Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: cronica bizarului

Top Secret

Trecutul viitorului

Published by:

ozn 1871

aparitie_1871

 Trecutul viitorului – fantasme ale progresului?

Cucerirea spaţiului aerian de către om a debutat în mod oficial într-o zi din luna septembrie a anului 1903, când doi fabricanţi de biciclete, fraţii Orville şi Wolbur Wriglil au zburat cu fragilul lor biplan pe o distanţă de câţiva metri deasupra dunelor de nisip de la Kitty Hawks. Totuşi, în 1896, cu şapte ani înainte de acest zbor scurt dar memo­rabil, pe cerul oraşului San Francisco a fost zărit ceva care părea fabricat de om. în luna aprilie a anului următor, a început să fie semnalată prezenţa unei mari aeronave din vestul până în estul Statelor Unite şi de la Chicago până în T exas.

Puţine au fost locurile în care nimeni nu a pretins că ar fi văzut-o. Numai că această poveste cu aeronava care avea darul să fie aproape peste tot nu a primit niciodată o explicaţie satisfăcătoare. Istoricii aviaţiei „oficiale“ nici nu vor să audă de aşa ceva. Cu toate astea, aparatul zburător misterios a făcut să se vorbească despre el pe prima pagină a ziarelor din acea perioadă, exprimându-se în termeni care seamănă în mod ciudat cu cei pe care îi folosim pentru a descrie azi OZN-urile.

De fapt, există două tipuri de mărturii. Unele descriu doar lumini zărite în noapte şi raze care produceau o lu­mină foarte puternică. Altele descriau o maşină zburătoare nemaipomenită, manevrată de indivizi ciudaţi. Ba unii chiar au pretins că au văzut-o la ţară, pe câmp, efectuându-se la ea reparaţii, înainte de a-şi relua periplul.

Aparatul zburător a făcut atâta vâlvă, încât inventatori celebri din vremea aceea, precum Thomas Edison, trebu­iau să acorde tot timpul conferinţe de presă pentru a de­clara că nu ei erau autorii obiectului misterios. Alţi inven­tatori, mai puţin cinstiţi, pretindeau că aparatul era creaţia lor. Se înţelege de la sine că nu erau în stare să arate nici lin fel de machetă. Apoi, în toamna lui 1897, aeronava nu a mai fost semnalată şi la sfârşitul secolului deja nu se mai vorbea despre ea.

Charles Fort, cel mai mare colecţionar american de fapte ciudate şi extraordinare, crede că maşina zburătoare nu a fost decât o idee care plutea în aer în acea epocă. Alţii nu ezită să afirme că aeronava din 1897 a stimulat dezvoltarea ulterioară a aeronauticii.

mai multe articole in Top Secret

Top Secret

OZN intalnirea din padurea RENDLESHAM Anglia

Published by:

fenomenul OZN

OZN. Intalnirea din padurea RENDLESHAM Anglia

In 1980, în comitatul Suffolk din Anglia, o bază ae­riană britanică se afla la trei kilometri de o bază ameri­cană. Bazele nu erau despărţite decât de pădurea de pini Rendlesham. La primele ore ale zilei de 27 decembrie, după mărturia locotenent-colonelului Halt, o patrulă a reperat nişte lumini neobişnuite spre intrarea secundară a bazei americane.

Crezând că un avion s-a prăbuşit în pădurea vecină, oamenii din patrulă au cerut autorizaţia să inspecteze lo­cul. Patrula a semnalat ceva strălucitor în pădure. Oamenii au descris un obiect în aparenţă metalic şi cu o formă tri­unghiulară, cu o bază de doi-trei metri- şi o înălţime de doi metri. Lumina întreaga pădure cu o lumină albă.

Obiectul avea în vârf o lumină roşie care clipea şi la baza un şir de lumini albastre,a scris mai târziu Halt în raport. Obiectul stătea la o înălţime foarte mică de pământ sau poate pe nişte picioare. Când oamenii din patrulă s-au apropiat de el, obiectul a alunecat printre copaci şi a dis­părut. în acelaşi moment, animalele unei ferme din apro­piere au început să se agite. O oră mai târziu obiectul a fost zărit fugitiv lângă intrarea secundară a bazei.

„A doua zi, scrie Halt în raport, s-au găsit pe sol urme adânci de patru centimetri şi un diametru de optsprezece centimetri, chiar în locul unde fusese zărit obiectul. Imediat a fost verificat gradul de radiaţii din zona respectivă şi s-a constatat un procent superior pe locul celor trei urme. „Mai târziu, în timpul nopţii, printre copaci a fost zărită o lumină asemănătoare cu cea a unui soare roşu, adaugă Halt. Se deplasa cu acceleraţii bruşte. La un moment dat a fost văzută împrăştiind particule strălucitoare înainte de a se separa în cinci obiecte albe care apoi au dispărut. Ime­diat după aceea au fost remarcate pe cer trei obiecte asemănătoare cu stelele, două la bord şi unul la sud, toate trei foarte jos la orizont. Obiectele se deplasau rapid, cu mişcări bruşte în unghi drept. Aveau lumini roşii, verzi şi albastre“.

Intrebat despre incidentele petrecute în pădurea Rendlesham, ministrul britanic al Apărării a pretins că nu ştie nimic despre acest caz. Mai târziu, americanii au reuşit să-şi procure o copie a declaraţiei locotenent-colonelului Halt precum şi o copie după banda pe care îi fuseseră înregistrate declaraţiile.

Cele două guverne n-au făcut de atunci nici un comen­tariu, limitându-se să declare că „siguranţa militară nu fusese nici un moment ameninţată”.

Pădurea Rendlesham (engleză Rendlesham Forest) este o porțiune de pădure de 1500 de hectare în Suffolk deținută de Comisia Britanică de Silvicultură (engleză Forestry Commission). Este o zonă de recreere, cu facilități pentru excursii, cicliști și rulote. Special pentru entuziaști, ca urmare a incidentului OZN din Pădurea Rendlesham din 1980, acum există un traseu OZN special.

mai multe articole in Top secret

Top Secret

Lumi paralele

Published by:

universuri paraleleFerestre către aiurea- Lumi paralele

In 1956, o doamnă pe care o vom numi Christiane Taraud, a vizitat agenţiile imobiliare, în căutarea unui apartament, dat fiindcă soţul ei fusese numit la Marsilia. O agenţie i-a semnalat un apartament de închiriat în parcul Chartreux. In aceeaşi seară către ora 18,30, Christiane Taraud şi cumnata sa s-au dus în parcul Chartreux, însoţite de un colaborator al agenţiei, pentru a vizita acel apartament. Printr-un nefericit concurs de întâmplări, agentul imobiliar se înşelase asupra cheilor, iar acum era prea târziu pentru a se reîntoarce la agenţie. Oare zăpăceala sa îl va face să rateze această ocazie de închiriere şi-i va aduce o săpuneală din partea patronului său? Nicidecum: agentul nostru imobiliar s-a adresat astfel clientei sale:

-Apartamentul pe care speram să vă fac să-l vizitaţi este aici, la parter, în dreapta; nu veţi putea, desigur, să-l vedeţi în această seară, dar vă sugerez să vizitaţi un apartament situat în faţa sa, la parter în stânga. Sunt sigur că dacă voi explica nefericita mea încurcătură proprietarului, acesta nu se va opune să ne primească şi să ne arate locuinţa sa. Ar fi suficient să inversaţi în minte dispunerea încăperilor pentru  a avea o imagine precisă a apartamentului pe care vi-1 propunem. înainte de a intra, vă rog să aruncaţi o privire din exterior, prin marele spaţiu vitrat al din balcon. Acest apartament este ocupat de scriitorul C.V. Agentul şi clientele sale au ieşit şi au aruncat spre balcon o privire din exterior. Din nefericire, propietarul dădea o recepţie, în nici un caz nu se punea problema să-l deranjăm. Scriitorul C.V. era acolo, în sufragerie, înconjurat de vreo zece persoane, de ambele sexe, ridicând cupa de şampanie într-o atmosferă prietenească.

Blestemând această lovitură a soartei, agentul imobiliar şi-a amintit: doamna C.V. tocmai a născut. Ea este încă la clinică, şi soţul său, cu câţiva prieteni, sărbătoreşte fericitul eveniment. Nu, în mod hotărât, nu este potrivit să mergem să-l deranjăm pe scriitor şi pe oaspeţii săi.

Christiane Taraud şi cumnata sa, cu un aer de distrat, examinau sufrageria în timp ce ghidul lor spunea:

–    C.V. este bărbatul cu costum închis, lângă doamna blondă, în fund se vede uşa bucătăriei. La dreapta, este uşa băii. Acolo, pe peretele din stânga al sufrageriei este uşa dormitorului. Biroul scriitorului dă spre cealaltă latură a imobilului.

Cucerită de cadrul înverzit al parcului şi de aspectul npartamentului scriitorului C.V., Christiane Taraud şi-a dat acordul şi a semnat, în maşina agentului, contractul de închiriere.

Documentul purta deci data şi semnătura, delalii care vor avea importanţa lor.

Câteva zile mai târziu, doamna Taraud s-a instalat în apartamentul de la parter, din dreapta, tocmai când doamna C.V., întorcându-se de la clinică cu copilul ei nou născut, revenea acasă. In curând, cele două tinere femei s-au simpatizat, la fel ca şi soţii lor şi, într-o zi, doamna Taraud i-a povestit doamnei C.V. incidentul cu cheile uitate de agentul imobiliar. Doamna C.V. s-a mirat atunci când a aflat că soţul ei a dat o recepţie în acea zi fară să fi vorbit despre ea.

Confratele şi prietenul meu C.V., uluit, îi spuse soţiei sale şi lui Cristian Taro că el nu a dat niciodată o recepţie. Aceasta, crezând că este o glumă, a surâs:

– Bine, dar eu te-am văzut, cumnata mea a văzut, şi chiar şi agentul imobiliar! Vreo zece persoane vă înconjurau şi dumneavoastră beaţi o cupă de şampanie, cu siguranţă pentru a sărbători naşterea fiicei dumneavoastră. Nu se poate să existe din partea mea nici o confuzie: era cu siguranţă apartamentul dumneavoastră cel pe care l-am văzut şi nu am uitat data pentru că ea figurează în contractul meu de închiriere!

Prietenul meu C.V. a afirmat inutil că un astfel de lucru era imposibil, dar nici soţia sa şi nici Cristian Taraud nu l-au crezut.

Or, eu pot să certific că în acea zi, în noaptea care a urmat şi a doua zi, C.V. nu s-a aflat acasă, pentru că, atunci, eram împreună cu un grup de cercetători în domeniul parapsihologici în acea vilă “T” .Timp de 48 de ore, noi nu am părăsit acea vilă. Totuşi, trei persoane, sănătoase la trup şi la minte, l-au văzut foarte clar (şi l-au recunoscut mai târziu în ce o priveşte pe Cristian Taraud) pc prietenul meu, C.V. în apartamentul său… în care el, de fapt, nu se afla.

Cele două “opinii” susţinute erau, depotrivă, singura explicaţie rămânând să fie căutată în unul din acele contacte ocazionale eu un univers paralel! în acea seară, la nivelul sufrageriei lui C.V , o “fereastră” s-a deschis către Aiurea, arătând celor trei martori un C.V. care nu aparţinea acestei lumi, ca şi invitaţii săi!

Doamna C.V., deloc familiarizată cu această noţiune a universurilor paralele, n-a vrut niciodată să admită evidenţa. Pentru ea, soţul său dăduse o recepţie pe care i-a ascuns-o, Dumnezeu ştie pentru ce. După mulţi ani, cuplul C.V. a divorţat şi prietenul meu i-a mărtirisit atunci fostei sale soţii, că în acea seară faimoasă, el se alia la vila “T” şi participa împreună cu alţi cercetători ai tărâmurilor paralele, la diverse experimente, legate de fenomenele paranormale (despre care ex-doamna C.V. avea oroare).

C.V. şi cu mine ne-am amuzat de această încăpăţânată respingere a adevărului, trebuie să o mărturisim era năucitoare. Cred totuşi că trebuie să precizez că, în momentul când d-na Taraud vedea prin largul vitraj scena aceasta, de fapt ea nu exista în conţinutul nostru şi nu semăna cu nimic din ceea ce se derula în vila “T”. Ipoteza proiecţiei psihice involuntare din partea ocupanţilor acestei vile, în direcţia parcului Chartreux, nu poate fi deci reţinută. Şi nici ipoteza, şi mai neverosimilă, a unei dedublări colective.

Nu, în acea seară, pe Terra nr. 2 din acest univers paralel o replică exactă a lui, C.V. oferea o recepţie unor invitaţi care, ca şi el însuşi, n-au existat niciodată în lumea noastră!

Mai multe articole in Top Secret