Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: declaratii de dragoste

Amintirile Evei

Love street

Published by:

Love street

Gandurile, incearca sa-si croiasca drumul printre picaturile marunte ale ploii.
Cea mai frumoasa poveste de toamna?Poate un vis sa-ti arate drumul spre implinirea destinului?
Simbolurile matematice impletite cu emotiile dragostei.
Rece si abstract.
Rosu si pasiune.
Simplu si complicat.
Visul? Acelasi, noapte de noapte. Vine din trecutul nostru. Vine fix la miezul noptii. Isi lasa mesajele pe perna. Eu le iau, le privesc, le citesc, le simt, le gust, le pipai…le asez cu sacralitate in sertar, alaturi de celelalte.
Incui sertarul si le uit acolo.
Nu stiu ce sa mai fac cu ele sau mai bine zis, nu ma stiu.”
Amintirile Evei by Maddie Ancuta

Diverse

De cate ori inchid ochii

Published by:

De cate ori inchid ochii

Imi ghidezi gandurile in liniste, atingandu-mi cu aripi de vis pleoapele.
Ochii mei se inchid supusi in asteptare.
Dintr-o data, linistea este sparta de zgomotul cuvintelor care ma ajuta sa-mi gasesc drumul. Drumul pe care l-am pierdut de atatea ori.
Si vad. Vad tot ce nu reusesc sa vad cu ochii deschisi.
Inchid ochii, imi deschid larg sufletul si te vad pe tine”
Maddie Ancuta… De cate ori inchid ochii-Mesaje de dragoste

Mesaje de dragoste

Iubirile pierdute

Published by:

Iubirile pierdute

Viata mea intreaga am asezat-o sub semnul intrebarilor formulate cu sufletul ravasit de emotie. Am crescut cu gandul din povestea Bunicului, intrebandu-ma “Dar cocorii unde se duc, cand se duc?”, apoi adolescenta si dragostea dintai mi-au stat de veghe in lanul de secara si m-am incapatanat sa incerc sa aflu unde se duc ratele de pe lac, iarna, cand apele ingheata…
Si au venit dupa aceea iubirile care au plecat si pe care nu le-am mai gasit niciodata. Iubirile mari si frumoase, pe care le-am lasat sa se risipeasca printre nimicuri. Iubirile meschine si mintite, de care am reusit sa ma eliberez, dupa incrancenari care m-au costat taifunuri de orgolii si lacrimi. Si m-am intrebat, cu inima insangerata, unde se duc iubirile in care am crezut fie si macar o secunda? Ce se alege de speranta noastra dintai? Cum de se domoleste bataia inimii? Sub imperiul carei nepasari sau dureri sau rataciri inima inceteaza dintr-o data sa cante si incepe sa ticaie banal, ca un ceasornic care nu stie sa faca altceva decat sa bata spre a ne masura destramarea?
Iubirile pe care nu le-am trait niciodata unde se duc? In tara iubirilor netraite – un fel de sanctuar care se deschide doar pentru cei norocosi, care au dreptul la a doua sansa? Dar iubirile pe care doar le-am visat ne asteapta acolo, cuminti, intr-o lume onirica, si, intr-o alta noapte cu luna ne vor da dreptul sa le visam pana la capat?
Am auzit aseara, dintr-o intamplare, cantecul sub ritmul caruia mi-am asezat dragostea mare si intreaga sub semnul careia traiesc astazi. A fost cantecul marii mele sperante de inceput, declaratia mea de dragoste asa cum nu am mai trait niciodata. Cantecul meu de teama si de insingurare in asteptarea unei iubiri care ar fi putut sa nu-mi fie intoarsa, a unei decizii care ar fi putut sa nu vina nicicand. Alegerea mea de a nu lupta. Decizia mea de a nu ma indoi. De a iubi si atat. L-am ascultat si am plans, pentru ca mi-a adus dintr-o data in inima tot dorul nebunesc, si dulce, si enorm, pe care l-am purtat cu mine fara sa il pot spune nimanui. Fara macar sa il pot aseza in cuvinte. Am plans, pentru ca m-a facut sa imi amintesc toata sfasierea si toata stralucirea sub care mi s-a nascut dragostea. Pentru ca m-a durut cumplit sa inteleg ca sunt gata sa fac cea mai amarnica, cea mai de neiertat greseala. Si sa uit cum a fost. Si sa merg mai departe pe drumul uitarii. Pe drumul la capatul caruia asteapta, intotdeauna, calma si ferma in nemilosenia ei, intrebarea: Dar iubirile unde se duc, cand se duc?