Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: legende istorice

Legende romanesti

Povestea Iasului

Published by:

legende romanesti

 Mai demult, pe cînd pe unde e Iaşul acuma, erau numai codri şi cîmpuri şi nici zare de caste, trăia un cio­ban vestit pe locurile acelea şi-l chema Dediu. Dediu Cio­banul avea douăsprezece stîni ; fiecare stînă era cu cite două mii de oi. Intr-o zi, iaca vine pe aColo şi domnul Ţării Moldovei, călare, cu oameni de-ai săi. Vede domnul atîtea stine şi întreabă pe un cioban : ale cui sînt ? Cio­banul răspunse că sînt ale lui Dediu. Văzînd domnul atî­tea dealuri frumoase, s-a gîndit că ar fi un minunat loc: perntru vreun tîrg domnesc. Şi porunceşte ciobanului ca să cheme pe Dediu pînă la dînsul. Se duce ciobanul şi-l spune porunca. Dar Dediu face :

—      Du-te şi-i spune Domnului să vie el la mine, daca are treabă ! Ciobanul a adus acest răspuns. Domnul il mai trimite odată, să vie numaidecît. Dediu răspunde tot aşa, că, dacă are treabă, n-are decît să vie la coliba lui! Aşa şi a treia oară. Ce să facă domnul ?Vine călare pana la Dediu. îi zice de departe :

—      De ce n-asculţi porunca domnului tău, căci el stapîneşte Ţara Moldovei şi trebuie să i te supui ? !…

—      Apoi de ce nu mi-au spus aşa şi cei pe care i-ai trimes către mine ! răspunse Dediu din colibă.

—      Ieşi pînă afară, să vorbim ceva ! strigă domnul.

—      Nu ies ! strigă şi Dediu.

—      Ieşi !

—      Nu ies !

—     Să vezi tu că ai să ieşi strigă doimnul, supă si gata să scoată sabia…

—      Ba de-acuma am să ies !… strigă  Dediu, care era odată voinic, nu de două ori ; şi aşa erau toţi ciobanii lui.

—     Apoi „Ieşi’” să se numească tîrgul pe care vreau sa-l întemeiez aici ! strigă domnitorul. Şi „Ieşi” a ramas numele lui pînă azi.

Acuma, domnul s-a dus acasă şi l-a chemat pe Dediu. Vine el. Domnul îl întrebă :

—       Bine, Dediule, cum se face că toţi ai tăi sînt aşa de zdraveni şi voinici şi tari la virtute ?

—      Indată ai să vezi, Măria-ta ! zise Dediu. La masă, domnitorului i-au adus douăsprezece feluri de mîncare. Dediu mîncă numai mămăligă caldă cu brînză grasă si bună.

— Mănîncă împreună cu mine, zise domnul.

— Nu, măria-ta ! strigă Dediu.

—      De ce ?

—      Ca să fiu voinic…

—     Ce fel ?

—       Iaca, zise Dediu, — eu oi lua douăsprezece linguri din astea, douăsprezece feluri de mîncare de-a Măriei-tale sl lo-oi pune într-o sticlă ; pe urmă oi lua şi o bucată de mămăligă fierbinte, de a mea, şi oi pune într-însa oleacă de brînză… Trei zile să lăsăm şi mîncarea Măriei-tale şi mancarea mea ici, după sobă… Şi om vedea…

Pune el aşa douăsprezece linguri din cele douăsprezece feluri de mîncare într-o sticlă; astupă sticla şi o pune după sobă. Apoi ia puţină brînză de oi şi o pune intr-un dărab de mămăligă fierbinte şi face un urs zdravăn si zvîrle după sobă… Cînd la trei zile, ce să vezi ! în sticla mîncările miroseau, de trebuia să fugi cit colo ; ursul lui Dediu era cum mai bun, căci înlauntru brînză se facuse unt. — Ei, măria-ta, acuma vezi, de ce sîntem mai voinici ? Că pe noi nu ne borfăieşte în pîntece nici  un fel de mîncare de felul acestora !…

– Să trăieşti, Dediule ! strigă domnul. Te văd că esti un om cuminte… Haide te prinzi cu mine cumătru ?

– Mă prind, şi cu noroc să-i dea Dumnezeu! Zise Dediu.

La cumătrie, Dediu a adus o poală de galbeni şi a dăruit cincisute de mioare oacheşe de-un ochi şi cincisute mioare oacheşe de amîndoi ochii, şi cincizeci de berbeci frumosi, ciuţi de amîndouă coarnele. Aşa au botezat ei targul Iesului Ieşului !…

(D. Furtună, Izvodiri din bătrîni, Cuvinte scumpe, Ed. Minerva, 1973, p. 218—220.)

tehnoredactare Maddie Ancuta

Legende populare romanesti

 

mai multe legende romanesti 

Top Secret

BAALBEK baza spatiala

Published by:

enigmele Terrei baalbek_columns Baalbek1 baalbek-templeBAALBEK, BAZĂ SPAŢIALĂ

In apropierea câmpiilor, azi devastate, unde se ridicau pe vremuri oraşele, se află azi ruinele superbe de la Baal­bek, numită astfel în cinstea unei vechi divinităti a fenicienilor. Ruina cea mai remarcabilă de la Baalbek este o acropolă enormă de piatră, vestită încă din antichitate din cauza blocurilor uriaşe care serviseră la constructia ei.

Faimoasele blocuri de la Baalbek nu-şi găsesc echiva­lent nici chiar în epoca noastră şi unii se întreabă dacă nu cumva au servit ca platforme de aterizare pentru nave spaţiale. Ce anume le era destinat să susţină unor blocuri de piatră lungi de douăzeci de metri, şi altele de patru me­tri, groase de trei metri şi cântărind până la un milion de kilograme? Enormele pietre megalitice de la Baalbek au fost tăiate manual, transportate pe o distanţă de aproape un kilometru şi ridicate la şapte metri de pământ pentru a constitui un suport inamovibil pentru… Pentru ce?

O indicaţie ne este poate furnizată de un text din Biblie, în cartea Numeri, care vorbeşte de locuitorii de la Baalbek. Când evreii rătăceau prin deşert, zice Biblia, Moise a tri­mis spioni în Canaan ca să vadă dacă era posibil să-l in­vadeze.

Spionii au revenit şi au spus: „Este mai presus de forţele noastre să atacăm acest popor, deoarece e mult mai puternic decât noi… Locuitorii pe care i-am întâlnit sunt foarte înalţi. Am văzut acolo nişte giganţi, fiii lui Anak… şi am avut impresia că nu suntem decât nişte lăcuste când ne aflam în prezenţa lor“.

Ţi se pare că visezi când te gândeşti că e posibil ca, în trecut, nişte giganţi să-şi fi fixat nişte obiective colosale despre care nu ştim nimic. Şi s-ar mai putea să nu fie chiar o simplă coincidenţă că ruinele monumentale de la Baal­bek se află foarte aproape de cetăţile dispărute Sodoma şi Gomora.

 

mai multe enigme si mistere neelucidate in Top secret

Legende romanesti

Hercules in Valea Cernei

Published by:

legende romanesti

locuri fantastice RomaniaHercules in Valea Cernei
Dovezi ale legendei din Valea Cernei se gasesc pe o tabula votiva unui muzeu din Viena si intr-o scrisoare-manuscris trimisa de un mesanger imparatului Franz Iosef impreuna cu descrierea detaliata a zonei.

Nu degeaba romanii descoperind apele termale si asezarea din jurul lor i-au dat numele de apele sacre ale lui Hercules iar asezarea a luat denumirea mai tirziu prin decret al imparatului austriac de Herculesbad ( Baile lui Hercules) intrind definitiv in toponomia asezarilor europene de care toata lumea stie fiind un brand, un brand pe care noi toti din aceasta zona si nu numai il exploatam la maximum. Este un factor de reflexie si pentru regindirea managementului turistic in zona Hercules, în drumul său spre Caucaz, în căutarea lânei de aur, împreuna cu argonauţii săi ar fi trecut prin zonă urcând pe Dunăre în sus.
Pe vremea aceea Dunărea avea un alt curs faţă de cel de astăzi, prin Iugoslavia, curgând în Adriatica., Hercules şi argonauţii săi ar fi ajuns la cataracta de pe Dunăre – Cazanele Dunării. Aici s-ar fi oprit pentru a încerca trecerea corăbiei deasupra cataractei- Până la găsirea unei modalităţi de a trece corabia deasupra cataractei, Hercules ar fi plecat pe Cerna în sus şi ar fi ajuns la Herculane unde s-a întâlnit cu Corcoaia, o batrână care locuia în zona Platoului Coroninii Aceasta, väzându-l vlăguit, i-ar fi spus sa intre in apa unui izvor ce se afla in vale sa se mai indrazveneasca, apoi a mai spus ca si cei doi fi ai sai intrau in apa izvoarelor dupa ce terminau munca cimpului iar dupa baia in apa calda erau mai vigurosi si ca localnicii cind erau bolnavii sau aveau animale bolnave, ranite sau muscate de serpi veninosi faceau baie in aceste izvoare iar dupa ce ieseau afara si ei si animalele se vindecau complet.

Batrina i-a povestit lui Hercules despre un balaur care venea si se scalda aici in vale iar cind isi lua zborul de pe pamint scuturindusi aripile stropi de apa cadeau de sus din cer ca o perdea de ploaie formind o cascada in munte numita Cascada Vinturatoarea.Tot aici i-a aparut si tatal sau Zeus in cale spunind-i sa nu uite niciodata ca pericolul cel mai mare vine de sus din cer de la mama sa vitega Hera stiut fiind ca aceasta nu-l avea la inima datorita faptului ca Zeus avusese o legatura amoroasa cu o paminteaca din care se nascuse Hercules.
In locul in care a aparut Zeus a ramas o stinca enorma sub forma unui deget urias care are aratatorul indreptat in sus spre cer numindu-se Degetul lui Hercules.
Stanca se observa foarte bine dupa masa cind soarele bate puternic in ea din Strada Zavoiului.
Reluându-şi drumul, Hercules ajunse intr-un loc salbatic numit Piatra Puscata Tot acolo s-a întâlnit cu un localnic, acesta aflind ca este Hercules i-a cerut ajutorul pentru a omorî un balaur care îsi avea vizuina lângă Izvoarele Cernei si care le producea mari necazuri.Hercules i-a ascultat rugămintea şi a pornit în căutarea balaurului dar inainte se a parasi locul Hercules ca sa nu uite pe unde a venit a facut un semn cu coada maciucii in peretele de stinca Hercules ajunse în sat care era fortificat şi bine apărat. Din discuţia avută cu căpetenia satului, aceasta i-a povestit de necazul lor şi anume că de fiecare dată când ieşeau din sat şi se duceau la munca câmpului balaurul venea şi îi omora, distrugându-le şi recoltele.

Pentru ca să nu mai aibă probleme cu balaurul ei trebuiau să dea în mod regulat câte o copilă din sat pe care o legau de un stâlp, care se afla chiar pe buza unei prăpastii. Balaurul venea şi o lua, astfel sătenii aveau linişte un timp Era un adevarat ritual pentru ca oamenii nu stiau ce sa faca sa se bucure pentru ca scapau de necaz o vreme sau sa plinga dupa copila data de nevoie balaurului. Hercules se hotărăşte să omoare balaurul şi organizează o pânda folosind drept momeala o fata din sat.
În momentul când balaurul veni sa ia fata de pe stâlp, Hercules îi apăru în cale şi îi dădu o lovitură puternică cu măciuca, dar aceasta sare din solzii balaurului în munte, retezând jumătate din vârful acestuia. De aici vine numele de Muntele Retezat.
Apoi balaurul naucit de lovitura o lua pe Cerna in jos si intra in Cheile Corcoaiei locul fiind strimt balaurul ramase blocat dar Hercules ocoli muntele iesindu-i in cale. Se spune ca acolo in chei in locul ala strimt Hercules se propti atit de tare sa dea lovitura de gratie incit piciorul i-a intrat in stinca, urma acestuia o vedem si astazi .
Balaurul de durere si aproape pe moarte se zvircoli asa de tare incit reusi sa iasa din strimtoare si intra in locul unde isi avea vizuina.

In locul lui au ramas urmele luptei, muntele despicat in doua ,scobiturile rotunde din peretii de stinca si despicatura verticala prin care abia se intrevede un colt de cer undeva sus de tot, e lasata de maciuca . Hercules il urmari si ii aplica ultima lovitura omorindu-l, singele tisnindu-i cu putere, formind izvoarele – Izbucul Cernei iar ultima suflare iesindu-i intr-un virf de munte, in locul stiut astazi de Grota cu Aburi si in avenele si pesterile din jur. Legenda mai spune in continuare ca in timpul luptei cu balaurul, fata care fususe folosita ca momeala, speriata, a trecut riul Cerna in Cheile Tasnei ascuzinduse intr-o grota. dar din cauza luptei dintre balaur si Hercules si a zguduiturilor pamintului intrarea in grota a fost astupata de stincile masive pravalite de pe versanti .
Hercules i-a auzit tipetele disperate si sa apucat sa elibereze intrarea grotei insa un bloc enorm de piatra era chiar pe intare. Hercules a incercat cu forta lui recunoscuta sa-l dea la o parte dar nu reusi Atunci lua maciuca si-l sparse in doua dar si o parte din grota ,apoi lua bucatile de stinca si le arunca atit de departe ca una dintre ele ajunse in mijlocul riului Cerna in locul numit La Bobot. Apa a fost oprita de stinca , trecind peste ea formind casacada Bobot din Valea Cernei .

Locul in care a fost grota si spartura de maciuca , este stiut de oameni de Gaura Fetei si se poate vedea din poteca care trece pe deasupra.
Dupa lupta cu balaurul Hercules trecand pe linga izvoarele de apa miraculoasa in drumul lui spre Dunare unde il asteptau argonautii isi aduse aminte de vorbele batrinei Corcoaia . Se hotari sa intre în unul din izvoarele termale, apoi ieşind de acolo şi-a dat seama că într-adevăr batrâna a avut dreptate, forţele i-au revenit ca prin minune iar rănile din lupta cu balaurul i s-au vindecat pe loc.

 

material cules de  Daniela Dani  careia ii multumim pentru munca de cercetare pe  care o face