Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: fenomene stranii

Top Secret

Fenomen paranormal sau nu

Published by:

fenomene paranormaleC.C. Jung, celebrul psihiatru elveţian, s-a ocupat toată viaţa cu ştiinţele oculte. Era în căutarea unor arhetipuri universale care, credea el, trebuiau să formeze substratul subconştientului tuturor oamenilor, indiferent de cultură şi de originea etnică. Nimic din ce intra în sfera paranorma­lului nu-l lăsa indiferent. Era pasionat de parapsihologic, astrologie, alchimie. Avea de asemenea obiceiul să noteze cu grijă experienţele pe care le trăia sau la care era martor în aceste domenii. Autobiografia lui, Memorii, vise şi re­flecţii, este plină cu relatarea unor astfel de experienţe.

Cea mai ciudată dintre toate este poate cea care ur­mează, petrecută la Ravenna, pe când vizita mormântul Gallei Placidia împreună cu o prietenă. Jung a fost frapat de un mozaic al baptisteriului care îl reprezenta pe Cristos întinzând mâna sfântului Petru care se ducea la fundul apei. Jung şi prietena lui au stat o jumătate de oră în faţa mozaicului discutând despre diferitele rituri ale botezului. Jung nu va mai uita niciodată această operă a artei bizan­tine.

Ar fi dorit un fotoreporter dar nu a găsit nici unul.

Intors acasă, la Zurich, i-a cerut unuia din prietenii care pleca la Ravenna să încerce să găsească o reproducere a faimosului mozaic. Numai că până la urmă s-a constatat că mozaicul nu exista! Jung i-a adus această veste prietenei cu care călătorise iar ea a refuzat să creadă că au putut să aibă o astfel de halucinaţie comună. Numai că asta era realitatea. Mozaicul cu pricina nu se aflase niciodată pe zidul baptisteriului.

„După cum ştim, seria Jung, este foarte greu de deter­minat dacă, şi în ce măsură, două persoane văd în acelaşi limp acelaşi lucru. în cazul de faţă însă am putut să constat că subiectul principal al mozaicului pe care-1 văzusem era cel puţin identic.“

Mai târziu, lui Jung îi plăcea să repete că această expe­rienţă de la Ravenna fusese cea mai ciudată din viaţa lui.

mai multe articole in Top Secret

Top Secret

Doua continente inghitite de doua oceane

Published by:

continente disparute

Doua continente inghitite de doua oceane

Atlantida nu este singurul continent considerat a se fi scufundat în adâncul apelor. Specialiştii vorbesc de alte două continente înghiţite de oceane: Lemuria şi Mu.

Numele de Lemuria vine de la vechea familie a lemurienilor, un fel de maimuţe tropicale, de care P.L. Sclater, un zoolog englez din secolul al XlX-lea se folosise pentru a boteza nişte fosile foarte asemănătoare unele cu altele, fosile pe care le găsise în sudul Indiei şi la Natal, în Africa de Sud. Sclater a afirmat existenţa Lemuriei, un continent scufundat, care, situat pe vremuri în Oceanul Indian, lega Africa de Sud de Asia de Sud.

Această idee a unui fel de pod tropical legând continen­tele actuale şi-a găsit un apărător în persoana marelui evoluţionist Thomas Huxley. în Germania, biologul Emst Haekel a emis chiar ipoteza că vechea Lemurie ar putea să fie unul şi acelaşi lucru cu Paradisul terestru al Bibliei, leagănul omenirii.

Continentul dispărut Mu a suscitat şi el multe ipoteze. Pentru prima dată s-a vorbit despre el într-o serie de opere scrise pe James Churchward, un colonel din armata bri­tanică care servise pe vremuri la lăncierii din Bengal, într-o regiune sinistrată din cauza foametei, unde se du­sese cu ajutoare, Churchward a făcut cunoştinţă cu un rushi, un preot indian de rang înalt care avea în bibliotecă nişte tăbliţe scrise în naacal, limba vorbită pe vremuri pe continentul Mu.

Teoria lui Churchward, care se sprijină pe tăbliţele scri­se în naacal şi pe unele tradiţii orale din insulele Pacificu­lui şi din unele locuri din America Centrală şi de Sud, spu­ne că primii oameni au văzut lumina zilei pe continentul Mu în urmă cu două sute de milioane de ani. Cunoştinţele lor, care le asigurau în special stăpânirea gravitaţiei, ar fifost cu mult înaintea cunoştinţelor noastre. Dar în urmă cu aproximativ doisprezece mii de ani, s-ar fi produs un cataclism – o explozie de gaze. Continentul Mu s-ar fi scufundat în Oceanul Pacific. Din fostul continent, lung de opt mii de kilometri şi lat de cinci mii, nu au mai rămas decât câteva insule împrăştiate. Imensele vestigii de mo­numente, încă misterioase, pe care le găsim pe multe din insulele Pacificului, precum şi statuile enorme din Insula Paştelui, nu au putut fi ridicate de mâna de lucru din in­sule redusă la populaţia lor actuală. Mai trebuie să amin­tim că hawaiienii vorbesc şi azi de un continent dispărut pe care îl numesc Mu.

Şaizeci şi patru de milioane de locuitori de pe fostul continent Mu ar fi pierit în explozia cosmică. Supravieţu­itorii au colonizat mai târziu celelalte continente. Churchward a murit în 1936 la vârsta de 86 de ani, după ce a con­sacrat cinci cărţi continentului Mu. Se spune că există aluzii la acest continent în scrieri păstrate în mănăstirile situate în munţii înalţi ai Asiei centrale.

mai multe articole in Top Secret

Top Secret

Fantomele de pe scara

Published by:

fantomeFantomele de pe scara

Mii de turişti vizitează anual Muzeul Maritim din Greenwich, Anglia. După cum se ştie, toţi turiştii fac fotografii. Reverendul R.W. Hardy, care vizita muzeul împreună cu soţia lui în 1966, a făcut şi el la fel. A fotografiat una din curiozităţile acelui loc, scara cu lalele, construită pe vremuri pentru regina Ana a Danemarcei. Hardy a aşteptat la capătul de jos al scării ca toată lumea să urce pentru a putea vedea bine scara cu lalele din fier forjat.

Hardy şi soţia lui, precum şi tot personalul muzeului, au declarat că scara era într-adevăr goală în momentul în care a fost făcută fotografia. Totuşi, când reverendul a developat filmul la întoarcerea în Canada, pe scară apăreau două personaje. Amândouă erau învăluite într-un linţoliu alb, prin urmare nu puteau să fie decât nişte spectre. Puteau fi văzute urcând scara şi ţinându-se cu o mână de balustradă, fără să pară că le-ar păsa de faptul că sunt fotografiate. Una din fantome purta un inel gros.

Reverendul Hardy nu credea în fantome dar, vrând să fie cu sufletul împăcat, s-a adresat unei asociaţii londoneze care credea cu fermitate în fantome. Asociaţia a supus analizei specialiştilor de la Kodak fotografiile şi aceştia au declarat că filmul nu era falsificat. Membrii asociaţiei i-au chestionat cu grijă pe soţii Hardy. Amândoi erau oameni demni de încredere, serioşi, fără nici o înclinaţie spre farse.

Asociaţia s-a declarat însă neputincioasă în privinţa identificării personajelor care apăreau pe fotografia reverendului.

mai multe fenomene stranii in Top Secret