne pot afecta incredere si perceperea de sine.

Spune tot timpul: ” Toata lumea rade de mine” , Am sa esuez” ce se va intampla cu tine?

Henry Ford spunea: ” Daca tu gandesti ca poti sau nu poti, asa este.  Ai dreptate”

Daca gandesti ca esti capabil sa inveti mai mult te simti optimist vei deveni mai mult decat esti.

Daca gandesti (iti spui) ca nu vei reusii, te vei simti la pamant si sigur vei esua.

Esti ceea ce gandesti.

 

Toata lumea a auzit de efectul placebo-voi face pe plac. Credinta poate vindeca corpul uman.

Doctorii stiu ca dand pastile fara doctorie  inauntru pot vindeca anumite tipuri de boli.

Desi pacientul nu stie ca ia o pastila doar cu apa sau cu zahar,  credinta ca se va face bine chiar il ajuta.

In lumea medicala sunt  sute de mii de cazuri in care oamenii s-au vindecat doar cu credinta.

Gandirea pozitiva si increderea in medic nu doar modifica starea de spirit a pacientului, ci pot determina organismul sa treaca prin schimbari reale, care sa duca la insanatosire. Atunci cand se manifesta efectul placebo, in zona din creier numita nucleus accumbens, o zona asociata cu recompensele, cu bucuria, dar si cu dependenta, are loc o crestere spectaculoasa a cantitatii neurotransmitatorului dopamina. Cercetatorii de la Universitatea din Michigan, SUA, au demonstrat ca modul in care un pacient raspunde la o pastila inerta folosita pe post de analgezic este legat de cat de activ devine acest nucleus accumbens atunci cand persoana anticipeaza faptul ca va avea un beneficiu. De altfel, specialistii Universitatii din Michigan au fost primi care au reusit sa arate ca gandul la un medicament este suficient pentru a face organismul sa elibereze analgezicele lui naturale, endorfinele.

Cu toate ca mecanismele psihologice care stau la baza fenomenului sunt deocamdata neclare, cercetatorii au reusit sa gaseasca unele metode prin care sa sporeasca eficacitatea pastilei de zahar. Profesorul Dan Ariely si colegii lui de la Massachusetts Institute of Technology, SUA, au descoperit o latura financiara a efectului placebo. Cercetatorii au supus unui test cu socuri electrice slabe 82 de subiecti. Jumatate dintre acestia au primit o brosura in care erau informati ca li se va administra un analgezic scump, de 2,50 dolari/pastila. Celorlati li s-a spus ca vor inghiti un medicament de 10 centi. Cu toate ca in realitate ambele grupuri au primit o acelasi substanta placebo, vitamina C, rezultatele au fost diferite. In cazul pastilei scumpe, 85% din pacientii au declarat ca simt o ameliorare a durerii, in timp ce in celalalt grup „doar” 61% din oameni au spus ca se simt mai bine (sursa 

 

Mi-ai scris pe trup cuvinte de dragoste si ai trasat labirinturi, numai de tine stiute cu mangaierile tale divine, mi-ai dat aripi de inger sa pot zbura si m-am nascut din nou. Ai luat doua zile si le-ai presarat cu praf de aur si magie iar zapada ne-a acoperit urmele pentru ca lumea sa nu dea buzna in universul nostru. Azi-noapte in timp ce tu dormeai mi-am rupt o bucatica de suflet si am ascuns-o in incapere pentru ca o parte din noi sa nu plece niciodata de acolo. Iar daca ai sa revii sa auzi batai de inima si rasete in incapere.

Cum te simti acum? 🙂

Asa ca nu uita: Gandurile tale conteaza. Iar ele iti afecteaza si influenteaza viata. 

 

pentru voi

Maddie Ancuta

 

 




Top Secret

Descoperirea crimei prin psihic o tehnica moderna

Published by:

psihic
Descoperirea crimei prin psihic o tehnica moderna
Publicul este la fel de fascinat de crimă ca şi de fe­nomenele paranormale, iar când cele două se asociază, imaginaţia populară este cu adevărat captivată. Combina­ţia misterului cu groaza sunt folosite cu’ efecte dramatice în romanul lui Stephen King The Dead Zone, după care s-a realizat şi un film de mare succes. Eroul romanului, Johnny Smith, capătă puteri psihice în urma unui accident de maşină şi a unei come. EI descoperi că poate afla date din viaţa unor persoane care-i sunt complet străine şi că poate pătrunde în minţile unor criminali, persona­jul este fictiv, dar are şi corespondenţi în viaţa reală.
Poate cel mai cunoscut exemplu este psihicul olandez Pete Hurkos. Acesta era zugrav de meserie, iar în 1943 a căzut de pe schelă, de la peste 10 metri, fracturându-şi craniul. A stat trei zile în comă. Se ştia că în clipa când şi-a căpătat cunoştinţa, primele lui cuvinte către medici au fost: „Doctore, nu pleca ! O să se întâmple ceva groaz­nic !“ Medicul, care avea planificată o excursie în stră­inătate, a glumit despre asta cu Hurkos. La puţină vre­me după. aceea, a fost ucis.Hurkos şi-o câştigat un renume în spital spunându-le celorlalţi pacienţi diferite lucruri despre ei pe care nu avea cum să le fi ştiut dinainte. După ce a plecat din spital el a ajutat la găsirea unor persoane dispărute, a sprijinit Scotland Yard-ul în găsirea diamantului Stone of Scone, care fusese furat. In final, s-a specializat pe crime rezolvând, printre altele, un caz de asasinat numai prin lipirea de cap a unei fotografii a victimei.La Miami, în 1958, au fost comise două crime în câteva ore — un şofer de taxi şi un comandant de ma­rină, ambii ucişi cu aceeaşi armă. Stând în maşina pri­mei victime, Hurkos a făcut o descriere amănunţită a criminalului pentru Thomas Lipes, şeful biroului omu­cideri a poliţiei. Lipes, cunoscut ca ,,un om cu picioarele pe pământ, foarte realist, i-a povestit ulterior aghio­tantului lui John S. Bottomly, asistent al procurorului general : „ne-a fost de mare ajutor la cele două crime. Ştiu că voi, cei din Boston, sunteţi sceptici în probleme­le astea, dar, credeţi-mă omul acesta are ceva ce dumnea­ta şi cu mine n-avem“. Bostonul avea şi el  problemele lui, iar procurorul Bottomly căuta cu disperare o modalitate de a soluţiona unul din cele mai oribile cazuri de crimă în serial cazul Sugrumătorului din Boston.

Miercuri 29 ianuarie 1964, sergentul detectiv Lco Martin şi Bottomly l-au luat de la aeroport pe Peter Hurkos, în mare secret. Hurkos insistase asupra secretului, căci nu voia să fie deranjat de curioşi.

El i-a impresionat din prima clipă pe cei doi ofiţeri ai poliţiei din Boston. Stând împreună la o cafea, pe drum, Peter Hurkos l-a întrebat pe Martin : „Cine-i Katherine ?“ Era maică-sa, „Să-i spui“ a declarat Hurkos’ „să se ducă la doctor. Sunt îngrijorat de picioarele ei. Are nişte varice foarte rele. Să facă ce-i spune familia”.

Atât Martin cât şi restul familiei încercase s-o con­vingă pe femeie să meargă la spital, dar ea se încăpăţâna. Dar asta nu era tot. „E şi un lucru bun, Leo“ i-a mai spus Hurkos. „Bine că şi-a făcut ochelarii acum două luni. Are probleme mari cu ochiul stâng.“ Martin ră­măsese cu gura căscată. Hurkos a continuat să-i povestească despre  durerile de spate ale maică-sii şi cum acesta se lovise la vârsta de cinci ani.

Bottomly i-a spus lui Hurkos că ofiţerul lui de legă­tură va fi un anume Julian Soshnick, oferindu-se să i-l descrie pentru a-l putea recunoaşte. De fapt, Hurkos i l-a descris lui inclusiv faptul că era atât de mândru de părul lui încât nu purta pălărie. Cu tot scepticismul lui, Bot­tomly a fost impresionat. Chiar dacă Hurkos s-ar fi stră­duit să aflt şi să memoreze atâtea detalii despre colegii lui şi familiile lor, cum de putea şti atâtea despre Soshnick ? Acesta nu făcea parte din echipă, nu lucrase la cazul Sugrumătorului şi fusese desemnat doar în ulti­ma clipă, dintr-un efectiv de 43 de anchetatori. Bottomly îl cooptase în echipă în timp ce Hurkos se afla deja în avion !

Hurkos şi-a început investigaţia a doua zi. S-a folosit de psihometrie (,,citirea obiectelor”), care l-a „conectat“ cu scenele crimei prin atingerea unor obiecte şi fotografii legate de ele.

El şi-a trecut-mâinile peste trei sute de fotografii de la aceste scene, a ales una din ele, declarând : „Asta-i falsă. Nu-i de aici!“ Soshnick a recunoscut că pusese foto­grafia, dintr-un caz deja rezolvat, printre celelalte pentru „control.

Examinarea de către Hurkos a fotografiilor şi obiecte­lor (ciorapi, eşarfe, sutiene, alte haine) a fost uimitoare. Putea spune ce înfăţişau fotografiile fără a se uita la ele, a dcscris unele din scenele crimelor ca şi cum ar fi fost prezent, inclusiv detalii pe care poliţia nu le făcuse publice pentru a nu stânjeni cercetările.

In aceeaşi după amiază, unul dintre detectivi a în­târziat, spunând că avusese o pană la maşină. Hurkos s a învârtit în jurul lui şi a început următorul uimitor mo­nolog : ,,N-ai întârziat de maşină. Ai întârziat că te-ai dus la regulat. Crezi că glumesc, nu ? Dacă spun cum a fost, te strici de râs”. Apoi Hurkos a început să le po­vestească celorlalţi, arătând spre el; „La ăsta, şeful spu­ne, acum două-trei ore : «Deci la Lexington, lucrezi cu ăla cu nebunu, Hurkos.»’-El zise: «Hai, şefu, am întâl­nire, nu viu la lucru.» Şefu spune «ba vii». Aşa că, ce taci ? Dai telefon la fata şi spui «Scumpo, am de lucru după-amiază, nu pot să vin» şi fata spune «A, păi atunci vino acum, în drum spre lucru. Şi te duci la ea acasă, femeie faină, douăşopt, douăşnouă, divorţată, soţul i-a dat casa. Tu spui «Trebuie să lucrez cu ăla de citeşte gându’, cu şarlatanii’, cu Hurkos ăla». Aşa-i ? Aşa-i ? Ea zise : «Scumpule, până pleci, să-ţi fac o cafea,». Te duci cu ea în bucătărie, ea se apleacă la dulap după ca­fea, o tragi la tine, o pui pe masa din bucătărie şi-o re­gulezi. Aşa-i ?“

Se spune că a urmat o tăcere de moarte în timp a toţi aşteptau o replică a detectivului. Acesta însă, rămas cu ochii căscati, n-a mai putut articula nici un cuvânt.

De fapt, Hurkos s-a fixat asupra unui anume Thomas O Brien pe care l a considerat a fi Sugrumătorul, deşi unele din caracteristici se potriveau şi unui alt sus­pect anchetat de poliţie. Cazul n-a fost rezolvat ; în final, poliţia a acceptat mărturia depusă de un anume Altert DcSalvo, care a dat informaţii detaliate despre scenele crimei, pe care nu le-ar fi putut da decât criminalul. DeSalvo n-a fost judecat pe considerente de boală min­tală, dar a rămas în istorie ca fiind Sugrumătorul din Boston. Hurkos a continuat să susţină că nu era DeSalvo ci cel descoperit de el.

Poate că, totuşi, a fost DeSalvo, căci, în pofida insis­tenţelor lui Hurkos privind propriul lui suspect, DeSalvo avea nasul ascuţit, o cicatrice pe braţul stâng şi lucra cu motoare diesel, exact cum descrisese Hurkos.

Cazul lui Hurkos nu este unic. Un alt psihic a fost tot olandez, Gerard Oroiset. Ca şi Hurkos, el a făcut şi afirmaţii insuficient confirmate de realitate şi a dat şi ,,rateuri”. Totuşi, ,.loviturile” lui au fost impresionante. Intr-un astfel de caz, compania aeriană KLM i-a cerut să caute un copil pierdut. Croiset a răspuns pe loc, la telefon, că copilul murise, descriind călătoria în care a fost găsit cadavrul. L-a descris de asemenea pe criminal. A folosit de mai multe ori psihometria, cu fotografii şi haine. Deşi imperfecte, descrierile lui au fost în mare măsură corecte.

La sfârşitul anilor ’70, nordul Angliei a fost terorizat de un criminal în serie. In final a fost arestat, judecat şi condamnat, Peter Sutcliffe. Până la prinderea lui însă, poliţia, mass-media şi practic, toată lumea a foşti asaltată cu descrieri psihice ale ucigaşului, următoarei crime etc. Majoritatea erau atât de vagi încât nu depăşeau stadiul unor simple supoziţii. Totuşi, unul din cazuri a fost im­presionant. Nella Jones a declarat ziarului Yorkshire Post că a avut o viziune a ucigaşului ; din varii motive, declaraţia ei n-a fost publicată — ei cooperau cu poliţia în ce priveşte publicitatea cazului — iar reporterul a reţinut pentru el informaţia. Doamna Jones n-a văzut totul exact, dar a prezis o crimă pentru 17 sau 27 noiem­brie, crima petrecându-se pe 17

Hurkos l-a descris şi pe cel pe care-l considera a fi Sugrumătorul. Ar fi fost un bărbat de 1,67—1,70 m, în greutate de 60—65 kilograme, cu nas ascuţit, o cicatrice pe braţul stâng dint-un accident de muncă, căci lucra cu motoare diesel, avea o problemă la degetul cel mare şi dormea pe un pat fără saltea. Au urmat o mulţime de alte mici detalii.

Ea a mai spus că numele ucigaşului era Peter, că era şofer pe- un camion pe care era desenată litera C. Peier Sutcliffe era şofer la compania de transport „Clark”. Doamna Jones a mai spus că ucigaşul locuia în Bradford, pe o stradă la numărul 6. Adresa lui Sutcliffe era Brad ford, Garden Lane nr. 6, într-o casă cu poartă de fier iforjat şi cu trepte la intrare, asa cum o descrisese doamna Jones.

mai multe articole in Top Secret