Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: manifestari paranormale

Top Secret

Craniul hoinar

Published by:

fenomen poltergeist

Craniul hoinar- aventuri paranormale.

Cu câţiva ani în urmă, domnul de Hixe aflat în situl arheologic de lângă Cevennes, se plimba pe câmp, nu departe de un sat (pe care-l numim Saint-Untel). El se plimba, privind câţiva copii care alergau şi se amuzau, când o mică fetiţă se impiedică şi cazu până la jumătatea corpului ei într-o groapă, strigând. Prietenul nostru s-a grăbit şi a apucat fetiţa, retrăgând-o din această gaura care, din nenorocire, tocmai se deschisese sub paşii ei. Căci sus numita groapă nu se găsea acolo cu câteva clipe mai inainte. Solul se surpase, cedând sub picioruşele copilului. Micuţa, plângând, a dispărut către sat impreună cu camarazii si şi domnul de Hixe a îngenuncheat la marginea unui orificiu de  cca 50  de centimetri lărgime. Lanterna de buzunar l-a ajutat,  curând, să descopere un spectacol macabru: într-un fel de cripta, ca o pivniţă, se ridica o piramidă de cranii! Care era originea acestui osuar? Mai târziu va fi timp să facem cercetări istorice. Prietenul meu s-a aplecat, a apucat craniul care încorona piramida şi a ajuns -nu fară eforturi- să apuce un al doilea craniu si a introdus cele două relicve macabre în rucsacul sau tirolez… şi  s-a îndepărtat de acel loc căci nu se îndoia că acei copii, dupa accidentul din care scăpase fetiţa, urmau să dea alarma în sat.

De fapt, preotul, primarul şi ciţiva oameni au venit sa inspecteze locul, şi, cu o grabă surprinzătoare, preotul a obtinut acordul celorlalţi de a acoperi osuarul cu o dală grea de ciment in zilele care urmau.

Domnul de Hix, revenit în Midi a pus cele două cranii pe o etajeră într-o cameră a castelului…pentru a constata la sfârşitul unui anumit timp că unul dintre cele două cranii avea tendinţa să se mişte. De exemplu, plasat la zece centimetri de extremitatea dreaptă a etajerei, îl regăsea la mijloc! Celălalt, în schimb, rămânea “liniştit”. Cercetările întreprinse ulterior au permis prietenului nostru să reconstituie unul dintre episoadele sângeroase ale războaielor religioase care se derulaseră în “satul cu osuarul”. După lupte crâncene, supravieţuitorii garnizoanei protestante fuseseră luaţi prizonieri de către catolici. Aceştia din urmă, plini de iubire pentru aproapele lor, îl legaseră pe ofiţerul protestant de un arbore şi, sub ochii lui îngroziţi, îl forţaseră să asiste la supliciul oamenilor săi. Nefericiţii au fost decapitaţi şi capetele lor au fost stivuite într-un fel de pivniţă-cisternă, formând b aproape veritabilă piramidă de cranii. Când ultimul protestant a fost astfel asasinat, ofiţerul, martor forţat la oribilul masacru al tovarăşilor , a fost la rîndul lui şi el decapitat; capul acestuia a fost depus In vârful piramidei, pivniţa a fost acoperită şi acest osuar a fost uitat. Nu mai existau de fapt, supravieţuitori în acest sat: ca buni iustini, învingătorii masacraseră barbaţi, femei şi copii, bineînţeles cu binecuvântarea autorităţilor ecleziastice.

Cu greu ne-am putea imagina chinurile groaznice pe care a trebuit să le îndure ofiţerul, văzându-şi tovarăşii de arme pierind sub ochii săi, în mod sălbatic decapitaţi în hohotele de râs ale soldatilor şi tămâierile paracliserului de serviciu. (Suntem de acord, protestanţii n-au fost nici ei prea blânzi, în aceste războaie religioasc sângeroase. Dar cine a început? Cine, de la început, a aratat o intoleranţă scandaloasă şi primul a scos sabia?).

Imaginaţi-vă doza de ură înspăimîntătoare pe care a acumulat-o acest nefericit, asistând la un asemenea supliciu. Putem atunci intelege cât de mare este “remanenţa” psihică, rămasă ataşată de craniul său, cel pe care domnul de Hixe îl luase din vârful piramidei!

Că o relicvă “încărcată” este sediul fenomenului de poltergeist, după ce a fost sustrasă din locul său de repaus, nu trebuie să ne surprindă.

Să sărim peste câţiva ani.

Il regăsim pe castelanul nostru cu câţiva dintre cercetătorii domeniului realităţilor paralele şi o tânără femeie cu predispoziţii pentru mediumitate. Toţi erau reuniţi în biblioteca castelului. Pe o etajeră, cele două cranii. S-au aşezat în jurul unei mese şi şedinţa de spiritism a început. S-au auzit bătăi, apoi s-a perceput o uşoară zgâriere venind de le etajeră: “Craniul hoinar” avansa sacadat! Va cădea! Domnul de Hixe a întrerupt şedinţa, pentru a pune la locul său craniul care, puţin după aceasta, şi-a reînceput mişcările. A fost reaşezat încă o dată, şi şedinţa s-a reluat. Craniul avansa şi oscila pe marginea etajerei. Şedinţa a fost abandonată, masa părăsită iar castelanul a mers cu calm să pună craniul la loc acolo unde stătea “cuminte” la început.

Un scârţâit pe parchet, şi gazdele s-au întors pentru a vedea masa ridicându-se, clătinându-se pe două picioare şi căzând spre tânăra fată! Castelanul şi ai lui s-au grăbit şi au apucat masa exact în momentul în care era gata să-l lovească cu violenţă pe medium care, înnebunită, căzuse pe divan.

De ce această masă s-a năpustit în acest fel asupra tinerei fete? Nu s-ar putea spune ce entitate a craniului “a acţionat” asupra mesei, pentru a o forţa să “agreseze” mediumul?

Domnul de Hixe perplex, o întreba pe tânăra fată. Nu, niciodată un lucru asemănător nu se produsese în cursul şedinţelor la care ea participase. Tot vorbind, ea a sfârşit prin a face o aluzie la localitatea, leagănul familiei sale: satul Saint Untel Untel şi castelanul şi-a ridicat sprâncenele, aruncând mecanic o privire craniului.

Saint-Untel! Exact din acel loc, erau originari şeful catolic si majoritatea bărbaţilor sadici care trăiseră în regiune. Acea trupa în virtutea “acţiunilor” ei ajunsese în satul în care se produsese  execuţia masivă a protestanţilor sub ochii ofiţerului legat de copac.

Oare strămoşii tinerei fete fuseseră înrolaţi în trupele catolice? Participaseră ei la decapitarea nefericiţilor şi la execuţia finală a şefului lor? Mediumul nu ştia nimic, dar acest lucru îi părea posibil dar nu sigur şi am putea atunci să ne întrebam dacă entitatea acestui craniu nu fusese la rândul ei sigură, căutând să localizeze ura sa. Din masa supusă acţiunii psihochinetice -contra acestei descendenţe a celor care îi omorâseră atât de sălbatic pe tovarăşii lui de arme înainte de al decapita pe el însuşi!

Este o ipoteză. Dar toate aceste fapte care se înlănţuie, care par că se “lipesc” unele de altele, nu sunt tulburătoare?

O figură de stil poetică afirmă că “iubirea este mai puternică decât moartea”. De ce n-ar fi acest lucru posibil şi pentru ură?

Mai multe articole in Top Secret

Top Secret

Viata anterioara. Reincarnare

Published by:

deja vuViata anterioara. Reincarnare.

“Nu cred in  reincarnare

“Chiar si daca reincarnarea este reala , cu siguranta nu are de-a face cu mine sau cu viata mea”

“Sunt prea ocupat sa ma gandesc la asa ceva”

Toata lumea are cate o opinie.

Dar  sa va propun niste scenarii.

Daca exista o persoana care este pentru tine sau familia ta o sursa de nefericire? Si daca motivul problemelor tale este legat de viata ta trecuta? Nu ai vrea sa intelegi ce se intampla?

Sentimentele de Deja Vu?

Sau daca persoana pe care o iubesti cel mai mult este reincarnarea unei persoane care s-a sinucis datorita actiunilor sau faptelor unor stramosii de ai tai?

Sufletele celor care au avut morti violente, suflete revendicative care se intorc, se reincarneaza pentru a rezolva problemele din trecut. Probabil ca ati auzit sau ati citit despre sute de cazuri ale unor oameni care nu s-au nascut in Germania, care niciodata nu au fost acolo si nu au avut niciodata informatii despre lagarele de concentrare, dar care povesteau specificand locatiile, cladirile unde au fost inchisi sau sentimentele avute cand au fost arsi de vii.

Tineri care au avut o adolescenta frumoasa ,sanatoasa si brusc intreaga lor atitudine se schimba in mod violent fara sa existe nici  explicatie.

Oameni care brusc fara sa invete ajung sa vorbeasca o limba straina sau au obiceiuri culinare diferite de ce este normal in viata pe care o duce.

Copii care se nasc cu cicatrici pe corp sau diferite semne.

Copii care la 2-3 ani dezvolta niste pasiuni puternice si sunt declarati mici genii pentru ca pot compune, scrie, picta sau intrepreta (muzica, pian, pictura etc).

O sa va prezint cateva cazuri prezentate in  cartea “You have been here before:Reincarnation” by Seiy Kiriyana Founder of Agon Shu Buddhist Association. Clarvizionar care a rezolvat mii de cazuri legate de reincarnare. Cartea este foarte interesanta si vine cu foarte multe raspunsuri la genul asta de intrebari.

Un caz de gelozie nebuna.

O familie fericita, casatorita de 5 ani. La inceputul relatiei lor erau cei mai fericiti oameni. Sotul (sa-i spunem X) provenea dintr-o familie ilustra, puternica, dupa terminarea facultatii s-a intors in orasul natal si a ocupat o pozitie la o banca locala.

Bunicul lui X a fost unul dintre cei care au pus bazele bancii.

Sotia sa sa-i spunem M. venea si ea dintr-o familie importanta din orasul respectiv. M. a absolvit si ea o universitate. S-au cunoscut la o petrecere la Universitate. A fost dragoste la prima vedere. Se hotarasc sa se casatoreasca. Parintii si rudele celor doi fiind foarte fericiti de legatura lor felicitandu-i din suflet. Ei fiind un cuplu frumos si potrivit. Singura care nu a dat binecuvantarea si era pornita categoric impotriva fetei era bunica baiatului. Desi au intrebat-o de ce este atat de pornita ea nu a raspuns, specificand ca fata nu are nici o vina. Dar a povestit ca ” ea simte ca o va sufoca pe aceasta fata”, Cei doi s-au casatorit dar nu au trait niciodata impreuna cu bunica

Dupa un an de zile, bunica a murit. M era insarcinata.

Dupa ce  M a nascut ea a inceput sa se schimbe. A devenit irationala, obsedata de gelozie. Toata lumea a observat schimbarea brusca, speriindu-se ca a innebunit. Isi suna sotul la telefon din ora in ora. Fiind ferm convinsa ca sotul ei are o aventura.

Sotul dl X era un om bun, un bancher serios, care-si iubea sotia, un tata grijuliu, nefiind implicat in nici o alta relatie. S-a facut o confruntare intre membrii familiei. Ea si-a cerut iertare pentru comportamentul irational. Imediat dupa plecare familiei lucrurile s-au inrautatit.  Ea fiind ferm convinsa ca sotul ei o sa o pareseasca pentru o alta femeie. Nu se mai ocupa de casa, de copil. Femeia a fost consultata si de un psihiatru. Dar nu s-a pus nici un diagnostic.

Familia sotului a adus in discutie divortul celor doi. Cand M a auzit discutia a plecat in mijlocul noptii cu copilul in brate. A fost gasita in fata unui rau, dupa indelungi cautari. A fost adusa acasa  si parea ca nu e deranjata de ce a facut.

Din acel moment a fost pusa sub atenta urmarire.

Sotul X a fost devastata de aceasta gelozie nebuna. Niciodata nu se gandise la divort pentru ca isi iubea sotia, dar incepuse sa se teama ca aceasta in urma unui atac de gelozie se va sinucide. El nu stia ce sa mai faca. S-a gandit la un moment dat sa ii ucida pe ea si pe copil dupa care sa se sinucida.

In acel moment  X a ajuns la Seiyu Kiriyama care a spus ca sotia sa suferea de influenta negativa a unui spirit reincarnat.

Sufletul sotiei sale M. era reincarnat dintr-o femeie care s-a sinucis. O femeie care s-a indragostit de un barbat care era stramosul lui X (4 generatii in urma). Acesta i-a pormis ca o ia de nevasta dar a abandonat-o  alegand o alta femeie.  Femeia era insarcinata in acel moment si s-a sinucis. S-a aruncat intr-un rau si s-a inecat.

Cativa ani mai tarziu barbatul s-a separat de femeia dupa care s-a dus, s-a intors in orasul natal, a pus bazele bancii familiei lui X, platind niste daune materiale familiei femei inecate.

Seiyu Kiriyama a povestit viziunea sa celor doi si le-a garantat ca lucrurile vor intra in normal dupa ce va elibera sufletul femeii moarte si o va elibera pe M. Ei stiau acum care erau radacinile problemei trebuiau doar sa o rezolve. M. nu stia sa inoate si toata viata ei i-a fost frica de apa, chiar copil fiind a refuzat sa se apropie de apa.   Dupa ritualul de eliberare a sufletului, M. s-a linistit si s-a reintors la viata ei si la familia ei frumoasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Doctorul Ian Stevenson, unul dintre cei mai mari specialisti in reincarnare care se ocupa de copiii care par sa fi pastrat amintirea unor existente anterioare.

Ravi Snakar nascut in 1951 in India.  Ravi din momentul in care a inceput sa vorbeasca povestea cu incapatanare ca era fiul unui oarecare Jageshawar, un barbier care nu traia departe de casa lui, si nu al tatalui in casa caruia s-a nascut. Ba mai mult copilul pretindea ca a fost asasinat.  Tatal sau era tare suparat si chiar l-a batut spunandu-i sa inceteze cu aceasta poveste.

Dar bataile nu au pus capat amintirilor baiatului care s-au transformat in adevarate obsesii. Ii reveneau copilului in memorie scene precise din viata lui. De exemplu se vedea urmarit de ucigasii de altadata.

Totul parea ciudat si ca o ratacire mentala a baiatului dar asta nu explica originea unui semn ciudat cu o lungime de 5 cm care ii traversa gatul pana sub barbie. Care semana cu cicatricea unei lovituri de cutit.

Treptat a inceput sa se stabileasca o legatura intre amintirile obsesive ale baiatului si o crima comisa in regiune cu 6 luni inainte de nasterea lui. La 19 iulie 1951 fiul lui Jageshwar, un barbier din apropiere fusese ucis si decapitat de doi din unchii lui care voiau sa raman singurii mostenitori ai tatalui sau. Cei doi au fost prinsi, arestati si eliberati datorita unui viciu de procedura.

Povestea baiatului Ravi a ajuns pana la urechile barbierului Jageshwar.  Acesta l-a cautat pe Ravi, au avut o discutie lunga despre niste detalii cunoscute numai de ei. In urma acestei discutii Ravi a ramas convins ca si-a recunoscut tatal. In plus baiatul a povestit imprejurarile crimei a carei victima a fost si corespundea cu detaliile date la politie de catre Jageshwar.

Ravi arata azi cicatricea de nesters a asasinatului caruia i-a cazut victima in cursul precedentei sale reincarnari.

Copii prea talentaţi

Se mai numesc şi prodigy şi sunt copii înzestraţi, care posedă un talent sau o aptitudine deosebită – în general în domeniul ştiinţelor sau artelor. Aceşti copii excelează şi avansează remarcabil într-o anumită sferă de activitate mai ales creativă, depăşind cu mult posibilităţile tipice vârstei, precum şi pe majoritatea celorlalţi adepţi sau practicanţi ai respectivului domeniu. Între exemplele potrivite în acest sens se numără chiar cazul compozitorului austriac Wolfgang Amadeus Mozart, capabil să compună partituri simple la varsta de patru ani şi simfonii întregi în adolescenţă. Un alt exemplu este matematicianul Blaise Pascal, care a reuşit să pună bazele geometriei proiective la varsta de 16 ani. În timp ce ştiinţa modernă atribuie aceste talente rare unor simple reacţii chimice la nivel cerebral, ea nu reuşeşte să de lămuriri referitoare la motivul pentru care sau la felul în care creierele acestor personaje au o configuraţie diferită de ale celorlalţi. Să fie vorba despre vreo mutaţie genetică, sau de un amestec dezoxiribonucleic extrem de rar? Şi daca e aşa, de ce nu se răsfrânge şi asupra urmaşilor lor? Sau e oare posibil ca toţi aceşti oameni să îşi datoreze priceperea neobişnuită tocmai faptului că au mai făcut şi înainte toate lucrurile la care se pricep în viaţa curentă? Prin umare, este posibil ca un copil neobişnuit de talentat la matematică să fi fost profesor de asmenea materie într-o viaţă anterioară? Sau era Mozart un geniu al muzicii pentru că, după cum chiar el se pare că a pretins, a mai fost muzician de multe ori înainte? Dacă traumele, amintirile, interesele şi experienţele vieţilor anterioare par a se manifesta în cazul unor dintre vieţile curente, atunci de ce nu s-ar putea întampla la fel cu talentele şi capacităţile trecute?

Maddie Ancuta

mai multe articole in Top Secret