Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: coruptie

Romani in lume

… si daca scoatem banul din Ecuatie?!

Published by:

coruptie

…. si daca scoatem banul din ecuatie?!

Daca ati citit articolul precedent stiti despre ce vorbesc. Daca nu s-a intamplat asa dati-mi voie sa recapitulez in cateva cuvinte – lucram pentru bani, facem ceea ce facem pentru bani (mai putin intereseaza la nivel particular, pe noi, ca cetateni, ne doare cel mai mult ce ne “fac” politicienii si cei din administratia publica), dar parca acesti vremelnici ce ne “conduc” (si pun accent pe ghilimele) fac totul pentru bani, pentru acest zeu vazut si nevazut al zilelelor noastre (Zeu Ban – asa cum foarte frumos il denumea Dragos Dumitriu intr-una din emisiunile lui).

Si imi aduc aminte perfect, de parca a fost ieri, cand se punea problema finantarii campaniilor electorale din banii privati, ai celor care vor sa acceada la posturile caldute din Parlament (impropriu zis “din Parlament” pentru ca stim cu totii pana la aceasta ora ca “jocurile” se fac in cu totul alte parti – cu exceptia lobby-ului, aceasta mita oficializata [stiu ca or sa sara acum multi sa imi spuna ca nu se dau bani in cadrul actiunii de lobby – da, nu se dau oficial, dar mai stim si noi una-alta]) – un ins este intrebat la TV ce va face daca va trebui sa isi finanteze singur campania electoral:

“(reportera)– Ce veti face daca va trebui sa va finantati singur campania electorala? Poate sa ajunga pana la 300.000 euro?

(politicianul) – Scumpa doamna, daca aveam banii astia nu mai eram aici, nu ma mai faceam deputat!” (citat din memorie)

Am ramas siderat  (sau, cum ar spune unii “am ramas sidefat”) si nu mi-a venit sa cred ca practic individul enuntase clar, scurt si la obiect, scopul pentru care el “s-a facut” parlamentar! Ma asteptam apoi sa vad secventa peste tot, pe la stiri, sa se fac documentare pe tema asta, dar credeti ca s-a intamplat ceva? “A big zero” (absolute nimic) cum ar zice englezu. De ce? De ce oare nu s-a autosesizat cineva, cumva, in legatura cu acest aspect?! Sa fii fost lobby-ul de vina?! Sa fii fost altceva?!

S-au poate ca nu s-a dorit si atunci totul a fost dat “uitarii”?! S-au poate ca “domnul” a “scapat porumbelul” si fratii au sarit imediat in ajutor sa il acopere cu o mare “liniste”?!

Nu stiu! Dar ceea ce stiu sigur este ca nu am mai vazut secventa respective pe nicaieri. Si, asa cum aveam sa inteleg inca de pe atunci, “sistemul” s-a salvat inca o data. Pentru ca se pare ca totul, dar absolul totul (in ceea ce priveste “treburile” statului sau tangential ale statului) este interconectat. Nu poti sa deranjezi o piesa a sistemului fara sa deranjezi o alta. Nu poti sa ridici ca subiect de dezbatere aceasta “chestiune” fara a lovi in toti cei care “activeaza” pe scena politica.

Revenim – sa incercam sa scoatem banul din ecuatie. Sa ne imaginam pentru cateva momente ca banul nu mai exista in societate, ca totul se “plateste” in “atentia” societatii fata de tine, in multumiri, in strangeri de maini, in lacrimi de fericire, in sperante renascute, etc. Ce s-ar face politicianul nostru, pentru a carui unica ratiune de “a se face deputat” au fost banii, in aceasta situatie?!

Dupa parerea mea, de abia acum am putea vedea adevarata fata a acestui om, dorinta lui de a face bine pentru toata lumea (sau dimpotriva). Pentru ca fara rasplata in bani, fara aceasta “grija” in spate, toata priceperea (sau nepriceperea) lui ar fi canalizata pentru scopul unic si final care este politica si actiunea politica – binele general, binele cetatenilor, oricare ar fi acestia, indiferent de religie, rasa, sex, etc.

Ma intrebati atunci de ce s-ar mai “face” deputati sau senatori alti oameni in asemenea conditii?! Simplu – tocmai pentru a isi indeplini menirea functiei daca vreti, tocmai pentru strangerile de maini, pentru  zambetele celor pe care ii va ajuta, tocmai pentru viitorul lui, al copiilor si al tarii, un viitor de care sa nu ii fie rusine nimanui, un viitor care sa ne aduca iarasi pe treapta de civilizatie pe care o meritam cu adevarat, in functie de trecutul nostru glorios, de valoarea oamenilor, etc.

Si cum ar fi platiti acesti oameni, va intrebati, fara existenta Zeului Ban?! Simplu va spun – toti acesti oameni vor avea pe masura aportului lor la societate, dupa gradul lor de interes pentru problemele cetatenilor, dupa grija pentru neajunsurile acestora, nu vor duce lipsa de nimic, ei si familiile lor, dar cu masura, cu simtul ridicolului activat. Pentru ca la ce bun sa ai indivizi bogati si putred de bogati intr-o tara care se afla in permanenta la marginea prapastiei?! Care este logica unei asemenea “povesti”?!

Si dau exemplul cel mai la indemana – SUA, in ultimele saptamani, cand din cauza neintelegerilor politice bugetarii din aparatul federal nu si-au luat salariile. Ce s-a intamplat cu salariile politicienilor? Au “mers” in continuare, asa ca, din punctul lor de vedere, problema le era “externa” atat vreme cat buzunarele lor nu sufereau deloc.

Si atunci se pune intrebarea – scoatem sau nu banul din ecuatie? Ce ramane din aceasta ecuatie daca aceasta “cunoscuta” (“prea-cunoscuta” – as spune eu) – banul – dispare?

Eu cred sincer ca ceea ce ramane este esenta, umanitatea din noi, dorinta de a ajuta aproapele, grija fata de semeni. Fara un castig imediat in bani, fara a fi preocupat de inchinarea la acest zeu modern, vom avea “in frunte” oameni modesti, care sa isi cunoasca bine locul lor in societate, sa stie de unde au venit si sa stie ca se vor intoarce acolo la un moment dat. Si trebuie sa te poti intoarce cu capul sus, trebuie sa poti sa mergi pe strada fara teama si nu cum se intampla in ziua de astazi cand practic institutiile statului apara numai statului – adica de ce ar nevoie un politician nevoie sa fie aparat daca nu a facut nimic rau cetatenilor si/sau tarii?!

Haideti sa facem acest exercitiu in cat mai multe domenii, haideti sa vedem daca ne este mai bine, in teorie deocamdata, fara acest element de dezbinare, de diferentiere – banul. Pentru ca in ultima instanta ce poti face cu niste bani care iti prisosesc, la ce bun sa ii ai daca nu ai o intrebuintare imediata pentru ei?! (asta in contextual in care altii resimt lipsa lor acuta si recurg la actiuni de “eliberare” – sinucideri, omoruri, etc. – toate din aceasta cauza – lipsa banilor)

In masura in care ai bani mult peste nevoile tale, ca politician, inseamna ca sistemul este putred. Cum mai poti tu intelege problemele oamenilor, ale cetatenilor pe care pretinzi ca ii reprezinti, cand tu nu ai aceleasi probleme, cand nu le mai poti intelege – pentru ca pentru tine, acum, banul nu mai este o problema.

Si cand banul nu mai este o problema – apar scenariile, apar “jocurile de culise”, apar “jocurile de putere”, vrei sa vezi, ca politician, cum poti sa te mentii “la putere” cat mai mult doar pentru bani si nu pentru ceea ce ar trebui tu sa faci din acea pozitie.

Haideti sa intelegem pe deplin aceasta matematica a banului, haideti sa rezolvam acesta “cunoscuta”, haideti sa o inlocuim in ecuatie cu iubire de oameni, cu dragoste pentru viata, cu respect pentru inaintasi, cu modestie, cu ganduri bune, cu zambete, cu sperante implinite, cu o viata fara griji, cu armonie la toate nivelele societatii …..

Stiu ca se poate…

… si poate ca s-a putut si candva in trecut si noi am uitat …

… sau am fost ajutati sa uitam ….

 

Zamolxis – matematician

 

 

 

Romani in lume

Cine ne conduce tara

Published by:

femei rele

Cine ne conduce tara?!  – Suntem noi sau e “afara”?!

Bate un vant de schimbare din mai toate partile. Si asta nu pentru ca cineva a decis asta, ci tocmai pentru ca se simte nevoia unei schimbari radicale. Numiti-o cum doriti – schimbare de sistem, schimbare de paradigma, etc – dar schimbare sa fie.

Si de ce spun acest lucru?! Pai pentru simplul fapt ca aceasta este realitatea ultimelor zile, ultimelor luni, ultimilor ani. Am inceput noi, ca cetateni ce ne gasim, sa intelegem tot mai mult si tot mai bine din treburile statului  care se doreau complicate, de nepatruns pentru profranul de rand. Daca nu cu mult timp in urma aveam impresia ca noi, ca niste simpli profani, ca niste goimi, nu vom putea ajunge niciodata sa dramaluim treburile tarii, iata ca astazi nu numai ca acest fapt este posibil  – dar este posibil chiar la modul cel mai abject cu putinta.

Neaveniti de toate colturile societatii (marea majoritate straini de treburile tarii) s-au trezit parasutati in niste posturi caldute, s-au trezit cu o tara pe mana. In lipsa unei pregatiri adecvate si in lipsa respectului fata de tara si de neam, au continuat sa faca ceea ce faceau si inainte de a ajunge acolo. Sa fure.

Pentru ca nu imi explic altfel cum de mai toate “fetele luminate” sunt, intr-un fel sau altul, parte in scandaluri de coruptie, cu milioane de euro la mijloc, pe cand noi, “talpa tarii” ne dam coate sa mai castigam un sfant in plus, pe cand noua ni se spune in fiecare zi ca nu mai sunt bani de salarii, de pensii, de investitii, de una, de alta, dar banii pentru toate aceste parandaraturi nu lipsesc niciodata.

Asa ca, pusi pe capatuiala, au inceput sa vanda ceea ce nu era al lor. Tara. Au inceput sa vanda tara. La propriu. Si cine a profitat de acest lucru? Sa vedem.

Pai nu avem noi cam aceleasi fete care se invart pe aci prin politica de Dambovita de vreo douazeci si ceva de ani?! Avem. Nu se lauda acestia ca au experienta si ca ar fi pacat sa nu mai candideze in continuare?! Se lauda. Avem noi vreo alternativa care sa ne ofere o minima umbra de speranta intr-un viitor mai bun?! Cu siguranta nu.

Dar ne avem pe noi insine! Ne avem pe noi ca neam, ca tara, ne avem unul pe celalat, uniti de aceleasi probleme si de aceleasi nevoi. Mergem la vot dintr-un spirit civic cum nu prea se mai intalneste pe afara, dar cu toate acestea cineva ne ia drept prosti. Si ne-am cam saturat.

Va zic cu mana pe inima ca, desi am varsta de vot de o buna bucata de vreme, nu am mers la vot niciodata. Si sigura ca da, o sa va mire lucrul acesta, o sa imi spuneti ca nu se cade ca eu, care nu am mers sa vot, sa am tupeul sa comentez pe marginea celor ce se intampla in societatea romaneasca de astazi. Dar va zic – cum este mai bine sa votezi – dintre doua rele pe raul cel mai mic – sau sa nu votezi deloc, nefacand astfel jocul unora sau altora care nu stiu decat sa numere mai intai voturi si dupa aceea bani?!

Din aceasta cauza nu am votat pana in ziua de astazi, pentru ca nu am considerat ca vreunul din cei care se prezenta inaintea mea sa aiba vreo demnitate sau sa emane vreo umbra de incredere ca urmeaza sa faca ceea ce spunea in campanile.

Si aici putem deschide paranteza pentru un alt subiect de discutie – votul in alb sau votul contractual? Adica sa ii votam pe acesti insi asa pe vorbe goale spuse in vant? Sau sa ii votam pe baza unui contract public, dinainte stiut de alegatori, contract care sa reprezinte programul de guvernare? Voi reveni cu siguranta la acest subiect.

Dar revenind, cine ne conduce tara? In lumina celor enuntate mai sus raspunsul este cat se poate de simplu – cine da mai mult. Adica ai vreun interes sa faci ceva in Romania, vreo investitie, vreo strada, ulita, exploatari de tot felul? Nimic mai simplu – sari cu banul la ala care face legile! Adica Legiuitorul. Ca doar e ales de popor, nu?!

Vrei sa pui tara pe butuci si sa o transformi in piata de desfacere pentru produsele tale “europene” dar aduse de aiurea?! Nimic mai simplu – iti cumperi oamenii politici. Stiu, o sa spuneti ca nu am dovezi, ca asa ceva trebuie demonstrat cu docomente, ca ma chemati in Trebunal sa justific cele scrise aici.

Dar va zic eu voua – ce dovada mai buna vreti decat aceia a crudei noastre realitati? Nu ne spune noua Inalta Poarta de la Bruxelles ce sa facem in fiecare zi?! Nu ne spune noua Inalta Poarta din SUA cum sa ne purtam unii cu altii ca sa le fie bine lor?! Pai, ca o concluzie, inseamna ca politicienii – asa-zisii nostri politicieni – sunt decat niste marionete care transforma in realitate toate “directivele” si “recomandarile” venite pe un canal sau altul.

Si atunci cine ne conduce?! Cine ne conduce tara?! Este banul?!

mai multe articole in Romani in lume

Semnat,

Zalmoxis – in schimbare

 

 

Arta de a fi TU

Puterea exemplului…

Published by:

puterea exempluluiO sa va povestesc 3 lectii simple de viata, 3 exemple. Prin intermediul radioului radiocatch22 London si al paginii de FB a radioului am avut sansa si onoarea sa cunosc cativa oameni admirabili, care ca si mine, plecati din tara incearca sa exporte in Romania lucrurile bune din tarile de adoptie. In ciuda efortului depus cei care trebuie sa auda, sa inteleaga raman indiferenti si nepasatori.

Nu se vrea, pur si simplu nu se doreste. Nu exista NU POT, exista doar NU VREAU.

Imi amintesc ca in Romania am cunosut un profesor foarte implicat si entuziasmat in ceea ce priveste invatamantul, educatia, schimbul de experienta. Mi-a povestit cu tristete si dezamagire ca la intoarcerea dintr-un schimb de experienta de la un liceu similar al celui in care preda, plin de entuziasm a venit in tara si le povestea colegilor ce se poate face si ce solutii simple sunt la indemana. Raspunsul a fost ” De ce sa ne complicam?” A luat toate materialele aduse si le-a aruncat in cosul cu gunoi. Mai tarziu a plecat din invatamant.

La intoarcerea mea de la Conferinta din SUA legata sistemul scolar, invatamantul afterschool, solutii simple, Know How, am fost plina de entuziasm, am scris proiecte, am incercat sa implic cat mai multa lume. Ma priveau  si la un moment dat am fost intrebata: “De ce faci toatea astea? Ce ai de castigat de aici?”. Am ramas fara aer la intrebarea asta.

O viata mai buna pentru noi si copiii nostrii.

O viata traita demn fara umilinte.

O viata cu drepturi nu doar cu obligatii.

Sanse reale pentru copiii nostrii.

O batranete linistita, fara lacrimi pentru parintii nostrii.

Se pare ca nu este suficient pentru cei care au puterea deciziilor in Romania.

O scoala din Carshalton Surrey-London. Pe terenul pentru alergat ( este chiar un teren unde se face atletism care este al scolii respective) un grup de 20 de copii cu 3 instructori sunt la ora de atletism.

In scolile din UK programul scolar incepe in primary school dar si secondary school  8.30 – 9.00 am si se termina intre 3.15 -3.30.pm. Dupa terminarea programului sunt tot felul da activitati si programe afterschool pentru inca o ora sau o ora si jumatate.

La scoala respectiva era ora de atletism. Copiii sunt invatati diferite reguli, petrec timpul in aer liber, se distreaza alaturi de alti copii, diferite competitii etc.

Copiii alearga, fac ture in jurul terenului. Ultimul copil este insoti de un asistent  care alearga in ritmul lui. M-am oprit sa privesc scena. Toti copiii au terminat de alergat, mai putin ultimul pusti insotit de un asistent.

Gata! A termiant si el insostit de aplauze. Profesorul il felicita ca si toti ceilalti copii. Pustiul zambea si era mandru. Pustiul este un copil cu “special needs” adica copil cu nevoi speciale. Acest copil nu are probleme locomotorii, se duce la scoala si este integrat intr-o clasa cu copii normali, toti copiii stiu problema lui si sunt alaturi de el, pentru ca munca in echipa, spiritul de echipa aici functioneaza foarte bine.

Instantaneu gandul m-a dus la copiii din Romania cu nevoi speciale.

Copiii din fotografia alaturata sunt copii surzi care iau lectii de echilibru, mers cu bicicleta etcputerea exemplului

Intr-o sala de gym am vazut o scena asemanatoare. De data asta un tanar aflat intr-un scaun cu rotile facea diferite exercitii la diferite aparate.

Am mai vazut scene asemanatoare cu copii la piscina. Copiii care veneau la piscina in carucioare cu rotile, exista o masinarie speciala care ii ajuta sa intre in apa iar acolo ei fac tot felul de exercitii, se bucura, rad.

Fiecare are dreptul la viata. Toti avem aceleasi drepturi. Doar pentru ca unii sunt “altfel” nu inseamna ca ei nu trebuie sa se bucure de ce ne bucuram noi. 

Acum sa ne mutam putin pe strada 🙂

3 profesori, un grup de 10 copii pe biciclete, cu casti pe cap, veste reflectorizante, iau primele lectii de mers cu bicicleta in trafic. Frumos nu? Si mai ales foarte important.

Un profesor langa grupul  de unde pleaca biciclistul, altul la mijlocul traseului si unul la sfarsitul traseului.

In permanenta copilului i se spune ce trebuie sa faca: de la verificarea starii bicicletei in momentul in care se urca pe ea, cum sa se asigura in trafic, ce trebuie sa faca atunci cand vrea sa travereseze sau sa opreasca. Chiar si felul in care isi lasa bicicleta este f important. Totul se termina in aplauze si mesaje de felicitare.

Mergand pe strada la un moment dat in fata mea un grup galagios de mamici. Toate impingand carucioare, planset de copil. A durat 1-2 secunde sa realizez ca mamicile erau gravide, copiii erau papusi, iar ele luau lectiile de a fi mamica. Pana la urma nici unul din noi nu s-a nascut cu lectiile invatata de a fi  parinte. Si a fi parinte se invata, nu doar lectii de respiratie si ce trebuie facut atunci cand esti in travaliu. Taticii de asemena invata ce inseamna sa fi tata si cat de importanta este implicarea in viata copilului.

Una din mamici, avea un bebelus cam plangacios 🙂 si am auzit–o spunand:” Nu stiu de ce plange. Am verificat tot. Dar continua sa planga“. Asa este si in viata ,nu? Unele aveau bebelusii in carut, altele in brate.

Totul se invata. Doar trebuie sa vrem sa invatam.

Nu mai cred ca in Romania nu sunt bani, nimeni nu crede asta. Doar vedem ce se intampla. Doar ca in Romania nu se doreste ca banii care sunt,  sa fie folositii pentru mersul normal si sanatos al unei societati moderne.

Unele lucruri se poate face si fara bani.

Sa fii om! Nu ai nevoie de bani pentru a fi om, pentru a fi bun, inimos, empatic. 

Maddie Ancuta