Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: epilepsie

Romani in lume

Un copil condamnat la suferinta si tristete

Published by:

Un copil condamnat la suferinta si tristete

 

Soarta? Ghinion? Nici nu cred ca mai conteaza. Cu siguranta este vorba de o realitate crunta. Copiii speciali nu sunt putini, povestile lor sunt cutremuratoare, sunt  un exemplu ca uneori viata este mai mult decat dura pentru unii dintre noi.

In putinul timp liber pe care il are a inceput sa lucreze origami 3D (lebada, suport de ou sau bomboniera, paun, iepuras, cosulet etc.) cu gandul de a le vinde pentru a strange bani pentru recuperarea fetitei ei. Pana acum totul a fost fara vreun rezultat, iar durerea pe care o simte nu se poate exprima in cuvinte.

O noua poveste impresionanta a Supravietuitorilor.

Elena este mama a trei copii, un băiat de 8 ani, Marius Constantin, și doi gemeni, un baiat si o fata de 2 ani, Remus si Ioana Ruxandra.

 “Gemenii i-am nascut la 34 de saptamani natural. Ioana s-a nascut cu o intarziere de 10 minute fata de baiat, iar medicii spuneau ca nu are nicio sansa de supravietuire.

După 5 zile i-am botezat in spital, apoi fetita a inceput sa-si revina incetul cu incetul. Am stat o luna de zile cu ei internata in spital. La plecare nimeni nu mi-a spus nimic decat să am grija de ei.

6 luni fetita mea a fost intr-o agitatie, spasticitate si extensie continua. Nu stiam ce are, intreband medicii pediatrii, ne spuneau ca este din cauza colicilor. Am inceput sa luam tot felul de siropuri pentru colici, am schimbat biberoanele, tetinele, i-am schimbat laptele dar totul fara nici un rezultat.

La 6 luni au racit si am fost cu ei la medicul de familie. Dupa consultative, am intrebat ce se intampla cu fetita, de ce isi aruncă capul pe spate. Doamna doctor mi-a recomandat sa merg cu ea la neurologie pediatrica”.

Parintii au mers cu fetita la Spitalul de Pediatrie din Pitesti. Medicul neurolog s-a uitat la ea si la mama si a recunoscut ca su se poate pronunta daca copilul o sa se faca bine.

“Ne-a trimis sa facem programare la fizioterapie. Ajunsi acolo doamna doctor ne-a programat peste o luna si jumatate deoarece ea pleca in concediu. Plini de durere am ajuns acasa. Nu stiam ce diagnostic are, ce se intampla cu ea, ne puneam tot felul de intrebari.

O luna si jumatate mi se parea o vesnicie. Am luat hotararea de a merge mai departe. Ne-am programat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia din Bucuresti la sectia de neurologie pediatrica. Pe 20 iulie 2010 am ajuns acolo. Doamna doctor a vazut-o si mi-a spus ca este foarte grav si ca trebuie sa facem RMN sa vada exact ce are. Am intrebat daca exista un tratament la boala ei, iar ea mi-a spus ca nu exista nimic decat kinetoterapie si recuperare la centre specializate. Pană la aflarea diagnosticului m-a trimis sa fac sedințe de kinetoterapie spunandu-mi ca se plateste. Desi ne descuram foarte greu am acceptat sa merg la sedințe. Ajunsa acolo, kinetoterapeuta, o fata de 20 de ani, mi-a dat o lovitura puternica spunandu-mi ca fetita mea nu o sa vorbeasca si nu o sa mearga niciodata. Simteam ca-mi fuge pamantul de sub picioare. Dupa cateva zile i-am făcut RMN-ul rezultatul a fost unul ingrozitor.

Fetița mea este diagnosticata cu:

·         paralizie cerebrala mixta piramidoextrapiramidala

·         intarziere globala in dezvoltarea psihomotorie (VD < 3luni)

·         encefalomalacie multichistica (aspect IRM cerebral)

·         prematuritate sarcina gemelara”

Rezultatul a fost inspaimantator pentru parinti, iar durerea cea mai mare este ca la aceasta boala nu exista un tratament, decat foarte multă kinetoterapie şi recuperare.

 

“In zilele in care am fost la sedintele de kinetoterapie din Bucuresti am invatat eu sa-i fac exercitiile de recuperare, deoarece nu aveam posibilitatile financiare necesare pentru a merge la centrele de recuperare specializate,iar fratiorul ei fiind foarte mic avea nevoie de ingrijire.

Dupa doua luni si jumatate am revenit la Bucuresti cu amandoi copii. Doctorii vroiau sa ii consulte pe amandoi, baiatul era bine dar la fata nicio schimbare, din contra, pe fisa de externare mi s-a mai scris un diagnostic: microcefalie.

In octombrie fetita a inceput sa faca niste ticuri. Dupa aparitia primilor dinti, ticurile au incetat.

In mai 2011 au aparut acele ticuri. Dupa sarbatorile pascale am mers cu ea la Bucuresti. Ne-au ca  sunt crize epileptice. I-am facut analize de sange, consult ORL, electroencefalografie si consult oftalmologic. In urma consultului oftalmologic am primit o noua lovitura, doctorul spunandu-mi ca nu va vedea niciodata deoarece s-ar putea ca nervul optic sa fie afectat”.

 

La iesirea din spital diagnosticul a fost:

·         epilepsie focala simptomatica, crize focale de emisfer stang cu generalizare secundara rapinda (tratament – DEPAKINE 4 ml/zi)

·         paralizie cerebrala spastica tetrapareza spastica cu elemente extrapiramidale de cauze pre și perinatale

·         intarziere globala in dezvoltarea psihomotorie severă (VD < 3luni)

·         microcefalie

·         encefalomalacie multichistică (aspect IRM cerebral)

·         prematuritate sarcina gemelara

“Pe 6 iunie am fost la un centru de recuperare din epilepsie. Nu ne-a primit deoarece fetita noastra facea crize epileptice si tratamentul pe care il au ei nu o sa dea niciun rezultat spunandu-ne sa revenim dupa 3 luni de la stoparea lor. Dupa cateva zile, pe 20 iunie, cu ajutorul lui Dumnezeu acele crize au incetat.

In iulie trebuia să mergem cu ea la control dar pentru ca nu am avut bani, ne-am reprogramat in octombrie.

Si acum fetita noastra este linistita doar cand doarme, mananca foarte greu, nu stie sa inghita, se ineaca foarte des. Este foarte greu, nu stim ce sa mai facem nu avem banii necesari pentru a merge cu ea la centre de recuperare specializate din tara sau strainatate”.

 

 

Ioana Ruxandra fost condamnata la suferinta si tristete. Cum e oare lumea pentru ea? Cum credeţi ca se roagă la Dumnezeu, cum credeti ca apreciaza lucrurile importante ale vieţii, dar pe cele marunte?

 

Va asteptam pe site-ul  www.salvati-un-suflet.org daca doriti sa o ajutati.

 

redactor Oana Grigore

 

Medicină naturistă

Medicul de garda

Published by:

Radiocatch22 Londra si Societatea Medicala Romana din UK (SMR-UK) au inceput un proiect pe care il speram util pentru cei care au nevoie de un sfat pe o problema medicala.
medic psihiatruNu de putine ori am primit telefoane, mail-uri de la romanii stabiliti in afara granitelor tarii, oameni care doreau sfaturi medicale de la un doctor roman.

 

Buna ziua,ma numesc Luminita si am 39 de ani.Pot spune ca mi-am neglijat sanatatea ,preocupandu-ma mai mult de casa si de familie.Va rog sa ma ajutati cu un sfat….in luna septembrie mi s-a facut rau la munca ….am stat internata 2 saptamani fiindu-mi gasite mai multe ……tensiune,astm,probleme cu inima…..dar in tot acest timp eram foarte slabita si de multe ori faceam eforturi sa vorbesc…adica ma balbaiam si pur si simplu imi tremura corpul.Acum 2 luni a trebuit sa renunt la servici deoarece ma simteam rau ….lucram ca ingrijitoare la un camin de copii……pot spune ca ma simt mai binisor…dar cand dau de o emotie sau ma supar…plang foarte usor simt cum tremur si ma balbai adica vreau sa spun acel cuvant dar parca nu il gasesc in minte ii spun primele sunete incontinu si……nici nu stiu cum sa va explic mai bine.Dupa ce ma calmez sau ma odihnesc….imi revin.Am uitat sa va spun ca am si insomnii pot sta treaza 24 de ore fara probleme.Va rog sa imi spune-ti daca ar trebui ca merg la un psihiatru sau totul depinde de puterea mea de concentrare.Va maltumesc din suflet pentru rabdare.

Draga Luminita,
Exista o vorba veche de la strabunii nostri latini, “mens sana in corpore sano”…adica o minte sanatoasa intr-un corp sanatos. Cu alte cuvinte, trebuie sa faci tot ce iti sta in putinta sa ai un corp sanatos inainte sa te astepti ca te vei simti bine mental. Daca dupa ce toate problemele fizice sunt sub control, inca mai ai simptome de natura psihologica, atunci o vizita la medicul de familie cu o eventuala trimitere la medicul psihiatru, merita facuta.

Am un baiat de 10 ani cu retard mintal sever tulburari de comportament adhd epilepsie crize controlate medicamentos urmeaza tratament cu depakine,trileptal,torendo,romparkin,concerta. Este vreo sansa de recuperare daca facem transplant de celule stem va multumesc

Din pacate nu pot sa va sfatuiesc, sunt un medic psihiatru specializat in tratamentul adultilor fara dizabilitati de invatare. Citesc si eu cu mult interes despre transplantul de celule stem si sper din toata inima sa aduca bucurie multor pacienti si rudelor lor in viitor.

 

Am urmatoarele simptome: ma pierd mereu in locuri in care merg des, in propriul oras, chiar si in parcuri;am dificultati de orientare in spatiu;nu imi pot forma o harta, cat de simpla, in minte;strada pe care locuiesc si pe care merg foarte des nu mi se pare foarte cunoscuta; nu reusesc sa invat sau daca da, ceea ce imi amintesc parca e in ceata si uit dupa cateva zile tot; nu ma pot organiza; nu imi gasesc cuvintele cand trebuie sa comunic; am dificultati in redarea informatiilor citite, in amintirea subiectului unui text citit de mai multe ori cu atentie;foarte greu reusesc sa scriu o lucrare si imi ia mult timp iar dupa ce o verfific de zeci de ori descopar ca are greseli evidente.
Mentionez ca am aceste dificultati dintotdeauna si, in urma cu ceva timp, am facut C.T. si I.R.M. la cap iar la tomografie rezultatul a fost ATROFIE VERMIANA SI LARGIREA COARNELOR OCCIPITALE BILATERAL. Va rog, de asemenea, sa-mi interpretati acest rezultat si sa-mi spuneti daca are legatura cu simptomele pe care le-am descris mai sus.
Este necesar sa fac si o encefalograma? Va multumesc anticipat.

Nu sunt un specialist in psihiatria organica si nu mi-ati spus ce varsta aveti, dar din ce imi descrieti ca simptome mi-e teama ca aveti tulburari cognitve care ar merita investigate cat de curand de un psihiatru sau neurolog care e specialist in aceasta sfera a deficientelor de memorie si orientare, mai ales ca rezultatul investigatiilor sugereaza procese de atrofie cerebrala. Cateodata si electroencefalograma aduce date suplimentare valoroase, dar nu mai e privita in ziua de azi ca o investigatie la fel de importanta ca tomografia computerizata si rezonanta magnetica nucleara. Teste neuropsihologice ale functiei cognitive ar fi de mare valoare in cazul dvs.
Domnule doctor,am si eu un prieten care are varsta de 19 ani.De un an si jumatate tot cauta un diagnostic si nu gaseste!Boala lui a inceput lent,dar se pare a fi din ce in ce mai rau.La inceput,avea migrene puternice,dupa care a inceput sa faca anumite ticuri(gen:i s-a strambat gura,clipea ciudat)…De atunci si pana acum a fost la foarte multi medici.A luat foarte multe pastile,dar se pare ca boala avanseaza.Deja devine agresiv,si-a lovit parintii si face tot feluri de lucruri care nu isi au rostul(nu invata,nu merge la scoala,nu suporta sa fie criticat,are nevoie de bani multi pe care insa ii primeste).Nu stim ce se poate face in privinta lui pentru ca parintii si-au pierdut orice speranta intrucat niciun medic nu ii promite ca va fi vindeca si nu i se poate stabili un diagnostic corectt!Va multumesc si astept raspunsul dumneavoastra!

Interesant acest caz, nu se prea potriveste cu pacientii mei tipici, sunt cateva simptome care sugereaza o origine organica pt problemele acestui tanar de 19 ani si e clar pt mine ca ar trebui sa i se faca o tomografie computerizata a creierului ca un prim pas. Cred ca trebuie sa vada si un specialist neuropsihiatric, poate are sindromul Tourette, unde ticurile sunt insotite uneori de o atitudine agresiva, dar bineinteles nu ma pot pronunta fara sa-l consult indeaproape. Oare are inteligenta normala? Poate are o forma de autism? Imi pare rau ca nu pot spune nimic mai concret in aceasta situatie…

Buna ziua, am un baiat de 22 de ani cu mine in UK. La 2 luni a avut niste pb medicale,  din cauza lor are o usoara intarziere mintala, nu poate pleca neinsotit ptr ca nu se poate orienta, nu poate sa decida singur, lucreaza doar sub stricta supraveghere a tatalui

Are si un handicap fizic unul din picioare este mai scurt cu 3 cm, a terminat o scoala speciala in Romania, dar nu stie nici macar tabla inmultirii
In Romania i s-a pus diagnostic handicap grad I

Am  fost aici peste tot cu el
nici un doctor nu i-a pus nici un diagnostic
a fost si la o Fundatie care ar fi trebuit sa-l ajute

Ce pot face pentru  el?
De ce nici un medic nu-i pune nici un diagnostic?
De ce nu-l declara pers cu dizabilitati?
are toate actele din Romania traduse
ce trebuie sa faca?
unde sa se duca?
cine trebuie sa-l vada?

cu stima Nicu

Domnule Nicu

In primul rand un picior mai scurt cu 3cm nu e considerata o problema serioasa.

Insa dificultatile de invatare nu pot fi ignorate, cineva (un psiholog) trebuie sa-i faca un IQ test si daca rezultatul e sub 70 (100 e media inteligentei populatiei), atunci e oficial in categoria “Learning disabilities”. Problema e ca testele IQ se efectueaza in engleza, deci cine nu stie bine limba si cultura engleza va putea avea un scor mai mic decat realitatea.

In final as mai adauga ca in UK se incearca o integrare a persoanelor cu dificultati de invatare.

 

 

 

Claudiu Carmaciu, medic psihiatru.
CEO al firmei Consult Medical UK Ltd, lucreaza ca medic psihiatru privat in Chelmsord, Essex (Priory Hospital) si in Londra (Harley Street).
asteptam intrebarile dvs
email office@radiocatch22.com
sau radiocatch22@yahoo.co.uk
sau le puteti lasa pe site la rubrica Medicul de garda
pe pagina de face book

Incepand de saptamana viitoare vom  discuta despre  problemele care se pot rezolva cu ajutorul fizioterarpiei

Medicină naturistă

Medicul de garda

Published by:

medicul de gardaRadiocatch22 Londra si Societatea Medicala Romana din UK (SMR-UK) au inceput un proiect pe care il speram util pentru cei care au nevoie de un sfat pe o problema medicala.
Nu de putine ori am primit telefoane, mail-uri de la romanii stabiliti in afara granitelor tarii, oameni care doreau sfaturi medicale de la un doctor roman.

Iata si raspunsurile primite  la intrebarile dvs venite pe adresa  radioului:

Buna — Sufar de epilepsie grand mall..si depresie uneori cu ganduri de suicid–ce imi recomandati ?…cu respect IOAN FLENCHEA

 

Domnului Flenchea, care se pare ca sufera de epilepsie si depresie cu ganduri de suicid, ii pot da cateva sfaturi, desi trebuie sa precizez din nou ca e foarte greu sa sfatuiesc orice pacient, cand am doar extrem de putina informatie la indemana despre cazul respectiv si nu l-am consultat in clinica pe pacient in prealabil. In primul rand, gandurile de suicid trebuie vazute ca o prioritate, in sensul ca daca exista risc suicidar trebuie actionat imediat pentru a diminua acest risc si a salva viata pacientului. Daca aceste ganduri sunt doar niste ganduri pasagere, atunci riscul e mai mic dar e foarte important ca pacientul sa primeasca un tratament adecvat pentru starea depresiva, constand in general din medicatie antideprimanta impreuna cu terapie psihologica, “talking therapy” cum o numesc englezii. Multe antideprimante pot inrautati riscul atacurilor epileptice, mai ales antideprimantele triciclice, care nu mai sunt oricum la moda, dar inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei, ca de exemplu sertralina, sunt considerati ca o alegere potrivita.

 

Corina says:
October 3, 2012 at 6:34 am
Buna dimineata
am si eu o intrebare.
Sunt cu prietenul meu de 2 luni. Intr-o zi mi-a spus ceva ciudat legat de cum era el mic.Ca prima lui dorinta sexuala a avut-o cand avea 4 ani.Este posibil asa ceva?sa-ti amintesti asa ceva?
si eu am avut 4 ani dar nu-mi amintesc nimic de genul asta
vreau sa va spun ca din acel moment nu ma mai simt in siguranta langa el si ca mi se pare din ce in ce mai ciudat

 

Pentru Corina am urmatorul raspuns: nu sunt specialist psihiatru pentru varsta copilariei, deci nu pot sa o sfatuiesc atat de bine cum as vrea, dar copiii chiar si la o varsta asa de frageda ca cea de patru ani au deja intrebari in capusorul lor cu privire la diferenta intre sexe si isi dezvolta identitatea sexuala, fie ca baieti, fie ca fete. Nu ma mira nici ca prietenul Corinei are amintiri de la acea varsta, cam de la trei ani jumate incolo incep amintirile din copliarie. Dar daca se comporta ciudat acuma, acest prieten al Corinei, asta e o chestiune diferita si bineinteles ca nu pot sa ma pronunt fara sa stiu in ce consta ciudatenia in comportamentul lui…

 

Maria says:

Buna ziua. Numele meu este Maria. Am o fata de 15 ani. De ceva vreme refuza sa manance, de fapt mananca foarte putin si este obsedata ca este grasa. Indiferent ce fac sau ii spun , spune ca este grasa si ca eu stau in calea fericiri ei. Isi doreste sa devina model.
Pe mine ma ingrijoreaza faptul ca este f slaba. 1.75 inaltime, 47 de kg.
Ce imi recomandati?
Ce pot face sa o ajut?
Multumesc foarte mult

Pe Maria o sfatuiesc sa caute curand ajutor medical pentru fetita ei. Primul pas ar fi sa vada medicul de familie, care o va masura si cantari din nou si va afla mai multe amanunte, ca de exemplu daca inca mai are menstruatie sau nu, fiindca desi nu vreau sa trag nicio concluzie fara sa fi vazut pacienta, sunt elemente in descrierea mamei ei, care ma duc cu gandul la posibilitatea unei anorexii nervoase. Bineinteles ca sunt si alte explicatii pentru o greutate corporala mica, de aceea primul pas e sa vada un medic care sa o indrepte, daca e nevoie, spre serviciile de specialitate.

Claudiu Carmaciu, medic psihiatru.
CEO al firmei Consult Medical UK Ltd, lucreaza ca medic psihiatru privat in Chelmsord, Essex (Priory Hospital) si in Londra (Harley Street).

asteptam intrebarile dvs
email office@radiocatch22.com
sau radiocatch22@yahoo.co.uk
sau le puteti lasa pe site la rubrica Medicul de garda
pe pagina de face book