Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: despre suflete pereche

Diverse

Scurta poveste

Published by:

Scurta poveste

Te voi alege pe tine
De sute de ori
in sute de lumi
in orice dimensiune a realitatii
Te voi gasi
si te voi alege intotdeauna pe tine…

scurta poveste a sufletelor pereche

Amintirile Evei

Printre amintirile Evei

Published by:

Printre amintirile Evei

Cateodata ma simt ca un bolnav de Alzenhaimer. Merg pe strazi uitand ce am facut in urma cu cinci minute, dar amintindu-mi perfect povesti traite de mine in urma cu sute de ani.
Privesc tigara aprinsa. Nu o fumez, nici macar nu stiu sa fumez. Am aprins-o ca sa citesc povestea care se vede prin fumul argintiu.
Din fumul inaltat spre eternitate nu se iveste nici un spiridus care sa-mi indeplineasca dorintele.
Mi-au ramas in schimb cateva cuvinte nefolosite. Sunt noi, nu le-a purtat nimeni.
Le vrei tu? Eu nu stiu ce sa fac cu ele sau nu mai stiu ce sa fac cu ele. Plang! Este un nou capitol pe care trebuie sa-l scriu. Il voi scrie stangaci pentru ca imi amintesc doar povestile vechi, povesti traite in timpurile in care doar ne iubeam si ne rataceam prin viata, fara sansa de a ne regasi.”
Amintirile Evei
Maddie Ancuta.

Amintirile Evei

Renasterea Evei

Published by:

Renasterea Evei

Timpul vindeca,  el este capabil sa gaseasca  cea mai buna cale sa o faca. Stiam asta.   Niciodata Eva nu si-a facut griji ca nu va uita si ca nu va merge inainte, fara sa privesc nici macar o singura secunda un urma.  Intr-o dimineata, in taraganatul monoton al metroului , am realizat ca imi era doar de anumite cuvinte, acele cuvinte care te-au adus langa mine. Ti-am spus  ca partea dostoievskiana din mine este un pic in umbra, desi adevarul este: ca era in agonie. Cuvintele din suflet nu mai au putere sa ma strabata si sa ajunga la suprafata-mi. Emotiile sufletului sunt acoperite de gandurile pline de sange, boli, urgente  si ore infernale.

Timpul si cu mine, ne gasim intr-o relatie bolnavicioasa. Este nemilos.  M-a lasat sa ma acopar de ambitiile mele,  el trecand irecuperbil si indiferent, prin mine; facandu-ma sa ma simt ca si cum veacuri au trecut.

Azi, intamplator am vazut o fotografie…Intamplator? cum pot sa scriu acest cuvant cand eu nu cred in intamplari. Nu, nu a fost o intamplare. Gandurile mele m-au dus acolo.Gandurile mele, care vor sa ma scoata din orele infernale si sa ma aduca, acolo, unde a inceput totul.

Brusc fotografia m-a facut sa ma gandesc la timpul in care am pierdut ….

Oare ce am pierdut si ce am castigat?

Am pierdut Amintirile Evei…

Eva si-a pierdut iubirile, saruturile, gandurile tale care pulsau salbatic in mintea ei.

Dorurile cand scria  intr-o parte a  infinitului in timp ce gandurile tale erau in cealalta bucla a lui.

Oare imi este dor de Eva?Oare imi este dor de cuvinte?

Ce o facea pe Eva sa fie ce era? Era vibratia ta din ea?

Fotografia m-a dus cu gandul la Amintirile Evei si promisiunile ei.

Daca ma opresc din scris, amintirile ei vor disparea in timpul care trece implacabil.

Daca corpul omenesc ramane sanatos atata timp cat exista echilibrul intre ce se intampla in exterior si ce se intampla in interiorul sau.. de ce as lasa-o pe Eva sa moara?

Eva si-a pierdut echilibrul. Stiu de atata timp ca Eva este muribunda. Am lasat intentionat sa se intample asta; mai mult, as putea spune ca imi era indiferent daca murea sau nu, daca supravietuia sau disparea definitiv in bucla fara sfarsit a a timpului.

Fotografia de azi a facut ca amintirile Evei sa revina la suprafata. Ai vazut vreodata un om care se ineaca? Ai simtit vreodata disperarea lui dupa aer? Ai  privit  neputincios sfortarile sale  disperate de a ajunge la  suprafata apei, cu  gura este larg deschisa pentru a primi oxigenul eliberator de viata?

Emotiile Evei se zabat acum cu putere. Eva nu vrea sa moara. Eva nu trebuie sa moara. Eva trebuie sa-si puna in bucla infinita a timpului, amintirile.

Amintirile Evei

 

copyright by Maddie Ancuta