Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: mesaj de dragoste

Mesaje de dragoste

8-Mesaj de dragoste

Published by:

ganduri de dimineata

M-am hotarat sa-ti scriu.

Pentru ca nimeni nu ti-a mai scris pana acum.

Ia cifra 8 si uita-te la ea. Acum te rog sa o intorci.

Ce vezi? Un simbol. Infinitul…

Trucul meu te-a facut sa zambesti, nu-i asa?

Am privit cerul si am vazut dincolo de el.

Ma simteam ca un Crusoe modern, care ia sticla cu mesajul despre el, il arunca in ocean, asteptand ca mesajul sa fie gasit, sperand ca EL sa fie gasit.

M-am asezat pe marginea vietii si am privit spre infinit.

Mi-am imbratisat picioarele si m-am leganat in ritmul pulsatoriu al Universului.

Nu poti  inregistra cand inima se indragosteste.

Nu poti desena momentul creatiei.

Nu poti imortaliza credinta care se naste in sufletul tau.

Nu poti palpa sufletul.

Nu poti vedea culoarea pe care dragostea o asterne in jurul tau, desi o simti.

Eu sunt la o margine a infinitului.

Tu esti la cealalta margine a lui.

Privesti cerul si asculti melodia Universului.

Incerci sa intelegi ce spune.

Dintr-o data privirea ta vede ceva stralucind in zare.

Te ridici si cu pasi nerabdatori te indrepti catre sperantele care se nasc dintr-o data in tine.

Ridici sticla.

O privesti in zare.

Gandurile mele iti aluneca in palma.

Le citesti.

Eu stau la o margine a infinitului, tu la cealalata.

Mesajul meu a ajuns la tine.

Tu aveai nevoie de el.

Eu trebuia sa-ti scriu.

 

Maddie Ancuta

 

copierea sau preluarea articolelor este interzisa fara acordul autoarei

mai multe in Mesaje de dragoste

 

 

 

 

 

Arta de a fi TU

Te rog sa ma ierti

Published by:

ganduri de dragosteTe rog sa ma ierti

Cand eram mica si ma certam cu fratele meu, mama mea imi spunea: “Te rog sa-ti ceri iertare!”. Eu ma uitam nedreptatita la ea si ii spuneam: “Nu eu am inceput. De ce trebuie sa-mi cer eu iertare prima?”

Si-mi spunea: “Nu conteaza cine a inceput. Nu conteaza motivul. Nu conteaza cine a gresit sau nu. Amandoi v-ati comportat urat. Tu esti mai mare. Fii inteleapta. Nu te certa, nu cauta scandal. Certurile nu fac bine nimanui”

Eram copil si nu intelegeam multe.

Am crescut si viata m-a pus de mai multe ori in aceeasi situatie. Nu intelegeam de ce eu, tot eu trebuie sa-mi cer iertare.

De data asta erau persoane mai mult sau mai apropiate mie, mai mari decat mine si tot eu trebuia sa le cer iertare.

Si ma intrebam: “De ce? De ce eu trebuie sa-mi cer iertare prima, nu eu am inceput conflictul. Doar pentru ca sunt mai mica eu trebuie sa iert?”

Biblia ne invata sa intoarcem si celalalt obraz. Nici asta nu intelegeam cand eram copil.

Acum am inteles.

Experienta si viata sunt cei mai buni educatori.

Se intampla adesea sa cadem in pacatul certurilor, este uman. Moment prost, neintelegere, lipsa de experienta.

Asa ca si eu azi, spun la fel: “Nu conteaza cine a inceput, nu conteaza motivul, amandoi sunteti vinovati pentru ca ati mentinut conflictul aprins”

Fii primul care spune: “Imi pare rau. Iarta-ma!”

Fii primul care spune asta. Nu-ti vei pierde mandria, demnitatea daca faci asta. Nu te vei simti slab sau amenintat.

Putem spune: Iarta-ma! si sa ramanem la fel de puternici.

Trebuie sa spunem: “Iarta-ma!” Pastrandu-ne mandria si demnitatea neatinse.

Spunem: “Imi pare rau!”.. pentru ca in adancul sufletului nostru ne pare rau, pentru ca ne-am certat inutil.

In realitate fiecare din noi face greseli mai mari sau mai mici. Trebuie sa spunem primul: “Imi pare rau!” . In realitate  am gresit mentinand o cearta inutila.

Ne cerem iertare pentru ce am spus noi, pentru reactiile noastre, pentru atitudinea noastra, pentru starea proasta creata.

Nu conteaza motivul discutiei aprinse, fii tu primul care face primul pas. pentru ca esti nobil, bun, sensibil, generos, matur, de incredere.

ti s-a intamplat vreodata ca dupa o perioada de timp, dupa ce te-ai certat cu mama, fratele, cel mai bun prieten, seful sa nu-ti mai amintesti motivul certurilor?

Sa nu mai vorbesti cu persoana respectiva, incet, incet sa te indepartezi si la un moment dat sa te gandesti: “De ce oare m-am indepartat de X sau Y? Era cel mai bun prieten al meu”.

Trece timpul, uitam motivul indepartarii noastre, ne pierdem unii de ceilalti fara sa mai stim de ce.

Spunand la timp: “Imi pare rau!” are  foarte multe beneficii, chiar daca inca ai “un bat in gat”, ceva pe limba sta sa tasneasca.

Cel mai important este ca se detensioneaza relatia, scapi de sentimentele negative, se limpezeste atmosfera dintre voi.

Iti ceri iertare NU pentru ca ai comis un pacat suprem.

Iti ceri iertare pentru ca ai fost imatur, pentru ca ti-ai pierdut cumpatul, pentru ca ai fost incapatanat, nepoliticos, pentru ca ai fost certaret, copilaros.

Da. Poti iesi din camera ta acum.

Te-am iertat!:)

 

De cate ori ai fost primul care si-a cerut iertare? Cum te-ai simtit dupa ce te-ai impacat, v-ati luat in brate si ati ras din nou?

Este cel mai frumos gest. Nu ezita sa-l faci, pentru binele sufletului tau.

Fii cel care spune primul: “Imi pare rau! Iarta-ma!”

 

Maddie Ancuta

mai multe articole in Arta de a Fi Tu!

 

 

Arta de a fi TU

De vorba despre Dumnezeu!

Published by:

Dumnezeu si miracolele

De vorba despre Dumnezeu

Recent am avut niste discutii foarte interesante.

Noi ne ocupam de povestile supravietuitorilor, ajung la noi tot felul de apeluri, oameni care sufera, pe care  viata ii supune unor mari si grele incercari.

Imi amintesc ca atunci cand eram in Romania adesea auzeam intrebarea: ” De ce Dumnezeu pemite atata suferinta, atata nedreptate, atata umilinta? ”

Foarte grea intrebare.

Imi amintesc ca la un moment dat cand eram in Romania, sprijineam o gradinita din orasul meu natal, de fapt ii ajutam pe copiii de acolo.

In general erau copii care proveneau din familii sarace, o parte erau in grija bunicilor, unii erau abuzati fizic, altii sexual, unii sufereau de diferite boli cel mai grav un baietel cu sindrom Down.

Imi amintesc perfect o zi, cand mamica baietelului cu sindrom Down ajunsa la capatul puterilor, copilul chiar in fata mea avusese o criza si era foarte greu de controlat, s-a uitat la mine si m-a intrebat: “De ce Dumnezeu permite atata durere, atata suferinta. A mea, a copilului? Imi iubesc copilul dar nu stiu cum sa-l ajut.”

Sa fiu sincera, inca aflata sub socul crizei si intregii suferinte care era in acea grupa, nu doar a baietelului cu sindrom Down, era vorba de o clasa intreaga de copii ,aproape 25 de copii cu varsta intre 5-6 ani, nu am stiut ce sa spun, ce sa raspund.

Am ramas blocata, desi undeva in adancul meu exista un raspuns.

Am cunoscut la un moment dat  un calugar cu o experienta de viata fascinanta, cu un mod de gandi extraordinar. U n om cald, intelept si bland. Un adevarat vizionar. Mi-a dat multe carti pe care le-am citit. Erau niste puncte de vedere foarte interesante.

Un fel de arta de a fi TU,  dezvoltare personala dar, nu folosind limbajul modern al unui psiholog, ci cuvinte simple dar pline de intelepciune si greutate.

Mi-a raspuns el la intrebarea mamicii.

-“Dumnezeu sufera o data cu tine” a spus el.

“Cum?”, am intrebat

– “El este in durerea ta, a copilului, a mamici, el este ranit atunci cand tu sau oricine altcineva este ranit”.

L-am privit profund nedumerita, dar am stat si m-am gandit mai bine.

Nu sunt credincioasa sau nu in modul habotnic.

Dar stiu ca in, momentele mele mai dificile  din viata,  gandurile si rugaciunile se indreapta spre Dumnezeu.

Avem nevoie de credinta, cineva sau ceva sa ne  dea curaj, putere,incredere. Din pacate resursele noastre interne adesea sunt limitate, oamenii nu sunt intotdeauna dispusi sa ne asculte, sa ne ajute, sa ne inteleaga.

Este foarta simplu in viata sa fim furiosi.

Cu noi, cu cei din jurul nostru. Sa fim furiosi pe Dumnezeu.

Avem nevoie sa vedem miracole, sa credem in miracole.

In fiecare zi asteptam ca un miracol sa ni se intample.

Stiu sigur, ca Dumnezeu nu ne-a indus suferinta. Daca citim cu adevarat randurile si semnificatiile Bibliei vedem acolo ca Dumnezeu a venit cu  pace, cu intelepciune, cu generozitate, cu vindecare, cu miracole, intotdeauna a fost alaturi de cei bolnavi, de cei tristi, de cei suferinzi.

Cum il vad eu pe Dumnezeu?

Il vad ca pe un initiat.

Este foarte greu sa fii langa cei dragi, pe care-i iubesti si sa le vezi suferinta.

Uneori nu putem face nimic altceva decat sa ne rugam.

Si este bine sa o facem pentru noi, pentru cei dragi.

Energiile si gandurile pozitive ajuta.

Intr-o zi am auzit o poveste, spusa de cineva care lucra intr-un centru care oferea adapost si mancare copiilor strazii dintr-o tara sud americana.

El a vazut un baietel de varsta baietelului lui, 6 ani. Copilul dormea  pe podea, infasurat in sine insusi.

Vazandu-l s-a aplecat si l-a imbratisat parinteste.

In acel moment copilul a deschis ochii si a zambit.copii si Dumnezeu

De cat timp esti pe strazi” a intrebat cunostinta mea.

– De cand aveam 4 ani, a raspuns baietelul.

– “Unde sunt parintii tai?” a continuat el

– “Nu am parinti” a raspuns baietelul

“Si cine are grija de tine?”

– “Dumnezeu are grija de mine”, a raspuns copilul.

– “Cum are grija de tine?“, a continuat mirat neintelegand raspunsul copilului.

– “Noaptea trecuta inainte sa ma duc la culcare m-am rugat daca se poate sa fiu imbratisat“,a spus baiatelul

– “Iar in dimineata asta cand m-am trezit  m-am trezit in bratele tale” a raspuns zambind copilasul.

Intrebari multe, intrebari grele, intrebari care par fara raspuns.

Este foarte greu sa dai un raspuns bun unei persoane care sufera, este greu sa-i spui de ce el (ea)  sufera atat de mult.

Dar se pare ca Dumnezeu este alaturi de noi daca il lasam sa fie.

Miracole chiar se intampla daca noi credem in ele.

Important este sa fim ” mainile care imbratiseaza”  persoana care are nevoie de imbratisarea si zambetul nostru.

Maddie Ancuta

mai multe articole in Arta de a fi TU!