Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: Italia

Romani in lume

COLUMNA este o casa deschisa tuturor: romani, italieni, tineri si mai putin tineri.

Published by:

comunitatea romaneasca ItaliaCOLUMNA este o casa deschisa tuturor: romani, italieni, tineri si mai putin tineri.

 „Paradoxal, cand esti departe de tara ta, simti mai pregnant apartenenta la propria cultura”. (Elena Radulescu, presedinte al Asociatiei Columna)

Astazi vom afla cum se poate pastra identitatea nationala. Va propun sa cunoasteti un om care se mandreste ca este roman, un om care ajuta la promovarea culturii romanesti in Diaspora Romaneasca din Italia.

 

In 2005  a fost infiintata Asociatia COLUMNA,  cu numele de  Associazione socio-culturale rumena COLUMNA, iar obiectivul ei principal era acela de a promova cultura si traditiile romanesti in Italia, de a fi un partener activ al dialogului intercultural din orasul Padova, din regiunea Veneto si din Italia in general.

„Datorita interesului manifestat din partea cetatenilor italieni fata de asociatia noastra, anul acesta am decis sa schimbam numele asociatiei in COLUMNA: associazione socio-culturale italo-romena, iar acum acesta este numele ei oficial”, ne-a declarat Elena Radulescu, presedintele Asociatiei Columna.

Oana Grigore: Poate fi considerată Asociatia Columna o casă spirituală a tinerilor din comunitatea romaneasca din Italia?

Elena Radulescu, presedinte Columna:  COLUMNA este o casa deschisa tuturor: romani, italieni, tineri si mai putin tineri, dar acordam o atentie deosebita tinerilor romani, si cand spun romani ma refer atat la cei care vin din Romania, cat si la cei care provin din actuala Republica Moldova. Directorul nostru artistic este chiar o tanara basarabeanca, datorita careia am pus pe picioare un proiect de promovare a traditiilor romanesti care incepe deja sa-si arate roadele (proiect in care sunt implicati numai tineri). Duminica 16 decembrie avem un spectacol intitulat “Obiceiuri de Craciun si Anul Nou”, iar pe 23 decembrie avem un concert de colinde la biserica ortodoxa romana din Padova.

 Oana Grigore:  Cat de greu este sa mai atragi tinerii catre cultura?

P1040204

Elena Radulescu, presedinte Columna:  Depinde de tinerii carora te adresezi. Daca tinta sunt studentii romani, ei sunt deja in mijlocul culturii, deci efortul nostru de a-i atrage catre cultura e minim.

Daca luam in consideratie marea masa a tinerilor romani din Italia, activitatile noastre care suscita cel mai mult interesul lor sunt traditiile, in special muzica si dansurile populare.

Cand organizam seri de poezie sau concerte de muzica clasica, majoritatea participantilor sunt italieni.

Oana Grigore:  Din tot ce v-ati propus pana acum, ce a fost cel mai dificil de realizat?

Elena Radulescu, presedinte Columna:  Eu cred ca nimic nu e dificil de realizat daca astepti momentul oportun. Important e sa nu fortezi niciodata lucrurile, sa valorifici oportunitatile care se ivesc. Momentul care a insemnat o intorsatura in activitatea asociatiei Columna a fost repartizarea in 2007 de catre primaria din Padova a unui spatios sediu. Din momentul acela activitatile noastre au castigat in amploare si in coerenta.

Oana Grigore:  Ce au de castigat tinerii ce se implica in activitatile culturale?

 Elena Radulescu, presedinte Columna:  Presupun ca va referiti la activitatile de promovare a culturii romanesti. Au de castigat o mai buna constientizare a lor insile, a radacinilor lor, a vocilor ancestrale care le traseaza liniile principale ale destinului.

Oana Grigore:  Sunt voci care spun ca pastrarea culturii si a limbii romane intereseaza destul de putin pe emigrantii romani. Ce parere aveti?

Elena Radulescu, presedinte Columna:  Depinde despre ce emigranti vorbim. Daca ne referim la cei care au plecat din tara ca ultima solutie de supravietuire, desigur interesele lor se vor concentra pe rezolvarea problemelor pe care le-au lasat acasa. Acestora nici nu le mai ramane timp sa se gandeasca daca sunt sau nu interesati de propria cultura.

Daca, insa, ne referim la majoritatea romanilor care au plecat din Romania si traiesc pentru o perioada mai lunga sau mai scurta in alte tari, acestia raman foarte atasati de valorile culturii in care s-au format.

Discursul se complica atunci cand vorbim despre generatiile secunde. Daca parintii neglijeaza riscul  instrainarii propriilor copii de cultura si traditiile romanesti, este foarte posibil ca acestia sa-si piarda interesul pentru originile lor. Parintii care, in mod deliberat, faciliteaza indepartarea copiilor lor de cultura in care s-au nascut sunt foarte putini si nu merita sa ne oprim asupra lor.

columna

Oana Grigore:  Cum credeti ca va evolua, in contextul globalizarii si al mobilitatii permanente a fortei de munca, ideea de pastrare a limbii materne si a specificului national?

Elena Radulescu, presedinte Columna:  Nu este un context foarte favorabil pastrarii acestor comori pe care le avem, dar, dupa ce omul se simte linistit din punct de vedere material, incepe sa simta mai acut nevoia de a se regasi. Paradoxal, cand esti departe de tara ta, simti mai pregnant apartenenta la propria cultura. Eu personal pot spune ca m-am apropiat de muzica populara cand am inceput activitatea in cadrul asociatiei Columna. Parerea mea este ca, pentru cei plecati din tara in cautarea unui loc de munca, nu exista riscul pierderii interesului pentru limba si traditiile stramosesti. Ma tem, insa, asa cum spuneam mai inainte, pentru generatiile secunde si din aceasta cauza sustin extinderea cursului de limba, cultura si civilizatie romaneasca la cat mai multe scoli cu prezenta insemnata de elevi romani.

 

Oana Grigore:  Ce planuri aveti pentru 2013?

 

Elena Radulescu, presedinte Columna:  Sa continuam proiectele de promovare a culturii romanesti in Italia si a dialogului intercultural.

Asteptam rezultatul unui concurs de proiecte publicat de provincia Padova, la care asociatia Columna participa cu proiectul “Confluente culturale in Veneto”, care este o continuare a proiectului “Impletiri de culturi si traditii in Veneto” cu care asociatia noastra a castigat concursul de anul trecut.columna

Asteptam si publicarea programelor de finantare ale institutiilor romanesti, ca sa intelegem unde s-ar putea incadra celelalte proiecte pe care le avem, si speram din suflet ca singurul criteriu de selectie a acestor proiecte sa fie valoarea lor pentru comunitatile romanesti din diaspora.

 

http://www.ass-columna.org/

 

 

redactor Oana Grigore

Romani in lume

Decizia grea a emigrarii-povesti de viata. Spania-Londra-Italia

Published by:

emigrareora19.30 Londra 21.30 Romania

Emisiune cu un subiect de actualitate. Emigrarea romanilor si consecintele aceste decizii radicale si foarte grele. Vom dezbate impreuna cu dl Mitica Orjan acest subiect.  Londra-Spania-Romania

El impreuna cu familia sa traiesc in Spania.

Vom aduce in dezbatere argumenele pro si contra.

Un alt subiect fierbinte este legat tot de emigrare si felul in care suntem priviti in afara Romaniei.

Recent a aparut in “La Gazzetta di Parma” un material despre un cititor român, Cristian Cosma, care a criticat modul în care sunt văzuţi românii, prin prisma unor articole de cronică neagră. Prejudecăţile legate de români şi alimentate de presa italiană au avut efecte negative şi asupra fiicei sale, care a venit într-o zi de la şcoală şi a mărturisit părinţilor că îi e ruşine câteodată să spună că e româncă. Iată mai jos materialul publicat de “La Gazzetta di Parma”.


„Cât eram de supărat în acea zi…”. Acea zi în care Cristian Cosma, metalmecanic român rezident la Parma din 2007, era în faţa  computerului pentru a citi comentariile „puţin diplomatice” a unor cititori privind prezenţa străinilor în Italia. Şi a scris şi el la Gazzettadiparma.it.

O răbufnire, da, cu ton hotărât dar niciodată exagerat. Şi cu scuze finale: „Ştiţi, fiica mea de 8 ani s-a întors acasă de la şcoală spunându-mi că-i este ruşine să le spună colegilor că este româncă…”

Din această ultimă frază s-a născut ideea unei întâlniri. Şi ceea ce a ieşit nu e numai povestea unei integrări fericite, ci şi o mărturie directă privind sistemul de ajutoare pus în practică de instituţii şi de asociaţii de voluntariat şi o analiză lucidă – dintr-un punct de vedere „original” – a chestiunii străini.

“Câte dificultăţi să te pui în regulă”

Cristian, de 35 de ani, trăieşte la Vicopò de un an cu familia. Soţia Ana este custode a micii biserici care se înalţă pe via Mantova, şi parohia le-a pus la dispoziţie apartamentul situat alături. Sunt creştini ortodocşi, cei din familia Cosma, însă acest fapt nu a fost un obstacol pentru don Francesco Rossolini şi pentru credincioşii din zonă. Şi duminica micuţa Larisa îmbracă cu mândrie tunica pentru cor.

Prima care a sosit în Italia a fost de fapt Anna, care şi-a găsit de lucru ca îngrijitoare la Bari şi lunar trimitea acasă banii câştigaţi. “A fost foarte dificil să ne separăm. Într-o zi soţia mea m-a sunat şi mi-a spus că familia la care stătea o acuza că a furat 50 de euro – povesteşte Cristian -. Am plâns la telefon: nu ştiam cum e în Italia, dar ştiam că Ana nu era o hoaţă şi i-am spus să plece din acea casă”. A găsit un alt loc de muncă şi între timp a venit şi Cristian.

Începuturile au fost foarte dure, mai ales având de-a face cu birocraţia. Aici este totul un cerc vicios: ca să ai loc de muncă îţi trebuie documente, ca să ai documentele îţi trebuie un loc de muncă. De multe ori m-am gândit că nu voi reuşi şi să mă întorc în ţara mea. Venisem aici pentru a lucra, nu pentru a fura, însă nu reuşeam să mă pun în regulă”. În acea perioadă, banii pe care îi câştiga soţia erau folosiţi pentru a-i plăti lui un loc de dormit cu subînchiriere. “Pentru a mânca, în schimb, a trebuit să se descurce singur”, povesteşte femeia, de 31 de ani.

Astfel Cristian a cunoscut Caritas-ul de la parohia San Paolo. “Am avut norocul să întâlnesc o doamnă, Enrica, care mi-a dat totul: ajutor pentru casă, ajutor pentru muncă. Ea şi don Francesco au fost cei care până la urmă mi-au găsit un loc de muncă la o firmă metalmecanică şi care apoi ne-au oferit posibilitatea să venim aici la Vicopò. Dar dacă nu aş fi avut ce mânca, dacă nu aş fi primit ajutor?”, se întreabă astăzi bărbatul de 35 de ani, răspunzând în mod ideal celor care critică sprijinul oferit de asociaţiile de voluntariat.

Între timp, Ana şi Cristian, odată atinsă stabilitatea în muncă, s-au dus să o ia şi pe Larisa, care astăzi frecventează şcoala elementară. “Dacă ascultăm muzică românească în maşină, ea mă pune să schimb imediat ce ajungem în apropierea şcolii: se simte foarte bine aici la Parma dar în acelaşi timp îi este teamă să nu râdă colegii de ea. Şi ea aude zilnic toate comentariile privind românii, albanezii, moldovenii... Un adult se poate apăra, dar un copil este mai fragil. Iar eu încerc să-i explic că nu are de ce să-i fie ruşine. Dar am trecut şi eu prin asta: o dată eram în autobuz şi ascultam două persoane care vorbeau între ele: «Animalele le ducem la veterinar, dar pe aceşti străini, care aduc atâtea boli, unde îi trimitem?»”.

“Sunt necesare legi severe pentru cei care fură”

Cristian nu foloseşte jumătăţi de măsură privind chestiunea siguranţei: “Hoţii trebuie să meargă la puşcărie, indiferent de ce naţionalitate sunt: dar din păcate aici lipsesc regulile şi apoi mai este problema închisorilor pline care nu ajută: îi eliberează imediat. Este adevărat, citesc despre atâţi străini arestaţi sau denunţaţi. Dar eu cred că sunt oameni care vin aici special pentru a fura. În România un salariu mediu lunar este de 200 de euro: dacă ajungi în două zile, comiţi un furt de o mie de euro şi apoi te întorci acasă, poţi sta fără a lucra jumătate de an. Lucrul curios e că acolo nu prea sunt furturi: legile sunt mult mai severe”. Şi nu lipseşte o reflecţie în plus: “Droguri, prostituţie: dar dacă nu ar fi cerere oferta nu ar exista, corect? E ca şi la muncă: firma mea e în criză fiindcă nu mai sunt vânzări…”.

Cristian face un apel concetăţenilor săi de adopţie: “Nu ne consideraţi pe toţi la fel. Parma este un oraş foarte frumos, care ne-a oferit o primire adevărată: persoanele îţi dau totul dacă eşti de treabă”. “Şi ei sunt cu adevărat – povestesc enoriaşii din Vicopò -. Au meritat tot ceea ce le-a fost dat”.

Soţilor Cosma le mai rămâne doar un vis de realizat: “Să ne aducem aici mamele: nu este uşor să fie departe. Însă înainte trebuie să reuşească să iasă la pensie. Şi acolo e o problemă…”.

 

sursa

Va invitam sa dezbatem in direct acest subiect sau pe chatul de radio. Va astept pe radiocatch22 adresa de mess

Maddie Ancuta Londra

Hafize Londra