Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: mass media romaneasca

Romani in lume

Ţara nonvalorilor

Published by:

Dsubculturae ceva timp nu mai citesc presa, nu mă mai uit  la televizor şi în general am renunţat să mai fiu sclavul unei imbecilizări a populaţiei cu ajutorul massmedia. Sunt destui imbecili în România, a se deschide televizorul la orice oră şi pe orice canal pentru exemple, nu mai e nevoie şi de mine, părerea mea. După Revoluţie am asistat la o adevărată explozie de ziare pline de subiecte care mai de care mai incitante : lupte verbale pentru democraţie şi libertate, a se citi execuţii în stil comunist,  demascări ale corupţiei şi ale măgăriilor făcute de clasa noastră conducătoare, politică sau nu,că mult le-a păsat lor de asta în timp ce ne jefuiau şi de ultima fărâmă de demnitate, execuţii publice, a se vedea mulţumirea adresată de tovarăşul Iliescu minerilor care au masacrat oameni paşnici care protestau împotriva neocomunismului,  demascări ale prostiei celor care vor să ne conducă ţara, a se vedea discursurile pline de bun simţ gen Măi animalule sau Ţigancă împuţită.. Oamenii citeau despre adevăruri incomode şi puteau să ia atitudine, să ceară socoteală sau să se revolte. Puteau dar să fim serioşi la noi revoluţie se face numai la comandă de la Washington sau Moscova cum a fost în 1989. Apropo suntem singura ţară excomunistă care n-a recunoscut că nu a fost de fapt revoluţie ci o lovitură de stat Dacă am recunoaşte lovitura de stat unii revoluţionari care ne conduc ar trebui trimişi să-i ţină de urăt lui Stănculescu aşa că Trăiască Revoluţia Română. Singura opoziţie practicată în România este cea făcută la un pahar cu prietenii unde , printre halbe de bere şi coji de seminţe scuipate pe jos, se înjură guvernul şi clasa politică.Cu aşa opoziţie preconizez o nouă revoluţie care să măture mafia care ne conduce cam prin anul 3014. Dar de la un timp o tăcere de moarte a cuprins toate mediile de informare. Marii critici ai guvernului, un Cristoiu, un Cristian Tudor Popescu, au amuţit şi nimeni nu le-a luat locul. Acum îl avem pe Dan Negru cu emisiunile lui pline de cultură şi ne ajunge!

Ştirile de pe prima pagină ale ziarelor sunt de genul :

Cine e vedeta care şi-a arătat noile silicoane pe prima pagină sau în public, de obicei în ambele locuri ca să fie sigură.

Care a mai dat salariul pe zece ani al unui muncitor drept cadou pentru o partidă de sex, apropo mai bine cheltuia o parte din bani la sala de forţă ca să arate bine şi-o făcea pe gratis cu o fată cu bun simţ nu cu o prostituată scuze vroiam să spun vedetă.

Care aşa-zisă vedetă a venit la un eveniment fără chiloţi , nu vă impacientaţi săraca era foarte ruşinată de faptul că nu venise servitoarea să spele şi nu mai avea schimburi că doar nu îşi strica ea manichiura cu cristale Swarovski cu o ocupaţie aşa vulgară .

Cine şi-a mai însurat căţelul, apropo când vedem şi divorţul câinilor sau legea o interzice?.

Toţi par să aplaude transformarea unor persoane cu moralitate îndoielnică, care în alte timpuri ar fi fost scuipate pe stradă şi arătate cu degetul, sau li se arăta degetul, în vedete doar pentru că sunt promiscue . Acum treizeci-patruzeci de ani, oriunde în lume, dacă făceai poze erotice, erai trimis la periferia societăţii, pe când acum, dacă nu pozezi într-o revistă pentru adulţi sau nu faci un film porno, nu te bagă nimeni în seamă. Singura cale de a deveni vedetă pare aceea de a te arăta, în fundul gol, tuturor.Personal am pus în aplicare reţeta asta ani la rând pe plaja de nudişti dar n-am reuşit încă. Mai încerc în Bucureşti unde sunt mulţi cei cărora toţi românii ar trebui să le arate partea cărnoasă a anatomiei lor! Chiar zilele trecute mi-am aruncat, din greşală, ochii pe un ziar al unei rude şi am văzut ştirea bombă a zilei: Sexi Brăileanca se întorsese de la un bordel din Elveţia şi se relaxa! Opriţi, vă rog, tiparirea  presei din ţară nu mai filmaţi nimic toţi reporterii să sară pe aceste subiect de interes naţional! Oare chiar atât de jos am ajuns ca societate, oare lipsesc ştirile adevărate chiar aşa de mult încât asta să devină o ştire de primă pagină?  Mesajul transmis  tinerelor fete este clar: nu-ţi mai bate capul cu şcoala sau cu bunul simţ, doar arată-ţi corpul gol întregului mapamond sau vinde-te unui boşorog cu bani şi eşti realizată pe viaţă! Pentru lecţii despre cum te poţi mărita cu un boşorog cu bani a se adresa Monicăi Gabor.S-ar putea să te lase în fundul gol la cât cere dar să nu uităm că şi aceasta e o metodă de-a ajunge vedetă!  Tarifele pentru apariţii de câteva minute la o emisiune ale unor aşazise vedete de la noi sunt revoltătoare: Bianca Drăguşanu primeşte 2.000 de euro iar Monica Gabor a pus tarif fix de 3000 euro pentru două minute pe când adevăratele valori ale ţării cum sunt elevii care au reprezentat România la Olimpiada Internaţională de Matematică unde au câştigat două medalii de aur, trei de argint şi una de bronz nu au fost recompensaţi de către Guvernul Român, după ce Ministerul de Finanţe nu a aprobat plăţile! Acum sincer ce este mai important în ţara noastră: nişte copii geniali multipli campioni Olimpici sau o pereche de sâni care se lăfăie pe toate ecranele din lume? Sânii desigur ce sunteţi nebuni?

Dar la ce te poţi aştepta de la o societate în care emisiuni, de mare audienţă, gen: Ciao Darwin , Big Brother, Mireasa pentru fiul meu, In puii mei şi Un Show Pacatos sunt urmărite, cu sufletul la gură, de populaţia dornică de bârfe şi cancanuri? Cu cât tâmpenia emisiunii este mai mare cu atât prezentatoarele sunt mai goale ca să compenseze. Doar se ştie că bărbatul nu are destul sânge pentru amândouă capetele şi cel care sucombă este, întotdeauna, cel inteligent.. Unii din cei care ne conduc  ţara  cred că sunt excitaţi tot timpul la cum gândesc! Ştirile televizate sunt pline cu reportaje de genul: cine a mai omorât pe cine, niciodată nu sunt cei care sperăm noi,  cum a fost violată o fetiţă sau o batrână, cele tinere sunt la agăţat boşorogi şi nu pot fi găsite , care vedetă şi-a mai arătat fiţele şi silicoanele, pe undeva, de obicei unde sunt cât mai multe camere de televiziune…  Cireaşa de pe tortul răbdării noastre este tupeul cu care ne explică politicienii ce bine o ducem noi, deşi murim de foame şi trebuie să plecăm din ţară ca să supravieţuim! Ce n-am înţeles noi telespectatorii este că NOI se referă de fapt  la EI la clasa politică şi la cei care îi susţin la furat nu poporul român.  Nivelul de viaţă al românilor oricum este o nonvaloare

Singura dată când mă uit la televizor, într-un an, este atunci când sunt prezentaţi românii de succes, de afară, bineînţeles, căci în ţară ar fi fost ignoraţi. Logic dacă eşti deştept nu îţi plac emisiunile lui Dan Negru şi ai timp să gândeşti şi asta este mult prea periculos într-o ţară în care prostia este rege. Mi se umple inima de mândria de a fi român când văd oameni care au făcut minuni în străinătate , reuşind să ajungă cei mai buni în domeniile lor, în ţara de adopţie. În România ar fi fost probabil şomeri sau ar fi muncit pentru salariul minim pentru un fost bişniţar cu tot atâtea clase cât are trenul. De exemplu , cine ştie că  soprana Angela Gheorghiu este una dintre cele mai renumite cântăreţe de operă din lume,  că Alina Cojocaru este prim balerină la Royal Ballet, din cadrul Royal Opera House,   Radu Teodorescu  a fost desemnat de către New York Times, “cel mai bun instructor de fitness din New York”.,  că Maria Lucia Hohan este poate cel mai cunoscut designer român în străinătate iar Sergiu Paşca este cercetător la Universitatea Stanford din SUA şi câştigător al Marelui Premiu al Galei LSRS 2013 – “Studentul Român al Anului din Străinătate”? Şi lista ar putea continua la nesfârşit. Desigur aceste ştiri nu au aceeaşi audienţă ca cele care prezintă o vedetă cu sânii siliconaţi, scoşi pe afară şi nici nu ajută la imbecilizarea şi supunerea populaţiei! În consecinţă, emisiunea în care sunt prezentate reuşitele românilor în lume este programată doar o dată pe an pe 1 Decembrie. Oare asta înseamnă că doar odată pe an avem dreptul de a fi mândri că suntem români?

Eduard Gheorghiu

 

mai multe articole in Romani in lume

Romani in lume

Mitica Orjan sau drumul greu al emigrantului roman in Spania

Published by:

Emigrant roman in SpaniaAstazi vom discuta despre viata dura a emigrantului roman in Spania.

Ieri am primit o scrisoare de la  Mitica Orjan care a simtit nevoia sa spuna povestea sa, tuturor romanilor. Eu ii multumesc pentru  increderea acordata.

Aceasta scrisoare ca multe altele trebuie sa fie citita si de catre politicieni, de cei care datorita guvernarii execrabile a Romaniei ne-au facut pe toti cei aproape 3.000.000 de romani din Diaspora sa parasim tara.

Sa ne putem sustine familiile din Romania. Cu banii “capsunarilor”,  Romaniei i-a fost tare bine. Eram in tara in perioada aceea si-mi amintesc cu tristete, de bucuria pe care mass media  romaneasca o afisa la reintoarcerea in preajma sarbatorilor Craciun si Paste in tara, a celor din Spania.

S-au reintors “capsunarii”, aparea cu litere mari in ziare si peste tot de altfel,  analistii economicii faceau calculele cu bucurie, a milionelor de euro bagati in tara de cei care erau plecati prin lume.

“Ma numesc Mitica Orjan, nascut in Romania, judetul Braila.

In 1997 am ramas fara munca. Am primit somaj si o indemnizatie de la FMI in functie de anii munciti. Am inceput sa-mi caut de munca prin intermediul fortelor de munca in afara tarii. Indiferent de tara. Dupa mai multe asteptari si zeci de telefoane date, am hotarat sa plec in afara tarii in 2000.

Impreuna cu un prieten am ajuns in Murcia-Spania, la niste cunostinte ale acestui baiat. Acestia nu m-au putut ajuta cu munca, dar mi-au dat niste sfaturi unde as putea gasi de munca (in agricultura). Timpul se scurgea nemilos in defavoarea mea. Baiatul care m-a insotit a decis sa se intoarca in Romania.

Eu am decis sa raman si sa caut pe cont propriu. Mi-am cumparat o harta a Spaniei si am inceput sa o studiez pe unde as putea gasi locuri de munca, urmand sfaturile unor alti romani.

Dupa mai multe plimbari cu autocarul si pe jos in cautarea muncii am ajuns in Madrid cu foarte putini bani care imi ajungeau pentru o zi sau doua.

Acolo am gasit si alti romani in aceeasi situatie ca si mine, fara bani, unii mai munceau in agricultura la negru o data pe saptamana. Dormeau in parc. Tot acolo am cunoscut si niste bulgari.

Prima noapte am dormit pe o banca, a doua zi o parte dintre romani mi-au spus sa vin cu ei sa dorm in parc.

Unii dintre ei m-au ajutat sa-mi fac un “abonament” la o cantina sociala unde mancam o mancare calda pe zi. A fost o adevarata binecuvantare.

Inte timp m-am imprietenit si cu niste bulgari ,impreuna mergeam la niste biserici care ne oferea cate un sandwich. Aceste drumuri deja incepusera sa fie o rutina.

Am ramas impresionat de povestea trista a celorlalti romani din parc.

De multe ori ziua o petreceam in statia de autobuz unde era mai bine pentru siguranta mea impreuna cu alti romanii.

Mai primeam cate o tigara de la ei ceea ce insemna foarte mult pentru mine.

Situatia era foarte proasta pentru fiecare din noi, dar traiam cu speranta ca a doua zi va fi ziua care ne va scoate din impas.

Timp de o luna nu am luat legatura cu familia mea pentru ca nu aveam bani sa sun.

Am fost martor la atrocitatile pe care le faceau romanii altor romani.

Acolo era o banda de romani care talhareau sau luat fetele de acolo.

Doi stateau in afara, erau corpolenti, solizi si pretindeau a fii politisiti si alti 2- 3 lucrau in interior.

Modul de operare era diferit dupa cum era cazul.

Daca cel care venea din Romania, nu era asteptat sau cel care ar fi trebuit sa-l astepte intarzia, acestia intreveneau si-l trageau de limba incercand sa afle cat mai multe informatii. Asta il informa pe un altul. Astaa trebuia sa-l scoata din sala de asteptare a statiei de autobuz si se dadea drept cunostinta cu persoana respectiva care ar fi trebuit sa-i astepte.

La un moment dat am avertizat o fata sa nu se duca cu ei, pentru ca sunt niste excrocii, dara fata nu m-a crezut si a iesit impreuna cu ei din statia de autobuz si nu a mai fost vazuta.

Rezultatul intreventiei mele a fost ca a venit un ins si mi-a spus ca daca nu-mi vad de treaba mea o sa-mi taia gatul.

Am vazut foarte multe cazuri.

Pe unii dintre noi veniti i-am ajutat cu informatii despre cantinele sociale sau cu cei de la firmele de transport romana sau spaniole.

O alta poveste, o familie din Osturia se pregateau sa plece in tara sa-si imbrace copii pentru scoala au fost talhariti.

Un alt baiat mai tanar decat mine, se pregatea sa plece in Portugalia singur la munca. Avea biletul cumparat pentru Portugalia. Dar vrand sa-si vada fratele din Madrid inainte de a pleca, a ajuns in statia de autobuz pentru ca metroul era inchis a fost talharit si el.

L-am ajutat totusi sa plece in Portugalia.

Cum am reusit sa plec din statia de autobuz.

Bulgarii aveau bani de o tigara si paine. Cum ii faceau? Luau carutul pentru bagaje dar mai faceau o smecherie cu telefonul fix. Claputa de la telefonul fix unde se dadea restul de la convorbire. Lipeam guma de mestecat, claputa se bloca si restul nu se mai putea scoate. Cand gaseam oportunitatea ne duceam si luam banutii de acolo.

Asa am facut banii de plecare pentru 4 persoane sa plecam la cules de struguri in Toledo.

Am ajuns in minunatul orasel Villacanas unde ne-am cazat.

Dupa o saptamana am gasit de munca toti patru.

Familia (un impresar) avea casa mare, noua undeva in camp. Munca la cules de struguri incepea la ora 8.00 pana la ora 16.00

Era foarte bine.

Imi amintesc de mos Alexandru, pensionar de la caile ferate spaniole.

La ora 10.00 se facea un mic gratarel, se manca chorizo, pescado si se bea vin.

La ora 14.00 mancam mancare spaniola paella, orez cu multa carne sau alte mancaruri calde care se putea manca in camp. Toate astea ni le aducea mos Alexandru, fratele celui care ne-a contractat.

Daca ploua, nu munceam dar ne plateau.

Cat am stat la aceasta familie nu am cheltit nimic (ei ne ofereau mancare si tot ce ne era necesar). Dupa o luna de zile am primit primii banii in plic.

Am fost foarte fericit. Mi-am putut cumpara un telefon mobil, sa-mi sun familia in tara,sa vorbesc cu ei si cu ceilalti cunsocuti din Spania si sa trimit si niste bani acasa.

Toti si-au sunat familiile si au luat legatura cu acestia. Era pentru mine un lucru aproape maret sa am telefonul meu.

S-a terminta munca si a trebuit sa plec sigur la drum spre Granada unde am cules castraveti si rosii din sere.

Aici am gasit oameni calzi si saritori care mi-au dat de munca si un loc de dormit pentru o perioada.

Se apropiau sarbatorile de iarna iar munca in sere se oprea, productivitatea mai mica. Deci  iar am ramas fara munca.

Mi s-a propus sa ma duc la cules de maslini in Nord de Malaga.

 

Aici a dormit la un satan pe durata de 3 luni si mancam pe camp unde culegeam maslinii. Nu prea erau romanii, iar cei care erau cereau bani pentru un loc de munca asa ca i-am evitat.

In primavara am plecat prin intermediul unui cunoscut din parc, in Salamanca la o ferma de tauri pentru corrida. Se platea prost si nu erau seriosi.

Cu ajutorul unui spaniol am plecat la o alta ferma unde mi-am facut si actele. Dar ca oricare altcineva imi doream si eu un salariu mai bun.

Dupa o mica discutie cu proprietarul fermei , am plecat in Andalucia. Acolo sotia mea si-a gasit de munca cu ora la curatenie iar eu m-am anagajat la o firma de constructii.

Dupa 3 ani de la plecarea din tara mi-am adus si copilul de 11 ani, reusind astfel sa reunim familia.

La putin timp in familia noastra a aparut un nou membru.

Viata merge ianinte cu bune si rele, dar niciodata nu m-am indoit de increderea bunului Dumnezeu.

Cu putin timp in urma datorita crizei am ramas din nou fara munca, doar sotia munceste. Copii sunt bine, se duc la scoala.

Sunt optimist si increzator ca voi trece si peste acest obsatcol al vietii.

Va multumesc tuturor celor care au citit si celor care au facut acest radio catch22 Londra.

Aceasta este scrisoarea emotionanta, scrisoare prin care domnul Mitica Orjan a ales sa-si descarce sufletul.

Aceasta poveste este doar una dintre cele 3.000.000 de povesti a romanilor plecati in strainatatea sa munceasca.

Pentru ca Romania, politicienii romani nu sunt capabili sa guverneze tara, nu sunt capabili sa sprijine micii intreprinzatori. De fapt capabili sunt, dar nu ii intereseaza de romani si Romania.

 

redactare Maddie Ancuta