Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: indiferenta ucide

Arta de a fi TU

Suflete ciobite sau Fluturi negri

Published by:

fluturi negriSuflete ciobite sau Fluturi negri

Alegerea titlului unei povesti, poem, editorial, articol este  foarte importanta si adesea mai greu de ales decat scrierea articolului.

Pentru ca trebuie sa rezume scurt ceea ce spui in 300 de cuvinte.

Initial m-am gandit sa-i spun simplu Manifest. Si cred ca poate fi numit “Manifest“.

Dar m-am gandit ca este nepersonal, nu este intim, nu este atat de sensibil, delicat dar,  cu atitudine ca si gandurile mele.

Suntem inconjurati de foarte multi oameni  carora viata le-a pus piedici, au cazut iar in caderea lor si-au spart  ceea ce este  mai pretios intr-un om: sufletul.

Oameni care au doar vagi amintiri despre ceea ce inseamna sa fii om.

Tot ce a ramas in ei sunt doar suflete ciobite, crapate, pe care timpul nu le mai poate  repara.

Suntem in preajma Sarbatorilor de Craciun.

Brusc  incepem sa ne amintim de cei dragi, de prieteni, sa tinem posturi  care ne ajuta in primul rand fizic spun eu, mai rar am auzit de oameni care tin posturi spirituale.

Noi nu avem continuitate, nu avem echilibru, ne imbatam cu iluzia vietii.

Purtam in noi o bomba. Bomba timpului.

Profitam de anumite sarbatori pentru a deveni mai darnici, mai umani, mai buni pentru satisfactia noastra personala.

Vreau sa fiu obiectiva. Am cunoscut si oameni care in fiecare zi au sarbatoarea sfanta  a Craciunului in suflet.

Craciunul inseamna ascultare si intelegere.

Daca ne amintim  povestea nasterii lui Iisus, Fecioara Maria cauta un adapost unde sa nasca. Nici o usa nu i-a fost deschisa, nimeni nu a fost dispus sa o primeasca, sa o asculte, sa o inteleaga, sa o ajute  sa treaca cu bine peste durerile nasterii si sa aduca pe lume un bebelus sanatos

Asa ca  a nascut intr-un grajd, pe bebelusul Iisus  inconjurata fiind doar de animale.

In ziua de azi asa ceva ar fi cu adevarat inadmisibil, desi sunt tari in lumea asta unde femeile sunt inca lasate sa nasca fara asistenta medicala, sunt lasate sa moara.

Traiesc in Londra,un oras foarte aglomerat, foarte ocupat, stralucitor dar indiferent.

Probabil ca toti cei care locuiesc in orase foarte mari traiesc acelasi sentiment.

In metrou, autobuz, tren sunt inconjurata de oameni care citesc,  asculta muzica,vorbesc la telefon, se machiaza, dorm se joaca pe telefon . Nimeni nu priveste in jurul sau, fiecare este afundat in propriile ganduri, avand propriile teluri de atins.

Imi place sa privesc oamenii si sa le citesc povestile.

Sa ascultam , sa invatam sa ascultam  este o virtute.

E în zadar să vorbești celui care nu vrea să te asculte.” Eminescu

Lumea este indiferenta la cei din jur, doar o tragedia ii face brusc sa-si aminteasca cat sunt de fragili in fata vietii.

Fiecare moarte confirma ca viata este o minciuna.

Superficialitatea aproape ca a ajuns sa doara.

O vedem in jurul nostru, se insinueaza in vietile noastre.

Indiferenta este  atotputernica, indiferenta ucide.

Marea aceasta de insensibilitatea  ne inunda sufletele.

In urma noastra ramanand…?

Omenirea este  un adevarat  Tsunami….

Cred ca toata lumea stie , a citit , a vizualizat , a comentat tragedia de vineri  petrecuta la  la şcoala primară Sandy Hook din oraşul Newtown, Connecticut, în urma unui atac cu armă executat de un tânăr de 20 de ani care ulterior s-a sinucis. Au murit  20 de copii şi 6 adulţi

Fratele lui a declarat poliţiei că Adam suferea de o “tulburare de personalitate” şi că era autist, în timp ce vecinii l-au descris ca pe un tip “ciudat” ori “foarte inteligent, dar cam retras”.

Nu am citit ce a scris presa, ci doar ce  mi-a picat sub ochi in momentul in care deschideam internetul.

Pentru ca esenta pentru mine a fost ” un tanar de 20 de ani a facut un masacru intr-o scoala”. Nici nu are sens sa mai despicam firul in patru. Sunt convinsa ca o armata de psihologi, psihiatrii, psihanalisti dezbat si vor studia acest caz.

Sunt foarte multe de discutat.. dar nu mai putem face nimic.

De ce nu s-a facut inainte?

De ce nimeni  nu a putut sa vada ca Adam avea nevoie sa fie ascultat? Sa fie inteles? Sa fie vazut?

Ei bine.. acum este vazut, ce si-a dorit s-a intamplat.

A atras atentia asupra sa, lumea acum il asculta, lumea acum il vede, lumea acum plange.

Pentru el viata a fost o minciuna, pentru majoritatea  dintre noi viata este o minciuna.

Ne acoperim cu zambete false si imbratisari protocolare.

In realitate cui ii pasa cu adevarat?

Tie iti pasa cu adevarat de vecinul tau in varsta, care este singur si te asteapta in fata usii cersind un salut de la tine?

Iti pasa cu adevarat de copilasul autist al vecinei, care peste 10 ani iti poate ucide copilul in scoala sau in parc?

Nu exista solidaritate. Si as vrea sa fiu contrazisa, imi doresc sa fiu contrazisa, te provoc sa ma contrazici sa-mi arunci in fata argumentele ca exista solidaritate.

Masacrul din  oraşul Newtown, Connecticut este o tragedie recenta.

Cata razboaie sunt in lumea asta acum? Iti pasa? Esti solidar cu copiii ucisi in Irak?

Cati copii mor de foame ?

Cati copii sunt traficati?

Cati adulti traiesc din pornografia infantila?

Cati adulti acceseaza site-urile porno unde sunt filmulete cu adolescente violate, implicate in tot felul de scene sexuale violente?

Nu exista justitie.

Justitia este o miciuna.

Vrei sa ma contrazici?

Te provoc. Fa-o!

Arata-mi ca exista solidaritate si justitie.

In ciuda politicilor oficiale, exista rasism. Iar asta nu o sa dispara niciodata.

Exista oameni care vaneaza alti oameni, pentru ca nu se mai multumesc cu vanatoarea de animale.

Si pana la urma, de ce trebuie sa vanam animalele?

Cine ne da dreptul sa le ucidem?  Doar pentru ca exista placerea de a ucide. Nu mai vorbim ca trebuie sa ne acoperim nevoile primare: mancare, imbracaminte.

Se ucide din pura placere.

Azi se  ucide un cerb , leu sau un porc mistret, maine se ucid 20 copii.

Unul are permis de vanatoare, celalalt are doar arma.

Dar sentimentul, dorinta este aceeasi. De a ucide.

Ne speriem ca natura sa intoarce impotriva noastra

Dar cine provoaca natura? De ce ne batem joc de ea? De ce nu o respectam? De ce nu o ascultam?

Sa ajungem si la iubire.

Din tot ce vedem in jurul nostru.. iubirea nu are drepturi sau nu mai are.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Corintenii 13:1

Recunosti acest citat?

Traiesti aceste sentimente?

Dragostea ta se poarta cuviincios, se bucura de adevar, nu minte, nu inseala?

Atunci esti un om care are dragostea in suflet si esti un om cu adevarat norocos.

Cati parinti uita sa-si iubeasca cu sufletul copiii? care prefera sa le ofere cadouri scumpe in semn de justificare a lipsei sau atentiei lor?

Cand tot ce-si doreste un copil este doar dragostea parintelui.

Nimic in lumea asta nu poate justifica lipsa parintelui de langa copil.

Este o minciuna sa spui: “Muncesc pentru copilul meu.

Copilul tau are nevoie de tine, de imbratisarea ta, de rasul tau, sa-ti treci mana prin parul lui ciufulit.

Dar.. viata este o minciuna.

Dragostea si atentia nu inseamna doar un playstation sau cadouri de Craciun

Lipsa dragostei, a intelegerii, a ascultarii si o o arma in mana duce la un masacru, cateodata nici nu este nevoie sa aiba o arma.

Nu trebuie sa fie adolescent sau un tanar de 20 de ani. Cateodata este seful politiei, altadata este  vecinul bun si dragut  care in realitate este pedofil sau parintele care-si violeaza  copilul, adeseori il neglijeaza. Neglijarea este tot o forma de abuz.

Iubirea se pare ca si-a pierdut valoarea si drepturile.

Foarte multa lume spune: “Vreau sa ajut”

Iar eu intreb? Cum poti ajuta daca nu esti dispus sa asculti?

Cum poti sa asculti daca tot timpul porti”castile pe urechi?”

A asculta nu inseama doar sa-ti folosesti urechile. Inseamna sa simti cu inima, cu gandurile, sa atingi, sa imbratisez, sa plangi.

Craciunul se apropie.

Cadourile sa nu le oferi doar prietenilor sau familiei.

Sunt multi  oameni care au nevoie sa fie vazuti, sa fie ascultati.

Un zambet nu costa nimic.

O imbratisare nu costa nimic.

Sa-ti asculti copilul este absolut firesc.

Craciunul nu inseamna cadouri fizice.

Simbolul Craciunului este  sa ascultam

Craciunul este timpul in care mai mult decat oricand ascultam, intelegem, meditam.

Sentimentul dragostei si al intelegerii trebuie sa-l avem tot timpul in suflet.

 

 

Maddie Ancuta

preluarea sau copierea articolelor este interzisa fara acordul autorului in scris

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Romani in lume

POVESTILE SUPRAVIETUITORILOR

Published by:

Ajutor umanitarPOVESTILE SUPRAVIETUITORILOR

 

De ce?

Acum mai bine de cinci ani mi se propunea sa fiu reporter pentru o emisiune medicala la un post nou de televiziune din Bucuresti, Romantica TV.

Dupa doua luni de la lansare, deveneam producator al emisiunii. Cred ca anii petrecuti la Romantica TV au fost cei mai frumosi ani din viata mea. Au fost  ani in care am invatat ce inseamna suferinta, compasiunea, saracia, omenia, prietenia.

Emisiunea al carui producator eram, se numea Supravietuitorii. Zilnic prezentam cazuri cu oameni bolnavi, oameni care aveau nevoie de ajutor.

 

Credeti-ma, nu este deloc usor ca zilnic sa vorbesti cu astfel de oameni, cu familiile lor, nu este deloc usor ca zilnic sa iti vezi de viata ta lasand la o parte povestile unor oameni care nu au avut dreptul la o viata normala.

 

Poti da vina pe un sistem sanitar, pe parintii inconstienti, pe societate, poti da vina pe oricine, ce simti cunoscand astfel de oameni nu poate fi schimbat, oricati vinovati ai gasi. Din momentul in care ii cunosti, din momentul in care stai de vorba cu astfel de oameni, cand ii privesti in ochi, viata ti se schimba. Pentru totdeauna.

 

Noua rubrica le este dedicata lor, Supravietuitorilor de atunci si de acum, dar si fostilor mei colegi.

 

 

Cine sunt  ei?

 

Ei sunt cei carora viata nu le-a dat o sansa la o viata normala. Sunt oameni care se incapataneaza sa traiasca, desi medicii nu le-au dat sanse de supravietuire. Sunt oameni al caror destin fost schimbat in mod tragic de un accident. Ei sunt adevaratii oameni de la care avem atatea de invatat.

 

De le ei putem invata adevaratul sens al cuvantului curaj.

 

Acum cateva zile cineva a post ape internet un anunt umanitar. O fetita avea nevoie de ajutor. Asa am cunoscut-o pe Mihaela Toma, presedinte al Fundatiei Salvand un suflet, salvam viitorul.

 

Asa a inceput totul!

 

 

PRIMUL SUPRAVIETUITOR CARE ARE NEVOIE DE AJUTOR:

ELENA NAFTANAILA

 

Povestile Supravietuitorilor.

Pentru ca ei sunt adevarate exemple a ceea ce inseamna curaj, iubire, speranta!

 

Citeste-i povestea! Doar asa vei intelege ca TU ai primit atatea daruri de la viata!

 

De multe ori m-am intrebat ce isi doreste de fapt un parinte pentru copilul lui? Sa il vada la scoala? Sa il vada realizat? Sa il vada cu o familie? Sa il vada cum devine la randul lui parinte?

Nimic din ce isi doreste nu pare prea mult, nu-i asa?  Pentru ca sunt asteptari normale pentru un parinte.

Cam astea sunt asteptarile parintilor pe care ii cunosc eu. Ni se pare atat de firesc incat de cele mai multe ori uitam ceea ce este de fapt important: SA FIE SANATOS! Singurul moment in care cred ca suntem constienti in totalitate de cat de importanta este sananatatea este momentul in care mama ii cere imediat dupa nastere doctorului sa isi vada copilul, sa se asigure ca este bine. Apoi uitam.

Cum te-ai simti daca ai cunoaste  un parinte care nu isi doreste decat ca fetita lui sa traiasca? Sa traiasca asa cum este, bolnava, marginalizata?

Nu poti sa taci, nu poti sa te prefaci ca nu il vezi.

 

Citeste-i povestea! Doar asa vei intelege ca TU ai primit atatea daruri de la viata!

Povestea Elenei incepe ca oricare alta poveste. A fost un copil dorit, a fost un copil normal la nastere.

Si patru luni de viata aparent normale. Parinti care se bucurau de copilul lor, un copil care de abia pasea in viata.

Primul semnal de alarma a aparut cand parintii au observant ca Elena nu isi misca capul.  Au mers la doctor. Un prim diagnostic socant: retard psihoneuro-motor.

Cauza? Un vaccin. Asa au spus medicii. Un banal vaccin a schimbat viata unei familii, a hatarat destinul unui copil.

Apoi au urmat alte si alte vesti groaznice. Investigatiile ulterioare au aratat ca fetita suferea si de paralizie cerebrala infantila,  de biplegie spastica si epilepsie, de tetrapareza spastica.

Diagnostice peste diagnostice, cuvinte pe care le intelege doar un specialist.

Cred ca un om simplu are intreba doar: E grav? Ce inseamna asta?

Ce inseamna? Inseamna ca acest copil nu va avea niciodata o viata normala, inseamna ca nu va merge, ca nu ma vorbi, ca nu iubi niciodata.

O realitate dura de care s-au lovit doi oameni simpli, doi oameni care si-au dorit sa fie parinti.

Zilnic, de 15 ani, acesti oameni  traiesc cu gandul ca fetita lor nu va avea niciodata o viata normala, ca nu va merge niciodata, ca nu va vorbi.

Cu un venit de aproximativ 150 de lire pe luna, suportand un tratament care costa aproape 100 de lire, parintii au aflat acum doua saptamani o noua veste: daca nu ii vor cumpara fetitei un carut care sa ii protejeze coloana vertebrala, riscul de sectionare a maduvei spinarii este enorm.

Sunt ani buni de cand nu ma mai intreb de ce unii copii au parte de tot ce isi doreste un copil (jucarii, prieteni, parinti iubitori) si de ce altii nu numai ca se nasc in familii sarace dar si sunt condamnati la suferinta.

Poate ca exista pana la urma o soarta.

Dar cand ajungi a cunosti astfel de parinti carora nu li s-a permis sa viseze la momentul in care fetita lor va suferi din dragoste pentru prima oara, la momentul in care ea va pleca de acasa, cand intalnesti astfel de oameni care nu isi doresc decat ca copilulor lor sa TRAIASCA, cand nu te roaga decat sa ii ajuti sa stranga 400 de euro pentru un carut… atunci cred ca NU AVEM DREPTUL SA FIM INDIFERENTI.

Putem alege sa ii condamnam pe parinti, ca nu au mers la scoala, ca nu au facut ecografii, ca nu au un venit. Putem alege sa dam vina pe un stat care nu ii ajuta pe cei care au cu adevarat nevoie de ajutor. Sau putem alege sa ajutam noi. Totul este pana la urma o chestiune de optiune personala.

S-au strans 100 de euro pana in acest moment. Haideti sa strangem si restul de bani.

Intrati pe site si donati:

http://www.salvati-un-suflet.org/donatii.html

 

redactor Oana Grigore

 

O sa completez si eu  prezentarea Oanei Grigore.

In primul rand vreau sa-ti multumesc Oana pentru ca nu esti indiferenta

Multumesc si doamnei Mihaela Toma,

 

Pentru  cei care nu ma cunosc vreau sa le spun ca in Romania am infiintat o  Asociatie pentru Copii si Tineret care avea foarte multe proiecte: promovarea si sustinerea copiilor talentati,  demararea proiectului after school , incepand  din orasul meu , acest proiect dorind sa se  extinda la nivelul tarii (pentru asta am colaborat cu Inspectoratul Scolar si impreuna incepusem scrierea unui proiect care urma sa fie inaintat Guvernului Romaniei si Parlamentului Romaniei).

Un proiect necesar copiilor din Romania dar si parintilor.

Sprijinirea copiilor care proveneau din familii nevoiase, a copiilor cu parinti plecati in strainatate, consilierea copiilor si parintilor, sprijinirea si consiliere copiilor cu nevoi speciale, sprijinirea scolilor si gradinitele prin aducerea de Fonduri Europene.

Probabil ca unul dintre proiectele mele  pentru  atragerea de fonduri europene pe masura POSDRU inca zace intr-un  birou,

Datorita acestui proiect am fost invitata in SUA la o conferinta internationala unde se discutau aceste probleme la nivel mondial.

A fost acolo, am cunoscut oameni minunati, am invatat foarte multe, m-am intors plina de entuziasm in Romania  convinsa ca impreuna cu cei din jurul meu vom oferi sanse reale copiilor, adolescentilor, tinerilor romani.

Din pacate nimeni nu are puterea necesara sa faca fata mizeriei politice din Romania. Erau zeci de ONG-uri ale unor doamne dragute, sotii ale unor politiceni. Interesul lor se activa brusc doar de Craciun si Pasti.

Sa fii om,  sa fi uman trebuie sa fii  24 de ore din 24 .

Nu doar  sub flasurile fotografilor jurnalisti.

 

Datorita nesimtiri si ipocriziei politice din Romania , s-au pierdut 1.5 mil de euro, proiect scris pe masura POSDRU, pentru ca nu a fost semnat niciodata de autoritatile locale, care culmea imi erau parteneri (semnat si stampilat) dezamagirea a fost crunta.

Proiectul era scris pentru 60 de copii (3-6 ani) proveniti din familii sarace, cu parintii plecati in strainatate, abuzati emotional si  sexual, autism, dislexie,  ADHD , sindrom Down etc.

ajutor umanitarAm continuat sa-i ajut si sa-i sprijin voluntar.

Aveti idee cata lume imi era alaturi?

Foarte putina, desi era simplu sa ajute.. voluntar. Nu te costa nimic sa iei un copil in brate si sa-i mangai capusorul sau sa-i stregi lacrimile.

Stiti cumva ce este in sufletul unei fetite de 5 ani abuzata sexual de bunicul ei?

Cand alti copii la 5 ani alearga de colo colo fara griji?

Ati reusit vreodata sa ridicati privirea unui astfel de copil?

L-ati imbratisat vreodata ca sa-l opriti din tremurat si frica?

Ati incercat vreodata sa-l atingeti si  copilul sa fuga disperat, simtind totusi ca tu nu-i vrei raul?

Ai strans vreodata un astfel de copil in brate, care desi temator capata  incredere in tine si-ti zambeste timid?

Care luni de zile nu are curajul sa te priveasca… si dintr-o data vine la tine si te ia in brate?

Si-ti multumeste ca nu l-ai abandonat?

Domnii politicieni cu siguranta NU au facut asta niciodata.

De ce nu fac asta romanii? Nu stiu.. as vrea ca intr-o zi sa aflu si eu.

De ce este atata indiferenta.?

O imbratisare, o poveste , chiar si o papusa veche inseamna enorm pentru foarte multi copii.

Gestul nostru  marunt conteaza enorm pentru cei mai putin norocosi.

Nu fiti indiferenti.

Maine poate ca vei fi tu cel care ve avea nevoie.

Eu o sa vin sa te ajut.. dar singura nu voi putea.

Am nevoie de TINE!

Poate vrei sa ma ajuti TU.. si Tu.. SI TU…

suma care trebuie stransa pentru Elena nu este foarte mare.

Orice donatie cat de mica ..este importanta pentru Elena si familia ei.

 

Multumesc!

si multumim

 

cu stima

Maddie Ancuta

 

 

 

 

Romani in lume

Copil oparit. Neglijenta parintilor-ABUZ. Indiferenta autoritatilor ABUZ.

Published by:

abuz03.02.2012 ora 14.30 ora Londrei am fost sunata si intrebata ce trebuie facut in cazul unui baietel de 1 an si 11 luni, care s-a oparit, cazand in oala  cu apa fiarta. Familia domiciliaza in sat Plesa, com Beresti Meria, jud Galati. Familia este alcatuita din mama, tata si 4 copii: 2 fetite si 2 baieti cu varstele cuprinse intre 1 ani si 11 luni si 8 ani.  Am intrebat daca au sunat la Salvare. Raspunsul a fost afirmativ. Atunci le-am spus ca medicul de pe salvare trebuie sa le dea primul ajutor telefonic, informatii despre ce pot face pentru a micsora durerile copilului, pentru ca eu nu am pregatirea necesara sa-i ajut. Dar le-am dat informatiile pe care le aveam. Raspunsul a fost doar ca salvarea o sa vina in 50 de minute si nu au primit alte informatii. Baietelul de 1 ani si 11 luni, datorita arsurilor a inceput sa-i cada pielea de pe corp. Nimeni nu poate intelege durerile traite de baietel. 50 de minute inseamna foarte mult. De multe ori si un minut este diferenta intre viata si moarte. Ambulanta a ajuns dupa aproximativ o ora si 30 de minute, relateaza Andreea Baciu persoana care a sunat salvarea si m-a contactat pe mine in Londra pentru a o ajuta cu sfaturi legate de primul ajutor.

Baietelul este internat in Bucuresti cu mama lui. In momentul de fata ceilalti copii sunt acasa. Persoana care se ocupa de ei este Andreea Baciu, care le asigura mancare. S-a incercat contactarea Serviciilor Sociale pentru a gasi un sprijin pentru ceilalti 3 copii. Familia este o familie saraca si dezorganizata.

In orice tara civilizata, salvarea ar fi venit insotita de politie si personal de la Protectia Copilului care sa analizeze ce se intampla acolo. Stim ca in Romania este zapada, se circula greu. Dar asta nu e o scuza. Statul trebuie sa aiba pregatita logistica necesara pentru astfel de situatii. Iar Romania se confrunta cu probleme de genul asta tot timpul.

Mai mult, copii se duc la scoala si la gradinita. Neglijenta este o forma de abuz. Cadrele didactice ar fi trebuit sa contacteze familia, sa o viziteze sa vada conditiile in care traiesc copii. Sa anunte Protectia copilului si celelalte servicii aferente. Nu este nici ultimul si nici primul caz. Ce face Inspectoratul Scolar? Ce face scoala in cadrul caruia copilul cel mare invata? De ce Protectia copilului nu se autosesizezaza. In Marea Britanie aceste servicii lucreaza foarte strans, alaturi de ei venind si Organizatii neguvernamentale. Toate aceste servicii lucreaza pentru a proteja copilul, pentru a consilia copilul in cazul in care acesta este victima a abuzurilor. In cazul de fata este evident. Neglijarea este o alta forma de abuz pe langa cea emotionala , sexuala.

Neglijenta este cand parintii sau cel care are grija de copii nu le furnizeaza acestora mancare adecvata, imbracaminte, adapost, ingrijire si protectie. Duc lipsa de ingrijire medicala. Parintii sau ingrijitorul care lasa copii nesupravegheati sunt considerati ca-i neglijeaza si acesta este o forma de abuz.

Sunt multe semne si simptome ale neglijentei:

– copii sunt murdari si miros urat

– copii nu au haine adecvate varstei sau perioadei anului

-hainele sunt murdare

-copii sunt sub greutatea normala varstei lor

-par infometati tot timpul

-sunt obositi datorita lipsei de somn sau a unor obiceiuri proaste de a dormi

-pot suferi infectii din cauza alimentelor, se imbolnavesc mai des

-pot suferi accidente frecvente datorita lipsei de supravghere

-copilul ramane singur sau in grija fratilor sau altor copii mai mari

Din relatarile facute de Andrea Baciu este clar abuz din partea parintilor. Nu s-ar fi ajuns aici, daca  cei aflati in pozitia sa ia o decizie si niste hotarari la timp ar fi facut-o. Copiii trebuie sa traiasca alaturi de familie. Daca familia este saraca sau nu are pregatirea necesara pentru a-si supraveghea sau educa copiii, acestia trebuie sa primeasca ajutor financiar, moral, educational, consiliere de la autoritatile statului : primarie, servicii sociale, protectia copilului, scoala, ONG-uri.

Din pacate este inca un caz clasic de abuz de data asta din partea statului. Indiferenta si neglijenta este abuz. 

Eu traiesc in Londra, accidentul s-a petrecut intr-o Romanie inghetata 03.02.2012.

Primul ajutor se acorda din partea medicilor prin intermediul telefonului. Se cer datele despre pacient si informatii despre accident. Nici unul din noi nu are pregatirea necesara pentru a interveni in astfel de cazuri( cu exceptia cadrelor medicale).

Accidentul s-a petrecut din neatentia si neglijenta parintilor. In general cele mai multe accidente se intampla in casa, langa parinti. Foarte multi copii opariti cu mancare, apa pentru baita, care se joaca pe langa aragaz . La o cautare pe google  o sa vedeti cat de dese sunt astfel de cazuri.

 

tehnoredactare Maddie Ancuta

reporter teren Andreea Baciu