Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: Experimentul Philadelphia-

Top Secret

Nikola Tesla un roman venit din alt spatiu

Published by:

OZN

Nikola Tesla- un roman venit din alt spatiu?initiat?  O alta gaura neagra in istoria omenirii

In cadrul emisiunii de ieri, in care am prezentat experimentul Philadelphia am facut o scurta prezentare a unuia dintre cei implicati in proiect, inainte cu un an de implicarea lui Albert Enstein si anume Nikola Tesla.

Cine a fost Nikola Tesla si implicatiile sale in experimentul Philadelphia.

Implicarea lui Nikola Tesla  in experimentul Phialdelphia.

Aparatele care au fost folosite la experimentele Philadelphia au fost construite dupa inventiile lui Tesla si imbunatatite de Einstein. Observatii si declaratii facute de martori credibili (ofiteri de rang superior, inginerii din camera motoarelor) arata existenta unei constructii ciudate la bordul vasului. O bobina uriasa, sub forma ovoidala se afla intr-o constructie de forma piramidala. Un mecanism rotitor care produce un camp magnetic stabil. Aceste doua campuri magnetice generau o distorsiune de camp suficienta sa se poata realiza un salt in timp.

Inca din 1930, cercetatorii americani analizau la Universitatea din Chicago posibilitatea de a face un corp invizibil prin intermediul electricitatii, activitate condusa, din cate se pare, de controversatul om de stiinta, Nikola Tesla. Noua ani mai tarziu, proiectul era mutat la Universitatea de Studii Aprofundate din Princetown, acolo unde era cooptat in echipa de cercetatori si germanul Albert Einstein. Rezultatele studiilor nu au fost date niciodata publicitatii, sporind aura de mister a acestora, desi legendele urbane tesute in jurul lor spun ca invizibilitatea obiectelor fusese atinsa, chiar daca reusita nu implica decat obiecte de mici dimensiuni. Era punctul de plecare al celui ce avea sa devina unul dintre cele mai bizare si mai controversate proiecte din istorie, Experimentul Philadelphia.

 

experimentul philadelphiaNikola Tesla a fost un inventator, fizician, inginer mecanic si inginer electrician și unul dintre promotorii cei mai importanți ai nașterii electricității comerciale.

Marele savant şi inventator Nicolae Teslea (Nikola Tesla) s-a născut în noaptea de 9 spre 10 iulie 1856, ca fiu al preotului ortodox Milutin Teslea şi al Gicai Mandici. Familia tatălui era de grăniceri antiotomani, în fostul imperiu austro-ungar.

Numele iniţial de familie era Drăghici, dar el a fost înlocuit în timp, prin porecla de Teslea, după meseria transmisă în familie, de dulgher (teslari). Tatăl lui Nicu Teslea (Tesla) a mai avut un frate, Iosif, militar de carieră, care după absolvirea şcolii de ofiţeri a predat matematică în diferite şcoli militare, ca până la urmă să ajungă profesor la Academia de Război din Viena. Tatăl lui Teslea, iniţial, şi el elev la şcoala militară, şi-a schimbat repede profesia, trecând la seminarul teologic, devenind preot ortodox în 1845, când s-a însurat cu Gica. Biserica în care a slujit iniţial părintele Teslea se găsea în comuna Similian, la poalele munţilor Velebiti, acoperiţi de păduri de stejar, fag şi corn, în provincia Lica, cu centrul la Gospici, unde a fost transferat şi părintele.

Henri Coandă îl prezintă pe marele inventator Tesla ca român bănăţean din Banatul sârbesc, dar realitatea era că prietenul sau Nicolae era istro-român din Croaţia. Provincia Lica era locuita compact de istro-românii morlaci, încă din sec. XV-XVI. Gospici se afla la câţiva kilometri de ţărmurile Marii Adriatice, iar satul Similian la 12 km de Gospici, satul fiind patria lui Tesla, Teslea, Tesla. Continuarea aici

Tesla moare, în plin război mondial. Invenţiile lui puteau schimba oricând soarta războiului, deci era firesc ca documentele şi notele savantului să devină o “comoară” vânată de serviciile secrete. FBI-ul s-a pus în mişcare, de teamă ca acestea să nu ajungă pe mâna Axei sau a sovieticilor.
A doua zi după moartea lui Tesla, dimineaţa, nepotul acestuia, Sava Kosanovic – oficial iugoslav dornic de avansare, suspectat că ar avea legături cu partidul comunist din ţara sa – se grăbea să ajungă în camera unchiului său de la hotelul New Yorker. Până când a ajuns el, corpul lui Tesla fusese deja ridicat, iar Kasanovic bănui că cineva scormonise deja prin lucruri. Avea dreptate: lipseau documente tehnice şi un caiet negru cu câteva sute de pagini, câteva dintre ele marcate “Guvernul” – pe care el ştia că unchiul său le păstra.

Documentele rămase au fost preluate de autorităţi şi anlizate de Biroul de Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare. Concluzia dată publicităţii era menită să distragă atenţia de la importanţa uriaşă a muncii savantului: “Ideile şi eforturile lui Tesla din ultimii 15 ani au, în principal, un caracter speculativ, filosofic şi într-o oarecare măsură de promovare, adeseori referindu-se la producerea şi transmiterea fără fire a energiei electrice; nu sunt prezentate metode şi principii noi, solide şi funcţionale pentru a le pune în practică”.
În 1952, restul de documente şi bunuri ale lui Tesla au fost trimise lui Sava Kosanovic, la Belgrad. Aici a fost creat un muzeu în onoarea marelui inventator. Timp de mulţi ani, în timpul regimului comunist al lui Tito, sovieticii au fost singurii care au avut acces la documente.

Pe tot parcursul Războiului Rece, confruntarea s-a dat în jurul realizării practice a armelor şi surselor de energie propuse de Tesla. Se urmărea crearea unei arme care să protejeze America de un eventual război nuclear. Oficial, proiectul a fost un eşec. În realitate, nu se ştie până unde au mers realizările. Ideile lui Tesla sunt şi astăzi insuficient înţelese şi valorificate. Să nu uităm că el a propus ca sursă de energie forţa gravitaţională sau magnetismul, ori că este părintele armelor numite azi “psihotronice” care presupun un control al minţii umane prin intermediul undelor de înaltă frecvenţă, cu efectul îmbolnăvirii subite sau morţii.

Maşina de zbor Tesla: OZN-ul de azi

Tesla a brevetat o maşină de zbor (foto) care prin descrierile făcute de el însuşi este asemănătoare cu ceea ce noi numim azi OZN. Maşina se poate deplasa în orice direcţie, are decolare verticală şi foloseşte un motor alimentat wireless cu energie electrică, asfel că poate staţiona mult timp în aer. Tesla o destina uzului militar, dar şi celui civil, pentru a înlocui…automobilul. Este foarte probabil că ea a fost de mult fabricată, dar din considerente economice şi de altă natură, nu a trecut în uzul frecvent.

Ce ar însemna de exemplu o astfel de maşină pentru industria automobilului sau cea aeronautică? La fel ca mai toate marile descoperiri, ea va fi utilizată pe scară largă cu mari întârzieri, poate chiar de secole. Cea ce noi numim azi progres tehnologic avansat, s-a realizat în urmă cu un secol, dar abia acum a ajuns pe piaţă. Este păcat că interesele financiare, care impun exploatarea la maxim a unei descoperiri, şi abia apoi perfecţionarea, întârzie atât de mult progresul omenirii.

Descrierea acestui aparat o va face chiar Tesla, în numeroasele articole publicate în marile reviste americane:

În urmă cu 20 de ani, credeam că voi fi primul om care va zbura, că eram pe punctul de a realiza ceva unic. Munca mea se desfăşura în domeniul electricităţii şi nu mi-am dat seama că motoarele cu benzină se dezvoltaseră atât de mult încât puteau face un avion fezabil. La vremea aceea, lucram la transmisia fără fire a energiei electrice. Ideea mea era să construiesc o maşină de zbor propulsată de un motor electric, alimentat cu energie de la staţiile de la sol. Încă nu am realizat aceasta, dar sunt sigur că o voi face la timpul potrivit. Când am aflat că am fost anticipat de cercetători din alte domenii, am început să studiez problema zborului din alte unghiuri. Devenea o problemă de mecanică, nu de electricitate. Ştiam că există surse de energie mai bune decât cele de acum, şi prin eforturi îndelungate, după ani de zile, am înţeles posibilitatea utilizării principiilor vâscozităţii şi aderenţei fluidelor în construcţia motorului meu”.

“Acum că am realizat motorul, următorul pas este maşina perfectă de zbor.” Un avion care să folosească motorul dumneavoastră?, a întrebat reporterul. Răspunsul lui Tesla este surprinzător şi acum, după aproape 100 de ani. “Maşina de zbor a viitorului – maşina mea de zbor – va fi mai grea decât aerul, dar nu va fi un avion. Nu va avea aripi şi nici propulsoare. Va fi solidă şi stabilă. Văzută la sol, nici nu îţi dai seam că e un aparat de zbor. Totuşi, va putea zbura în orice direcţie în perfectă siguranţă, la viteze mult mai mari decât cele atinse până acum, în ciuda curenţilor de aer verticali şi a golurilor de aer. Va putea urca şi în astfel de curenţi dacă e nevoie, staţiona în aer perioade mari de timp, chiar şi la viteze foarte mari ale vântului. Puterea sa de zbor nu va depinde de aripi, ca la păsări, ci de acţiuni mecanice pozitive”.

“Prevăd o dezvoltare a maşinilor de zbor care să o depăşească pe cea a automobilului. Mă aştept la o contribuţie importantă a domnului Ford la realizarea acestui progres. Problema locurilor de parcare şi a drumurilor aglomerate va fi rezolvată. Turnuri de parcare se vor înălţa în marile oraşe, iar şoselele se vor înmulţi doar atât cât este nevoie. În final, şoselele vor deveni inutile pentru că civilizaţia va abandona roţile pentru aripi”.

“Copilul visurilor lui Tesla”, cum numea inventatorul maşina sa de zbor, aşteaptă să fie redat oamenilor.

Previziunile lui Tesla

Cu toţii am auzit de previziunile lui Nostradamus, dar puţini ştiu că Tesla a văzut cu claritate ştiinţifică şi a contribuit la creerea viitorul nostru. Viziunile sale aruncă lumina peste multe din actualelele noastre probleme.

“Potrivit unui teorii care a fost acceptată, fiecare atom se diferentiază printr-o mişcare de rotaţie continuă de eter, întocmai ca un vârtej într-un lac liniştit. Eterul, atunci când este pus în mişcare, devine materie. O dată ce mişcarea se opreşte, eterul revine la starea sa normală. Apare astfel extraordinara posibilitate ca omul să poată să facă materia să apară şi să dispară, cu condiţia să aibă instrumentele potrivite pentru a iniţia şi a opri aceste vârtejuri de eter. La comanda sa, aproape fără nici un efort, vechile lumi vor dispărea şi altele noi vor înflori. Omul ar putea modifica mărimea planetei, controla anotimpurile, modifica distanţa faţă de Soare, sau călăuzi eterna sa calătorie pe orice drum din Univers. Ar putea provoca cicniri de planete pentru a produce sori şi stele, căldura şi lumina sa.; ar putea crea viaţa în toate formele sale infinite. A realiza prin propria voinţă naşterea şi moartea materiei, ar fi cea mai mare reuşită a omului, transformându-l în stăpânul creaţiei fizice, împlinindu-şi astfel destinul său”.

Dacă reuşim să eliberăm energia din atomi sau să descoperim un o sursă de energie ieftină şi inepuizabilă, disponibilă în orice zonă de pe glob, această realizare, în loc să fie o binecuvântare, poate aduce dezastrul omenirii, determinând disensiuni şi anarhie, cea ce va duce în final la mult urâtul regim al forţei. Cel mai mare bine vine din dezvoltarea tehnică care duce la unificare şi armonie, iar transmiterea wireless se înscrie în această linie. Prin intermediul acestui sistem, vocea umană va putea fi reprodusă oriunde, iar fabricile vor furniza energie de la mare depărtare de hidrocentrale; maşinile aeriene vor fi propulsate în jurul Pământului fără oprire, iar energia Soarelui va fi controlată pentru a crea lacuri şi râuri pentru a fertiliza marile deşerturi”.

“(…) va fi posibil pentru naţiuni să lupte fără armate, nave sau arme, cu arme mult mai teribile, care au o capacitate de acţiune distructivă nelimitată. Un oraş, aflat la orice distanţă de inamic, poate fi distrus – şi nici o forţă din lume nu poate opri aceasta. Dacă vrem să prevenim o calamitate apropiată şi transformarea globului într-un infern, ar trebui să accelerăm dezvoltarea maşinilor zburătoare şi a transmisiei energiei wireless fără de întârziere, cu toată puterea şi resursele naţiunii”. Tesla ştia de bomba atomică, întrucât Einstein l-a vizitat în noiembrie 1933, aflând de cercetarile lui asupra fisiunii nucleare. Este foarte probabil, că beneficiind de arhiva lui Tesla, după moartea acestuia, Einstein să fi realizat bomba atomică. Iar pericolul distrugerii pământului este un pericol real al secolului nostru, când orice nebun poate declanşa un război atomic. Şi ce bine seamănă noile arme cu cele descrise de Tesla! Nu sunt oare ele produse având la bază cercetările sale? Vă las să vă răspundeţi singuri.

“Implicarea femeii în noi domenii de acţiune, uzurparea graduală de catre ele a conducerii bărbaţilor, va disipa sensibilitatea feminină, va reduce instinctul matern, astfel că maternitatea şi căsătoria vor părea neplăcute şi civilizaţia umană se va apropia tot mai mult de civilizaţia perfectă a stupului de albine. Urmează o nouă ordine a sexului – conducerea de către femei. Veţi comunica instantaneu, printr-un simplu echipament de buzunar. Avioanele vor zbura fără piloţi, ghidate de la sol prin unde radio. O cantitate uriaşă de energie va fi transmisă fără fire. Cutremurele vor deveni din ce în ce mai frecvente. Zonele temperate vor deveni foarte reci sau toride. Şi cele mai multe dintre acestea sunt foarte aproape să se producă”.

Când se va anunţa că s-a descoperit transmisia energiei fără fir, vom şti că este de fapt o realizare veche a lui Tesla. Iar restul, le trăim la aproape un secol de când marele inventator le-a descris…

Tesla ne-a oferit şi răspunsul la întrebarea fundamentală, pe care ne-o punem toţi cei nu ne considerăm urmaşi de maimuţe “Ce este viaţa?”.

Ştiinţa modernă declară: Soarele este trecutul, Pământul prezentul, iar luna viitorul. Dintr-o masă în flăcări ne-am născut, şi într-o masă îngheţată o să ne transformăm. Legea naturii este nemiloasă, şi suntem în mod irezistibil atraşi de destinul nostru. Lordul Kelvin ne dă o şansă redusă de viaţă: circa 6 milioane de ani, după care lumina Soarelui se va stinge, iar Pământul nostru va deveni un deşert de gheaţă, căzând în noaptea eternă. Totuşi, va rămâne o strălucitoare scânteie de viaţă, existând şansa să reaprindă viaţa pe o stea îndepărtată. Această posibilitate există într-adevăr”. Iată şi răspunsul: originea spaţială a omului conferă răspunsuri la multe din marile mistere ale omenirii. Poate şi de aceea, ea nu se vrea a fi cunoscută.

sursa

Tesla își petrecea mult timp citind cărti, pe care le memora în întregime, având memorie fotografică. Tesla a relatat în autobiografia sa că în numeroase ocazii a experimentat momente detaliate de inspirație. În timpul copilăriei a avut mai multe episoade de boală. Avea o afecțiune foarte ciudată, care se manifestă prin apariția unor fascicule de lumina orbitoare în fata ochilor, adesea însoțite de halucinații. Aceste halucinații erau asociate unui cuvânt sau idee care îl urmărea. Uneori, aceste halucinații îi dădeau soluția la problemele care îl preocupau.
Putea vizualiza în formă reală orice obiect al cărui nume îl auzea. În prezent, afecțiunea numită sinestezie prezintă simptome similare. Tesla putea vizualiza o invenție cu o precizie incredibilă, incluzând toate dimensiunile, înainte de a începe să o construiască, tehnică pe care azi o cunoaștem că gândire vizuală. Nu obișnuia să deseneze schițe ale invențiilor, concepea totul din minte. De asemenea, avea premoniții ale evenimentelor care aveau să se întâmple, premoniții care au început încă din timpul copilăriei.
În 1880 s-a mutat la Budapesta pentru a munci în Compania Națională de Telegrafie, devenită ulterior Compania Națională de Telefonie. Acolo l-a cunoscut pe Nebojša Petrovič, un tânăr inventator sârb care trăia în Austria. În ciuda faptului că întâlnirea celor doi a fost de scurtă durata, au lucrat împreună la un proiect care folosea turbine gemene pentru a genera energie continuă. În momentul în care s-a deschis centrală telefonică în 1881 în Budapesta, Tesla devenise șeful electricienilor din companie și a fost mai târziu inginer pentru primul sistem telefonic al țării. De asemenea a inovat un dispozitiv care, conform unora, era un amplificator telefonic, însă pentru alții ar fi fost primă boxa de amplificare a sunetului.

Tesla este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de știință ai sfârșitului de secol 19 și începutului de secol 20. Invențiile, precum și munca teoretica ale lui Tesla au pus bazele cunoștințelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazice, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluție Industrială.

Era cetățean al Imperiului Austriac prin naștere și mai târziu a devenit cetățean american. Prin demonstrația lui de comunicare fără fir prin intermediul undelor radio în 1894 și după victoria în “războiul curenților”, a fost recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari ingineri electricieni ai U.S.A. Mare parte din munca sa inițială a fost pionierat în ingineria electrică modernă și multe dintre descoperirile lui au fost de foarte mare importanță. În toată această perioadă, în Statele Unite faima lui Tesla rivaliza cu a oricărui inventator sau om de știință al vremii, dar din cauza afirmațiilor sale aparent incredibile și în unele cazuri aproape neverosimile despre dezvoltarea invențiilor și inovațiilor științifice și tehnologice, Tesla a fost în final etichetat drept un om de știință nebun.
Amprenta lui Tesla poate fi observată în civilizația modernă oriunde este folosita electricitatea. Pe lângă descoperirile sale despre electromagnetism și inginerie, Tesla este considerat un pionier în domeniile roboticii, balisticii, știință calculatoarelor, fizicii nucleare și fizicii teoretice. Tesla consideră cercetarea diferitelor întrebări ridicate de către știință drept cea mai nobila metoda de îmbunătățire a condiției umane cu ajutorul principiilor științei și progresului industrial și una care sa fie compatibila cu natura. Totuși, o parte din munca să a fost ultilizata într-un mod mai puțin ortodox și într-un mod controversat, pentru a susține pseudo teorii științifice, teorii despre OZN-uri și ocultism-ul New Age
Cu numele sau a fost botezata unitatea de măsură a inducției magnetice din Sistemul Internațional (1 Tesla = 1T).

 Tesla a fost atras de filozofia vedică, hinduism, învățăturile lui Swami Vivekananda, în așa măsură că Tesla a început să folosească termeni în sanscrită pentru a denumi unele concepte fundamentale referitoare la materie și energie.[27]

La 36 de ani i-au fost acordate primele patente în materia alimentarii polifazice și a continuat cercetările asupra principiilor câmpului magnetic rotativ. Din 1892 până în 1894 a activat că vicepreședinte al Institutului American de Inginerie Electrică, precursorul alături de Institutul de Inginerie Radio al actualului IEEE. Din 1893 până în 1895, a cercetat curentul alternativ de înalță frecventă. A generat un CĂ de un milion de volți folosind o bobina Tesla conică și a cercetat efectul pelicular la conductori, a proiectat circuitele LC, a inventat o mașină care să inducă somnul, lămpi de descărcare fără fir și transmisia de energie electromagnetică, construind primul radiotransmițător. În Saint Louis, Misourri, a făcut o demonstrație în radiocomunicații în 1893. Adresându-se Institutului Franklin din Philadelphia,Pennsylvania și la Național Electric Light Association, a descris și demonstrat cu detalii aceste principii. Tesla a experimentat și radiația cosmica de fond. El credea că era doar o chestiune de timp pentru că omul să poată să adapteze mașinile la angrenajul naturii, declarând: “Nu vor trece multe generații până când mașinile noastre vor putea funcționă folosind o energie obținută din orice punct din univers”
La Expoziția Universală de la Chicago în 1893 a fost pentru primă dată un edificiu dedicat numai exponatelor electrice. La acest eveniment, Nikola Tesla și George Westinhouse au prezentat vizitatorilor alimentarea cu curent alternativ ce a fost utilizată pentru iluminarea expoziției. În plus, s-au prezentat lămpile fluorescente și becurile lui Tesla de un singur nod.[29]
Tesla a explicat, de asemenea, principiile câmpului magnetic rotativ și motorul asincron sau de inducție demonstrând cum se oprește un ou de cupru la finalul demonstrației dispozitivului cunoscut că “Oul lui Columb”.
Tesla a inventat așa-numitul generator al lui Tesla în 1895, alături de invențiile lui despre lichefierea gazelor. Tesla știa, datorită descoperirilor lui Kelvin că aerul în stare lichidă absoarbe mai multă căldură decât cea cerută teoretic când trecea înapoi în stare gazoasă și era utilizat pentru a mișcă anumite dispozitive. Chiar înainte de a-și finaliza cercetarea în acest domeniu și a patentă invenția, a avut loc un incendiu în laboratorul sau distrugându-i toate echipamentele, modelele și invențiile. Puțin după aceea, Carl von Linde, în Germania, a prezentat un patent al aceleiași invenții.

Nikola Tesla- un roman venit din alt spatiu?initiat?  O alta gaura neagra in istoria omenirii

mai multe articole in Top Secret

Top Secret

Experimentul Philadelphia-Proiectul Montauk- experimente in timp

Published by:

calatorie in timp

Experimentul Philadelphia

ora 19.15 Londra 21.15 Romania.

O emisiune dezbatere despre aceste experimente, a cincea forta, implicarea lui Einstein Experimentul Philadelphia mister neelucidat

Este foarte posibil ca, dintre toate misterele şi necunoscutele care au marcat istoria planetei şi a existenţei umane, „PROIECTUL MONTAUK” să reprezinte cea mai uluitoare şi totodată cea mai ocultată acţiune de anvergură a oamenilor.

În extremitatea estică a oraşului Long Island se află Montauk Point, care este cunoscut majorităţii New yorkezilor datorită farului şi a frumuseţii peisajelor sale. În zona de vest din imediata apropiere a faruluiexistă o bază militară misterioasă, părăsită, ce aparţine Forţelor Aeriene SUA, fiind construită pe terenulmai vechiului Fort Hero. Deşi a fost în mod oficial închisă şi abandonată de Forţele Aeriene SUA încă din1969, baza a fost ulterior redeschisă, continuându-şi activitatea fără aprobarea

Guvernului Statelor Unite.
Sursa finanţării bazei reprezintă, de asemenea, un mister. Nu s-au descoperit dovezi că guvernul sau armata ar fi furnizat fondurile necesare. Oficialii guvernului au căutat unele răspunsuri, însă fără succes.
Secretul operaţiunii a dinamizat imaginaţia oamenilor care au creat legende ce se puteau asculta la totpasul prin Long Island. Este totuşi improbabil ca vreunul din localnicii de la Montauk sau cei care au lansat zvonurile să cunoască întreaga poveste a celor petrecute acolo.
Un grup de persoane care au fost implicate în aceste experimente consideră că „Proiectul Montauk” a fost, de fapt, o continuare, reprezentând un punct culminant al cercetărilor efectuate la bordul distrugătorului USS Eldridge, în 1943. Fenomenul, cunoscut sub numele de „Experimentul Philadelphia”, în care nava a dispărut literalmente din spectrul vizual, s-a produs în timp ce Marina americană realiza experimente în ceea ce priveşte obţinerea invizibilităţii navelor la detectarea lor prin intermediul radarului.
Conform acestor relatări, au urmat trei decenii de cercetări secrete şi tehnologie aplicată.Experimentele includeau supravegherea electronică a minţii şi controlul anumitor categorii de populaţie.
Punctul culminant al acestor experimente a fost atins la Montauk Point, în anul 1983 şi a reprezentat momentul când „Proiectul Montauk” a reuşit deschiderea unei porţi spaţio-temporale către 1943.
În mod cert, persoana cea mai pregătită să ne expună întreaga poveste este Preston Nichols, inginer electronist şi inventator care a studiat, vreme de mai bine de un deceniu, „Proiectul Montauk”. Interesul său pentru acest studiu a fost amplificat parţial de circumstanţe neobişnuite ce au avut loc în propria sa viaţă. Ela reuşit să achiziţioneze în mod legal o parte din echipamentul folosit în cadrul proiectului. Investigaţiile sale perseverente au revelat propriul său rol pe care l-a avut în acest proiect, adică cel de director tehnic. Înciuda repetatelor „spălări ale creierului” şi ameninţărilor pe care el le-a suferit, Preston a supravieţuit şi adecis că este în interesul tuturor să-şi spună povestea.
Maddie Ancuta Londra

 

 

Top Secret

Experimentul Philadelphia mister neelucidat

Published by:

mistere neelucidate

Experimentul Philadelphia mister neelucidat

În 13 ianuarie 1955, un cunoscut cercetator al fenomenelor misterioase, în speciala fenomenului OZN, Morris K. Jessup, a primit o scrisoare ciudata de la un oarecare Carlos Allende. Scrisoarea continea date dezvaluite de acest Carlos despre implicarea lui în ceea ce el a numit “Experimentele din Philadelphia“. Pescurt, Carlos Allende spunea ca a fost membru al echipajului distrugatorului USS Eldridge, vas american de lupta implicat, pe tot parcursul anului 1943, într-o serie de experimente legate de capacitatea de a ascunde radarului vasele de lupta. Experimentele au început la începutul anului 1943, pe santierul naval militar din portul Philadelphia, seria de experimente strict secrete au primit indicativul Rainbow
Experientele au fost conduse de fizicianul dr. Franklin Reno, dar anumiti martori intervievati mai târziu de Jessup au declarat ca l-au observat pe fizicianul Albert Einstein, iar cu un an înainte, pe Nikolai Tesla. În vara lui 1943,mai precis în iulie, experimentele erau aproape de succes. Aparatura instalata la bordul lui USS Eldridge a functionat perfect, astfel încât vasul a devenit invizibilpe radare. Problema care a aparut a fost ca uriasul vapor era învaluit, în timpul experimentelor, într-un nor cenusiu, puternic încarcat electrostatic. Martorii de pe vas spuneau ca echipamentele metalice scoteau scântei ciudate, albastru-verzui.

Apoi, la 28 octombrie 1943, s-a reluat experimentul, se pare pentru a face vasul invizibil pentru ochi, la fel cum dispare o margea de sticla într-un pahar cu apa. Dimineata a pornit experimentul, vaporul a fost înconjurat de faimosul nor cenusiu, apoi energia pulsata în echipamente a fost intensificata treptat. Marinarii au auzit zbârnâitul echipamentului iar martorii au vazut, de pe chei, cum vasul dispare, împreuna cu ceata cenusie. Interesant a fost ca urma vasului era vizibila în apa, ca o impresiune de pantof gigantic. Apoi si aceasta urma a disparut. Vasul se volatilizase. Imediat au sunat telefoanele în baza navala din Philadelphia si cei din portul Norfolk, situat la 600 km, au anuntat speriati ca vasul USS Eldridge se afla la intrarea în portul lor. N-au apucat sa se dumireasca ce si cum, pentru ca cei din Norfolk au sunat nervosi sa spuna ca nu mai vad distrugatorul, iar vasul a reaparut la locul lui. Marinarii au povestit scene de cosmar, unii disparusera, altii pur si simplu arsesera prin combustie spontana, oricum, cei care mai erau pe vas sufereau cumplit.

Marina militara americana a ordonat imediat încetarea oricaror experimente, iar vasul USS Eldridge a fost vândut, dupa razboi, flotei militare a Greciei.

Experimentul Philadelphia este un incident celebru si straniu, petrecut in anul 1943. Aceasta continua sa mentina treaza atentia opiniei publice americane, provocand din cand in cand valuri de investigatii, anchete, articole, reportaje, toate marcand un efort sustinut (de multe ori extraordinar de migalos si tenace) pentru a scoate la lumina noi elemente care sa clarifice fenomenul. Din pacate, in toti acesti ani nu s-a ajuns la un rezultat pozitiv ; mai mult majoritatea documentelor care descriu evenimentul (cunoscut sub numele de Experiementul Philadelphia), s-au «pierdut», facand astfel, nu numai extrem de dificila orice investigatie, dar ridicand si anumite probleme in legatura cu autenticitatea unor informatii.

Cu toate aceestea, in ciuda numeroaselor piedici, a repetatelor negari formulate de Biroul de Informatii al Marinei Americane, a numarului extrem de redus de persoane capabile sa furnizeze marturii sigure si edificatoare, cei care au incercat descifrarea intamplarilor ce au insotit acest experiment au reusit sa obtina unele rezultate care par sa-i ateste realitatea. Incidentul atat de mult controversat ar fi constat, nici mai mult nici mai putin, in realizarea cu succes, pe la mijlocul anului 1943, a invizibilitatii.

Daca se da crezare martorilor care au supravietuit experimentului si anilor care au trecut de atunci, distrugatorul de escorta DE 173 apartinand US Navy, a «disparut» pentru catva timp din rada portului Philadelphia (statul Pennsylvania- SUA). Fenomenul s-a petrecut in timp ce navei ii era aplicat un camp magentic variabil avand drept scop testarea posiblitatilor de protectie impotriva torpilelor si minelor. Lucrurile nu s-au oprit insa aici. DE 173 si-a facut aparitia dupa numai cateva minute, in rada portului Norfolk (Virginia – SUA), aflat la cateva sute de kilometri distanta. Aceasta «rematerializare» a fost insa de scurta durata, distrugatorul evaporandu-se din nou, ca sa reapara in Philadelphia, punctul de plecare initial. Ulterior, datorita efectelor psihice si fizice postexperimentale (surprinzatoare si imposibil de controlat) suferite de membrii echipajului (dintre care unii au decedat), toate cercetarile au fost oprite.

Orice afirmatie legata de veridicitatea experimentului a fost permanent si vehement atacata ulterior de Biroul de Informatii al Marinei Americane. Cu toate acesteea, de-a lungul anilor, «legenda» a continuat sa fie prezenta in diverse lucrari, precum si in declaratii (bine argumentate) provenind de la persoane (care conditioneaza in general marturia de pastrarea anonimatului), ce afirma ca au asistat, direct sau indirect, la Experimentul Philadelphia.

Iata in continuare cateva fragmente din relatarea lui Carl Allen, marinar in US Navy :

-Mi-am cufundat mana pana la cot intr-un fel de camp de energie ce curgea parca, rotindu-se cu putere in sens antiorar si inconjurand nava experimentala DE 173. Am simtit o apasare asupra bratului meu si a mainii intinse in afara. Aerul din jurul vasului devenea incetul cu incetul mai intunecat decat restul atmosferei .-Am vazut dupa cateva minute un fum subtire, ca o ceata verde, inconjurand nava asemeni unui nor . DE 173 a devenit apoi invizibil pentru ochiul omenesc. Totusi, forma bine conturata a chilei si a partii aflate sub linia de plutire a navei, a ramas imprimata in apa oceanului, in timp ce acesta (DE 173- n.a.) si propriul meu vas (SS Andrew Furuseth- n.a.) navigau impreuna, aproape bord langa bord.

Incercand sa descriu sunetele pe care ceata le producea in timp ce se rotea in jurul lui DE 173 , as spune ca totul a inceput cu un sunet grav, care s-a transformat intr-un fel de susur, ca apoi sa creasca in intensitate si sa devina o fierbere asemenei unui torent navalnic . Acest curent era atat de puternic, incat aproape ca m-a dezechilibrat si, daca as fi avut intreg corpul in interiorul sau, atunci mai mult ca sigur ca as fi fost doborat pe puntea propriului meu vas,dar asa, cand ceata a atins maximum de densitate, bratul si mana mi-au fost impinse inapoi. »

Iata ce povesteste un alt martor, de data aceasta indirect, al fenomenelor ce au insotit experienta (fiind militar de cariera, martorul a cerut sa ramana anonim) :

« In timpul celui de-al doilea razboi mondial am trait o foarte neobisnuita intamplare pe vremea cand eram angajat la Fortele Navale . La sfarsitul anului 1945 am avut posibilitatea, fiind in misiune la Washington, sa vizionez, impreuna cu mai multi ofiteri din US Navy, un fragment dintr-un film despre un experiment efectuat pe mare. Deaorece sarcina mea era de a asigura securitatea salii, nu am avut posibilitatea sa stau jos si sa asist la intreaga proectie ca ceilalti, astfel incat am vizionat numai fragmente. Nu stiam ce anume se petrecea in film, deoarece acesta nu era comentat. Imi amintesc insa ca erau implicate 3 nave. Pe timpul derularii peliculei am observat ca, la un moment dat, doua din vasele aflate in imagine pareau sa-l alimenteze pe cel de-al treilea, situat intre ele, cu un fel de energie. Dupa un timp, nava din centru, un distrugator, a disparut treptat intr-un fum transparent, pana cand tot ceea ce mai putea fi vazut era urma vasului imprimata pe suprafata apei. Apoi, dupa ce campul acela, sau ce-o fi fost el, a fost intrerupt, nava a reaparut treptat din acea pacla subtire.

Acesta a fost sfarsitul filmului si am auzit imediat pe cativa dintre cei prezenti comentandu-l. Unul si-a dat cu parerea ca, deoarece campul a fost mentinut prea mult timp, unii membrii din echipajul vasului au avut de suferit. Cineva a mentiona atunci ca, mai tarziu, s-a petrecut un incident in timpul caruia unul din marinari a «disparut» in timp ce bea la un bar. Altcineva a comentat ca echipajul «nu mai era in toate mintile si probabil ca nici nu va mai fi vreodata». Au mai aparut apoi cateva relatari despre mateloti care au «disparut» definitiv. Martorul, ofiter specializat in probleme de paza si asigurare a securitatii persoanelor, nu avea pregatire stiintifica si de aceea relatarea sa contine (ca si a lui Allen) multe naivitati. De altfel experimentul sau filmul facut in timpul sau puteau provoca oricui un soc emotional, deci nu este surprinzator faptul ca martorii nu-si gaseau cuvintele pentru a descrie o experienta atat de inedita.

Se pare ca urmarile experientei au fost deosebit de neplacute pentru echipajul lui DE 173. relatari detaliate confirma faptul ca participantii la eveniment au suportat, ulterior, grave tulburari psiho-fizice. O parte din cei care s-au «rematerializat» o data cu vasul (pentru ca unii nu au mai aparut niciodata) au decedat la catva timp, fie prada unor manifestari fizice de o extrema stranietate, fie datorita unor violente accese de nebunie. Afirmatia este sprijinita de marturia unei femei, ce a refuzat sa-si dezvaluie numele si care pretindea ca, in anul 1943, a intretinut temporar legaturi cu unul din matelotii de pe DE 173. Ea a povestit cum, avand o stare generala proasta, cauzata de expunerea indelungata la campul de forta si manifestandu-se prin «simptome ciudate», marinarul a fost internat in spitalul Bethesda (apartinand US Navy) pentru a nu mai iesi niciodata de acolo. In timpul convorbirilor ulterioare, investigatorul a constatat ca femeia devenea pe zi ce trece tot mai deprimata pentru ca, putin mai tarziu, ea sa-si piarda viata intr-un accident. De altfel, se pare ca atat cei care au fost martori directi sau indirecti la evenimentele ce au insotit experimentul, cat si cei care s-au implicat prea mult in investigarea realitatii si contextului acestuia, au avut de suporta consecinte grave, uneori fatale.

S-a efectuat cu adevarat Experimentul Philadelphia ?

La prima examinare, toare relatarile, indiferent ca apartin unor persoane ce au dorit sa-si pastreze anonimatul sau nu, par nascocite de o minte a carei fantezie depaseste obisnuitul. Totusi ipoteza ca ele ar fi pur si simplu numai produsul imaginatiei unui singur individ sau a uniui grup ai carui membri s-au inteles in prealabil asupra versiunii relatate investigatorilor, nu poate fi posibila. In primul rand nu martorii i-au descoperit pe cei care cercetau evenimentul, ci invers, iar acest lucru s-a petrecut in fiecare caz dupa o foarte migaloasa munca de cautare, ce a durat uneori cativa ani. Apoi, indiferent de sursa, absolut toate relatarile au coincis in structura lor de baza sau, in cel mai rau caz ele s-au completat reciproc.
Dan Apostol, Sorin Stefanescu : Zborul 19, Edit Albatros 1985 pag 62-66