Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: cozonaci

Romani in lume

Ovidiu Sarpe-un vis implinit. Roman in Londra

Published by:

24 martie 2012 m-am reintalnit cu dl. Ovidiu Sarpe, in Burnt Oak la Patisseria Romana. Ne-am cunoscut in urma cu 3 luni la un eveniment in Londra. Este genul de om pe care te bucuri ca l-ai cunoscut. Discutiile sunt interesante si importante. M-am simtit pentru doua ore ca in copilarie, cand stateam cu bunicul meu si ii ascultam cu respiratia intretaiata  povestile vietii sale. Fata sa radiaza bunatate, optimism, sinceritate, determinare, intelepciune, modestie si multa munca.

In general cand se vorbeste despre romanii plecati din Romania se vorbeste despre furturi, prostitutie, inselaciune etc. Este un lucru adevarat, nimeni nu poate nega asta. Dar in acelasi timp sunt foarte multi romani care au o viata frumoasa, muncesc, isi sprijina familia, oameni care muncesc din greu, au afaceri, scriitori, artisti, cercetatori etc.

1979 Ovidiu Sarpe s-a hotarat sa paraseasca Romania din motive politice. Destinatia sa initiala nu a fost Marea Britanie, ci Freiburg. A calatorit aproape 1 luna de zile cu vaporul Ramnicu Valcea care cara cherestea. Dar radarul s-a stricat, au schimbat directia si au ajuns la Rochester- Marea Britanie . A slabit foarte mult  (avea 36 de kg cand a debarcat) pentru ca nu avea la dispozitie decat apa si cativa biscuiti. O singura persoana stia de existenta lui pe vapor. A ajuns in Marea Britanie, imediat a fost preluat de autoritati si-a primit actele si drepturile de sedere in Marea Britanie. Dupa un an de zile si-a reintregit familia. Si-a adus cei 5 copii din Romania. El fiind vaduv din 1973. Copii au fost integrati in societatea britanica imediat.

A lucrat intr-un hotel in spate la Harrods. Intr-o zi un client l-a vazut, l-a intrebat cum doar el munceste atat de mult si l-a invitat sa-l viziteze la unul din restaurantele sale din Golder Green.

I-a facut oferta pentru a lucra pentru el, a ajuns sef de sala cu un salariu foarte bun “enorm” cum subliniaza dansul 150 de lire pe saptamana. La vremea respectiva puterea lirei era foarte mare. Facand o comparatie cu anul 2012 sunt romani care lucreaza azi pentru 100 de lire pe saptamana iar viata s-a scumpit foarte mult. Echivalentul banilor castigatii in 1979 este cam de 5000 de lire azi.

Dupa doi ani deja isi cumparase casa in Londra, masina noua, concedii. A vizitat aproape toata lumea.

In 1989 s-a intors in Romania cu intentia de a ramane. Din pacate a realizat ca lucrurile nu s-au schimbat, ca cei care au “lasat” pistolul au preluat “dolarii” si au inceput sa faca afaceri. Nu s-a simtit liber asa ca s-a intors in Londra.

L-a intoarcerea din Romania a devenit promotor de restaurante. Promova restaurante, le aducea la un anume volum de vanzari si incasa comison din vanzare. Dupa care si-a deschis propriile restaurante, cluburi, pizzerii si patiseria Romana din Burnt Oak.

80% din cei care vin sa cumpere sunt romani, dar si est europeni, indieni, populatia de culoare.

In cofetarie gasim produse de cofetarie si patiserie: cozonaci, placinte cu branza, dobos, cremsnit, diplomat, eclere, savarine, torturi. Angajatii sunt romani, 4 cofetari si patiseri si inca 3 fete care ajuta la servire si in bucatarie.

Orasul Burnt Oak este un oras” romanesc”. Lumea pe strada vorbeste romaneste, sunt magazine romaneste, indienii care au magazine au invatat sa salute si sa puna intrebari simple in romaneste. In magazinele turcesti gasesti alimente romanesti. Un orasel in care toata lumea cunoaste pe toata lumea iar domnul Ovidiu Sarpe este un fel de “tata al tuturor”.

Categoric ma voi intoarce in Burnt Oak pentru a descoperii si alti romani care sunt un bun si minunat exemplu.

Ovidiu Sarpe este un om multumit, implinit sufleteste. Un om fericit.  Copii lui sunt mari si realizati, nepotii lui sunt mari. Acum isi doreste sa se retraga in Franta, sa-si cumpere o casa, o ferma. Este  om foarte activ, optimist si plin de energie.

Pentru mine a fost o mare onoare sa-l intalnesc.

 

Maddie Ancuta

Legende romanesti

Colindatul

Published by:

legende romanesti

In Ajunul Craciunului incep colindele. In unele zone ale tarii (sate din Suceava mai ales) dimineata pornesc copiii la colindat inainte sa se lumineze pentru ca Nasterea Domnului s-a petrecut in taiColindatul In Ajunul Craciunului incep colindelena noptii, in prezenta animalelor, a stelelor, a pastorilor si a ingerilor. In alte parti copiii merg in fapt de seara. Exista multe sate in care dimineata vestesc Nasterea lui Iisus copiii mici, seara misiunea este preluata de flacai de 17-18 ani sau de adulti (barbati tineri sau perechi casatorite), iar in Gorj se aduna seara la capatul satului multa lume(in special copii si batrani) si toti pornesc la colindat ca un singur grup. In partile Ardealului colindul incepe dupa Sfanta Liturghie din prima zi de Craciun si se desfasoara pe parcursul celor trei zile de sarbatoare. Se colinda la poarta, in curte sau la fereastra. Prin unele locuri este primit in casa sa colinde oricine ar veni. Copiii din Salaj si Hunedoara colinda la fereastra iar tinerii si perechile casatorite in casa. In cele mai multe sate ale tarii necunoscutii colinda in curte sau la fereastra iar rudele si prietenii in casa. In Liteni Suceava se colinda la fereastra, iar identitatea colindatorilor este dezvaluita dupa terminarea colindului. Ca rasplata pentru vestirea Nasterii, Colindatorii primesc diferite daruri: colaci, mere, nuci si mai nou bani. Atunci cand colindatorii sunt flacai sau adulti se imparte si bautura. In Lisa Brasov “feciorilor si batranilor li se dadea cate un colac mai mare si copiilor un colac mai mic, tot facut in casa. Colacul mare se numea covrig. Pe masa se afla bautura si prajitura, un fel de cozonac. Se bea din sticla. Feciorii strangeau atatia colaci, ca nu mai puteau sa-i care si-i lasau la o casa. Apoi treceau pe la trei, patru case, unde ramasesera colacii si luau o caruta de colaci. In special la casele cu fete mari se faceau colaci mai mari si mai frumosi. Feciorii si batranii vindeau colacii, feciorii in ziua de Craciun, iar batranii a doua zi. Se alegea o anumita casa, unde se licitatu colacii. Aveau un sef care-i conducea pe feciori si el ii dadea; la fel batranii. Cu banii stransi feciorii plateau lautarii pentru seara de Anul Nou, unde era bal. Batranii dadeau banii stransi biericii”. Sau tot in Ardeal, la Capusu de Campie Mures se da Craciunul ”un colac cu flori de paine; muzicantul primea carnati si carne de porc” Indiferent de momentul si grupul cu care se merge la colindat, este importanta participarea deoarece multi cred ca mergand la colindat (ei sau macar cineva din casa) le va merge bine tot anul. In aceeasi masura se crede ca primind colindatorii anul va fi bogat si cei din casa vor fi sanatosi. Sunt multe casele in care primul colindator sau musafir asteptat este un baiat/barbat ca sa le mearga bine tot anul.

 

Colindatul cu Turca este un obicei străvechi din județul Bihor, practicat în satele din zonă de Crăciun. Colindătorii bihoreni se pregătesc temeinic pentru ca totul să iasă foarte bine.

În repertoriul folclorului tradiţional bihorean există peste 40 de colinde care exprimă interferenţele dintre spiritualitatea creştină şi cea precreştină, dintre cântarea religioasă, concretizată în frumoase imnuri de slavă pentru Naşterea Mântuitorului şi elogiul adus muncii omului, scrie revista “Lumea Satului”. Turca, “acea întruchipare fantastică a unei vietăţi care parcă ar fi capră, parcă n-ar fi capră”, este obiceiul care diferențiază Bihor de alte zone transilvănene. “În realitate este vorba despre o mască costum ce se leagă de străvechiul simbolism al caprei, al ţapului, considerate în Antichitatea grecească, în Sărbătorile lui Dyonisos, ca expresii mitice ale fecundităţii”, mai scrie sursa citată. Capra apare în folclorul bihorean ca un simbol, făcând referire la câteva dintre însușirile animalului pe care omul și le-ar dori pentru el. Delia Ciohodaru, jurnalist la “Lumea  Satului”, amintește aici: rezistența la boli și condiții ostile de viață, prolificitate mare etc.  “Pentru multe popoare, inclusiv pentru români, capra este un animal care nu are nevoie de multă vegetaţie pentru a-şi asigura existenţa – în unele zone se mai numeşte, ironic, „vaca săracului” – reuşind să se adapteze la cele mai vitrege condiţii de mediu. Pentru asemenea calităţi, Capra/Ţapul a devenit şi pentru români un simbol al fecundităţii, invocat în acest segment sacru de timp: al celor 12 zile dintre Crăciun şi Bobotează”, se mai arată în articolul publicat de “Lumea satului”.

Alături de calităţile simbolice, capra este însă o prezenţă extrem de zglobie, de vioaie şi neastâmpărată. Jocul Tucii/Caprei de colind exprimă acest neastâmpăr al animalului printr-o exuberantă pantomimă/ţopăială pe care o execută pe timpul cât feciorii cântă colindele. Ea face tot felul de ghiduşii, necăjeşte femeile şi fetele din casă, trăgându-le cu botul de haine, iar la sfârşit primeşte darul de bani. În credinţele populare din zonă, prezenţa Caprei alături de colindători este considerată ca fiind benefică, ea putând aduce oamenilor nu numai fertilitatea pământului, fecunditatea animalelor, ci şi mult dorita vitalitate, tinereţe şi dinamism.

Turca însoțește colindătoriiTurca bihoreană însoţeşte ceata colindătorilor din seara de Ajun

Turca bihoreană însoţeşte ceata colindătorilor din seara de Ajun, pe parcursul celor trei zile ale Crăciunului. Ea face parte integrantă din ceată, urmând-o de la o casă la alta, şi are chiar momentul ei de glorie. Pusă mereu pe ghiduşii, face tot soiul de glume deoarece doar ei i se permite. După ce feciorii întreabă gazda dacă îi primeşte sau nu şi interpretează una sau două colinde – după câţi membri numără familia -, are loc un adevărat moment coregrafic al Turcii. De fapt în acest moment solemn al colindatului se creează un moment distractiv, ludic, atunci când ea trage cu ciocul de fustele fetelor şi mai fură de pe masă câte ceva.

“În ceea ce priveşte aspectul Turcii, ea este deosebit de frumos realizată în Bihor: are un trup roşu, dintr-o ţesătură de bumbac, iar capul este cioplit din lemn, cu coarne şi maxilarul inferior mobil, pentru a clămpăni fără oprire; de fapt astfel ţine tactul ritmului pe care dansează purtătorul măştii de Turcă. Acesta este întotdeauna un fecior falnic care joacă masca de Turcă stând în picioare (în alte zone Capra se mai joacă şi aplecat/„pe brânci”). Sub bot, Turca are o deschizătură rotundă prin care priveşte purtătorul, tivită cu blăniţă de iepure, tot din raţiuni simbolice; iepurele este tot un simbol al fecundităţii”, mai arată autoarea.

Colindatul feciorilor cu Turca este unul dintre cele mai iubite şi aşteptate obiceiuri de peste an şi se spune că ceata nu trebuie să ocolească nicio casă din fereastra căreia arde o lumină. Dacă colindătorii nu vor trece pragul casei, gospodarilor nu le va merge bine în anul care vine, deoarece numai colindătorii pot alunga răul şi aduce binele, sănătatea şi norocul.

O ce veste minunata
O ce veste minunata
In Betleem ni s-arata
Ca a nascut trup
Trup din duhul sfant
Fecioara curata.
Ca la Betleem Maria
Savarsind calatoria
In sarac locas
Lang-acel oras
A nascut pe Mesia.

Pe Fiul cel din vecie,
Ce L-a trimis Tatal mie
Sa se nasca si sa creasca
Sa ne mantuiasca

Din an in an
Din an in an sosesc mereu
La geam cu Mos Ajun,
E ger cumplit, e drumul greu,
Da-i obicei strabun.
Azi cu stramosii cant in cor
Colindul sfant si bun.
Tot mos era si-n vremea lor
Batranul Mos Craciun.

E sarbatoare si e joc
In casa ta acum,
Dar sunt bordeie fara foc
Si maine-i Mos Craciun.

Si-acum te las, fii sanatos
Si vesel de Craciun,
Dar nu uita, cat esti voios
Romane sa fii bun