Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: Jurnal de dragoste

Mesaje de dragoste

Amintirile Evei

Published by:

Amintirile EveiAmintirile Evei.
Zilele vor trece una cate una. Vei agoniza, vei alerga, vei pretinde ca doresti sa rupi lanturile care ne leaga, desi eu te-am eliberat de mult timp. Ignori sa te uiti la capatul care este liber. Ai putea sa zbori, dar refuzi cu incapatanarea ta stoica de care esti atat de mandru. Nu poti sa te desprinzi, de fapt nu vrei sa ma desprinzi de tine. Vrei sa ma vezi privindu-te cum vei gusta din alte femei. Sa te vad infruptandu-te din formele lor pline cautand sa-ti satisfaci foamea carnala. Vrei sa ma pedepsesti pentru pacatul de a te Iubi fara a te tine langa mine.
Foamea de mine o vei potoli intre coapsele lor tari si pline.
Vrei sa ma vezi privindu-te cum te indragostesti de altele, doresti sa vezi furie si gelozie in privirea mea. Calmul meu te destabilizeaza, lipsa mea de reactie te face sa crezi ca nu te iubesc.
Sunt Eva, iti amintesti? Port in mine pacatele tuturor, poate ca este doar timpul purificarii mele.
Multe iubiri iti vor trece prin suflet, cautand sa umpli golul care rezoneaza la rostirea numelui meu.
Vei conduce in mod politicos femeile la plecare, inchizand usa dupa ele indiferent.Nimeni nu are voie sa ramana o noapte intreaga langa tine. Vei arunca lenjeria mototolita, purtand urmele sifonate ale amorului vostru. In linistea deplina a camerei, scaperi chibritul pentru a aprinde lumanarile si betisoarele parfumate asa cum faceai de cate ori veneam la tine. Te asezi in patul cu asternuturi curate, meditand la chipul meu. Un zambet se aseaza pe fata ta nebarbierita ca raspuns la imaginea gropitei care infloreste in obrazul meu drept. Cu miscari calme, vei scoate din raftul mesei, jurnalul. Vei incepe sa atingi cu delicatele fiecare pagina care poarta urmele firave al sufletului Evei.
Iti amintesti? Sunt Eva.
Iei cu gest aproape religios amintirile noastre pentru a le rasfoi. Fiecare rand vorbeste despre noi. Fiecare amintire este o declaratie, probabil neinteleasa la timp.
Ne-am nascut impreuna .Un Adam si o Eva.
Bucatile lipsa din tine sunt pastrate ca petalele pretioase ale unui trifoi cu patru foi in Amintirile mele.
De cate ori iti este dor de mine, iei jurnalul si-l citesti. Il citesti cu privirea barbatului indragostit. Dintr-o data, il iei si-l arunci cu furie salbatica.
Amintirile noastre sunt imprastiate in toata camera.
Telefonul suna. Nu faci nici cel mai mic gest sa raspunzi.
Incet te ridici si incepi sa aduni foile raspandite.
Azi nu mai sunt., decat o amintire lasata intr-un jurnal.
Sunt Eva, iti amintesti?
Te iubesc!
mai multe in mesaje de dragoste
copyright Maddie Ancuta-Amintirile Evei
www.radiocatch22.com

 

 

Amintirile Evei

Calatorie printre amintiri

Published by:

calatorie printre amintiriCalatorie printre amintiri

Linistea diminetii a fost intrerupta de alarma agitata a ceasului. Am ales sa-l ignor, oprindu-i galagia cu mingea de tenis aruncata cu o miscare dibace, fix in el.

Zambind, m-am intors la tine, continuand sa te visez. Iubesc momentele cand bantui prin gandurile mele. Amintirile tale sunt ca pasii apasati pe un drum greu de munte. Nu ii poti ignora.  Te dor, te apasa, te entuziasmeaza, te lasa cateodata fara putere, dar, continui. Oprindu-te din cand in cand, respirand cu nesat ca sa-ti astamperi setea de oxigen.  Dintr-o data totul se lumineaza si capata sens. Te opresti ca sa admiri peisajul care se dezlantuie salbatic in fata ta. Atunci incepi sa chiui: “Iuhuuu! Am reusit. Acum sunt mai aproape de cer”,  apartinand in continuare pamantului.

-Iti poti aminti ceva ce nu a existat?  Amintirile apartin timpului, iar noi apartinem lui.

Cum mi-as putea aminti ceva ce nu am trait? Unele amintiri le-am trait impreuna, altele separat.

Ma intrebi: “Iti e dor de mine?” pironindu-mi amintirile cu privirea ta.

Daca imi e dor de tine? Dorul meu este masurat de timp. Timpul este unitatea vietii mele. Timpul meu nu are aceeasi valoare cu valoarea timpului tau.

Da, da stiu ce vrei sa spui, am fost invatati la scoala sa-l impartim in: nanosecunde, microsecunde, secunde, ore, zile, luni, ani, secole.

Si totusi timpul este atat de diferit pentru ca il percepem diferit fiecare dintre noi. Intesitatea lui face diferenta.

Imi amintesc perfect de timpul ploilor copilariei mele, ele mi-au amintit prima data de dorul de tine. Nu ne intalnisem atunci, desi apartineai de atunci amintirilor mele.

Vacantele mele erau perfecte. Aveau soare, aveau ploaie, aveau carti, sotron si rasete. Ma indragosteam in fiecare vara. Iubirile mele erau navalnice ca ploile ei. Intre iubiri si carti, calatoream. Intre calatorii te visam.

Ma cuibaream in spatele masinii, scotocind cu privirea tot ce se intindea in fata mea. Numaram berzele de pe marginea drumului, copacii, oamenii.

Dar cand ploua.. ohh Doamne! atunci cand ploua ma gandeam intotdeauna la tine.

Urmaream firisoarele de apa care se transformau in mici paraiase pe geamul masinii. Puneam degetul pe ele, simtindu-le zbaterea, incercand sa le dirijez cursul acolo unde doream eu, dar ele se incapatanau sa se lase purtate de vant. Unde dorea sa le duca vantul? Nu am descoperit niciodata.

Dar si azi le urmaresc. De data asta, ploile ma prind in tren. Degetul meu se duce instinctiv pe urmele picaturilor de ploaie, asteptand de data asta raspuns la intrebarea: Unde doresc amintirile tale sa ma duca?

Ma poarta prin multi ani.

Intr-o vara, da, cele mai intense amintiri ale mele sunt legate de veri.

Intr-o dimineata superba de vara, plecand pe urmele unei vacante,  m-am ratacit. Ar fi fost atat de simplu, sa trag pe dreapta si sa ma intorc la intersectia ratata.  Am lasat atunci drumul sa ma conduca unde dorea el. Am ajuns intr-un orasel, plin de zgomote si arta.

Am inceput sa-l vizitez. Bantuiam condusa de tine prin locuri pe care nu le vazusem niciodata, dar pe care le cunosteam atat de bine.

Cum as fi putut sa cunosc atat de bine un oras in care intram pentru prima data.

Acum stiu. Gandurile tale, ma conduceau prin locurile pe care tu le iubeai atat de mult.

M-am asezat pe o banca, privind in linistea lumea care se misca de colo colo.

Atunci te-am simtit. Erai atat de intens si vibrant in mine, incat lumea s-a oprit. Singurul zgomot asurzitor venea din inima mea.

Stiam ca esti acolo.. stiam.

Privirea mea a inceput sa alerge dupa tine cand dintr-o data, ca prin somn mi-am auzit numele: ” Ana, Ana..trebuie sa plecam”.

M-am uitat ca la un strain la barbatul care venea razand spre mine.

-Este tarziu si este drum lung pana acasa. Hei.. ai vazut o fantoma, a izbucnit razand. Arati de parca ai fi vazut o fantoma.

M-am ridicat de pe banca, stiind ca las in urma un oras in care amintirile tale erau atat de vii si tu atat de prezent. Un oras caruia, apartineai total.

Nu te-am vazut atunci, dar nu am uitat niciodata acel moment. Un moment, care avea sa devina real.

Intr-o zi, dupa sase ani de la aceasta intamplare, viata ne-a trimis unul altuia, punandu-ne fata in fata. Iti amintesti ce mi-ai spus?

-In  sfarsit ne-am regasit! Te caut de atata timp.

fragment din Jurnal

copyright by Maddie Ancuta

 

Amintirile Evei

Abstract mesaj de dragoste

Published by:

incongruenteAbstract– mesaj de dragoste

Am urcat treptele doua cate doua, ca sa ajung mai repede in casa.

Mi-am dat jos in graba haina grea de ploaie .

Pantofii  au ramas stingheri in spatele meu, putini dezolati in locul in care i-am azvarlit.

Tineam in brate ca pe un obiect pretios: un set de culori si cateva pensule.

Cu mainile tremurande am ales doua dintre ele.

Lasandu-mi gandurile libere, acestea au inceput sa te deseneze.

Te vad in zeci de feluri.

Te vad in zeci de forme, dar aproape intotdeauna te vad in doua culori. Gandurile tale, sunt umbrele care se aseaza in mintea mea.

Esti incongruenta credintelor si necredintelor tale.

Credintele tale lumineaza totul in jurul tau. Atunci te vad ca pe un inger. Ingerul care imi calauzeste pasii, care ma invata, care imi mangaie gandurile si ma ocroteste in somn.

Sufletul meu este atat de indragostit de tine.

Necredinta ta in mine, ma face sa te vad sumbru, intunecat si de nepatruns. Necredinta ta musca adanc si salbatic din mine, lasand urme care par sa nu se mai vindece.

Credinta ta este congruenta credintelor mele.

Gandurile tale sunt imprimate in gandurile mele, se nasc din tine.

Pictez cu furie alb si negru, adanc si incalcit, vartejuri si liniste.

Furia ma face sa plang, furia care se naste din neputinta mea de a te face sa crezi in mine.

Mana imi cade moale…

Picaturile de alb si negru se preling  pe covor, completandu-mi mana.

Cum poti sa crezi in credintele mele si totusi sa nu crezi in mine?

Cum poti sa fii atat de negru cand adancul tau este plin de lumina?

Ieri am fost fericita. Am crezut ca am scris sfarsitul povestii.

Adevarul ne elibereaza intotdeauna, nu-i asa?

Am ras. Am ras cum nu am mai ras de luni de zile.

Dar..

Azi in timp ce ploua, am simtit adancimile tale cum ma inlantuie puternic ca bratele unei caracatite.

Incongruentele tale continua sa-si infiga ascutimile in mine.”

Amintirile Evei

copyright 2014 by Maddie Ancuta