Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: de vorba cu tine

Arta de a fi TU

Oameni ieftini

Published by:

Oameni ieftini

De a lungul timpului, mi am invatat multe lectii. Unele frumoase, altele dureroase. Nimic din ce este durabil, nu se face fara sacrificii, fara dureri, fara renuntari.
Am vazut oamenii care isi aleg cu mare grija hainele sau pantofii, care acorda ore intregi, timp si bani pentru a a avea o aparenta placuta. Aceasi oameni, in schimb nu dau importanta oamenilor langa care stau.
Nu iti alege haine scumpe si oameni ieftini.
Oamenii ieftini te vor trada pentru lucruri fara valoare. Viata ta va deveni fara valoare, plangadu te de lipsa de “noroc in viata”. Cand alegi oameni fara valoare, dai vietii tale non valoare.
Valoarea unui om este data, doar de valorile si principile pe care le are.
Realitatea este clara: de a lungul calatoriei prin viata, intalnim oameni ieftini, oameni saraci si generosi, oameni plini de compasiune si iubire, oameni care te vor minti, trada, insela.
Daca acordam atata timp si energie in a ne alege hainele, atunci sa facem acelasi lucru si cu cei pe care ii alegem sa ne insoteasca in calatoria prin viata.
” Si a meritat soarta!” este o expresie foarte des auzita. Adica a primit ce a cerut.
Nu te vinde scump, oamenilor ieftini.
Vorbind cu tine. Jurnal despre o viata.. by M.A.
copyright M.A. 30/12/2016

Mesaje de dragoste

Iubirile pierdute

Published by:

Iubirile pierdute

Viata mea intreaga am asezat-o sub semnul intrebarilor formulate cu sufletul ravasit de emotie. Am crescut cu gandul din povestea Bunicului, intrebandu-ma “Dar cocorii unde se duc, cand se duc?”, apoi adolescenta si dragostea dintai mi-au stat de veghe in lanul de secara si m-am incapatanat sa incerc sa aflu unde se duc ratele de pe lac, iarna, cand apele ingheata…
Si au venit dupa aceea iubirile care au plecat si pe care nu le-am mai gasit niciodata. Iubirile mari si frumoase, pe care le-am lasat sa se risipeasca printre nimicuri. Iubirile meschine si mintite, de care am reusit sa ma eliberez, dupa incrancenari care m-au costat taifunuri de orgolii si lacrimi. Si m-am intrebat, cu inima insangerata, unde se duc iubirile in care am crezut fie si macar o secunda? Ce se alege de speranta noastra dintai? Cum de se domoleste bataia inimii? Sub imperiul carei nepasari sau dureri sau rataciri inima inceteaza dintr-o data sa cante si incepe sa ticaie banal, ca un ceasornic care nu stie sa faca altceva decat sa bata spre a ne masura destramarea?
Iubirile pe care nu le-am trait niciodata unde se duc? In tara iubirilor netraite – un fel de sanctuar care se deschide doar pentru cei norocosi, care au dreptul la a doua sansa? Dar iubirile pe care doar le-am visat ne asteapta acolo, cuminti, intr-o lume onirica, si, intr-o alta noapte cu luna ne vor da dreptul sa le visam pana la capat?
Am auzit aseara, dintr-o intamplare, cantecul sub ritmul caruia mi-am asezat dragostea mare si intreaga sub semnul careia traiesc astazi. A fost cantecul marii mele sperante de inceput, declaratia mea de dragoste asa cum nu am mai trait niciodata. Cantecul meu de teama si de insingurare in asteptarea unei iubiri care ar fi putut sa nu-mi fie intoarsa, a unei decizii care ar fi putut sa nu vina nicicand. Alegerea mea de a nu lupta. Decizia mea de a nu ma indoi. De a iubi si atat. L-am ascultat si am plans, pentru ca mi-a adus dintr-o data in inima tot dorul nebunesc, si dulce, si enorm, pe care l-am purtat cu mine fara sa il pot spune nimanui. Fara macar sa il pot aseza in cuvinte. Am plans, pentru ca m-a facut sa imi amintesc toata sfasierea si toata stralucirea sub care mi s-a nascut dragostea. Pentru ca m-a durut cumplit sa inteleg ca sunt gata sa fac cea mai amarnica, cea mai de neiertat greseala. Si sa uit cum a fost. Si sa merg mai departe pe drumul uitarii. Pe drumul la capatul caruia asteapta, intotdeauna, calma si ferma in nemilosenia ei, intrebarea: Dar iubirile unde se duc, cand se duc?