Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: cel de al doilea razboi mondial

Viata in UK. Londra

Calatorie in timp. Un razboi si peste 60 de milioane de victime

Published by:

LondraAm vizitat Muzeul dedicat celui de-al doilea razboi mondial, Londra, pe 30 decembrie 2012.

Muzeul era plin de oameni curiosi din toata lumea. Paseam timizi intr-un razboi pe care din fericire nu l-am trait.

Paseam intr-o lume a lacrimilor, a absurdului pentru noi oamenii simpli, care ne traim viata onest, iubind, dansand, muncind, jucandu-ne, plantand flori, scriind…

Au fost momente in care am simtit umilinta, frica, teroarea, in care am simtit bombardamentele si suierele sirenelor care ne anuntau ca putem iesi din adapost.

Dupa care vedeam jocurile inocente ale copiilor care sareau coarda prin praful ruinelor.

Ascultam alaturi de alte sute de oameni, marturii ale unor prizonieri care au reusit sa supravietuiasca terorilor din lagare.

Am auzit suierul trenurilor si mirosul de carne arsa.

Am auzit tipatul copiilor si simtit disperarea mamelor care si-au vazut copiii rapiti de langa ele.muzee Londra razboi mondial

Am vazut mesele de tortura si salile in care Josef Rudolf Mengele a ordonat multe experimente, jocuri genetice, creare de noi oameni.

Am simtit cum este sa fii masurat, cantarit, amputat.

Privesc azi cu tristete in jur si vad un razboi mai salbatic decat cel despre care am citit in trecut.

Vad oameni care se urasc, tineri care se drogheaza, fete care se prostitueaza, mame care isi ucid pruncii, Mafie care ucide fara mila, acte teroriste, oameni care mor nevinovati (recentul incident din Boston este ultimul exemplu pe care noi il stim), femei obsedate de avea infatisarea perfecta a unei papusi Barbie pentru a atrage atentia lumii, a barbatilor care se pare ca au uitat ca frumusetea unui om vine din interior, dintr-un suflet curat,  muzica de calitate indoielnica care are doar scopul de a spala creierele, mesaje subliminale.

In realitate in toate colturile aceste lumi, se pregatesc razboaie. Coreea de Nord ameninta SUA.

Suntem incapabili sa invatam din trecut si ca si  in trecut, noi, oamenii simpli vom plange, vom fi violati, amputati, copiii ne vor fi omorati sub ochii nostri, se vor face experimente.

Va invit pe cei care sunteti in Londra sau intentionati sa ajungeti in Londra sa vizitati acest Muzeu care este dedicat in intregime celui de al doilea razboi mondial si victimelor lui.

Va invit la un moment de meditatie, de reculegere, de solemnitate.

Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili. Estimările variază destul de mult. Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei (polonezi, rromi, homosexuali, comuniști, dizidenți, handicapați, prizonieri sovietici, etc) uciși în lagărele Holocaustului.

Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți, (din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi), iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți, (din care aproximativ 5 milioane au fost germani). Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești: între 20 și 28 de milioane de morți în total, din care 13 – 20 milioane erau civili. Per total, 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților, iar restul de 20% de partea statelor Axei[1].

La sfârșitul războiului, milioane de refugiați erau pe drumuri, economia europeană se prăbușise, 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă.

Din ce am citit pe site, se pare ca este  inchis pentru diferite imbunatatiri pana in Iulie 2013.

Dar va rog sa-l puneti pe lista voastra pentru urmatoarea vizita.

http://www.iwm.org.uk/

IWM London
Lambeth Road
London SE1 6HZ

Mai multe fotografii din muzeu aici si alte locuri de vizitat in Londra aici

 

Maddie Ancuta
http://youtu.be/3ra2m7gNMOw
http://youtu.be/Dr0fwLux7WA

Arta de a fi TU

Doar ganduri si meditatie. STOP!

Published by:

cel de-al doilea razboi mondialPentru dimineata asta pregatisem cateva subiecte. Despre dragoste, cateva ganduri motivante.

Am avut foarte multe mesaje si multe discutii pe face book, asa ca am foarte multe intrebari la care o sa raspund.

O sa scriu despre viata de emigrant, pentru a intelege pana la urma ce se intampla cand pleci intr-o tara pe care nu o cunosti si pentru care nu existi.

si despre cum sa ne impacam cu noi insine

cat de usor poti cunoaste oameni de calitate

cat de usor poti ranii fara sa realizezi pe moment consecintele vorbelor aruncate si cat de rau iti va parea cand vei realiza ca de fapt cel care a pierdut esti chiar TU cel care ai aruncat vorbele.

azi este 23 august 2012

vreau sa scriu despre cel de-al doilea razboi mondial, sa va invit  sa va uitati la niste filme.

deja sunt sufocata de fotografiile postate pe FB care nu spun nimic. STOP! Mai puteti? Inca mai puteti sa nu spuneti nimic ore intregi?

Am un prieten scriitor Liviu Andrei , spurcat in scris, dar care spune lucrurilor pe nume.

Si desi multa lume il acuza ca vorbeste urat, eu il apreciez.

Ce putin nu este pervers.

23 august este sau inca este o zi foarte importanta pentru Romania.

Eu vreau sa vorbesc despre ce ANUME   a facut ca pentru mica noastra tarisoara, data de 23 august sa fie ziua in care Romania a intors armele impotriva Germaniei si a iesit din Alianta cu ea.

Nu vreau sa vorbesc despre Regele Mihai, ce sarbatorea Ceausescu. Nu aceste aspecte sunt importante acum.

In urma cu 3-4 luni a trebuit sa scriu un documentar despre implicarea Marii Britanii in cel de-al doilea razboi mondial. Pentru asta  trebuit sa vizionez niste filmulete.

Pot sa va spun ca am stat ore intregi, cu inima stransa de durere la ororile vazute. Am plans, am suferit, am fost maltratata vizual, batuta, umilita, violata sufleteste.

Am simtit toate durerile lumii, teroarea prin care au trecut niste  oameni nevinovati.

La un  moment am vazut un filmulet cu  o mamica care a nascut, era fericita si plina de speranta in lagarul ala monstruos.

Bebelusul ala i-a adus zambetul si speranta in suflet. In mijlocul mortii s-a nascut viata.

Medicul care era femeie, i-a spus ca urma sa-i fie luat copilul si sa se faca experimente pe el.

Medicul i-a sugerat ca mai bine l-ar ucide.

Femeia medic era medic prizonier. Jurase ca va vindeca oameni.

Dar acum o sfatuia pe mamica sa-i dea voie sa-i ucida copilul pentru a nu deveni cobai pentru medicii germani.

Mamica povestea cu lacrimi in ochi, cum i-a dat ultima masa bebelusului, l-a imbratisat si l-a omorat dupa aceea.

Medicul i-a dat o seringa cu o solutie iar ea, si-a omorat bebelusul.

La scurt timp, unul din medicii germanii a trimis sa-i fie dus bebelusul a fost socat cand a aflat ca acesta murise brusc.

O mama este obligata de “situatie” sa-si omoare bebelusul care i-a adus zambetul in suflet.

Copiii care au fost luati de langa parintii lor.

Pentru numele lui Dumnezeu!

Cum este sa-ti pierzi copilul.. chiar si in parc la joaca pentru cateva momente, alergi ca un nebun dupa el

Cum este sa vezi ca-ti este luat copilul, care tipa, se agata de tine stiind ca el va fi folosit pentru experimente.

cum este sa stii ca tatal care te-a crescut este aruncat in crematoriu

cum este sa treci si vezi mii de oase ale unor “umbre de oameni”

Noi oamenii chiar suntem nebuni.

Cand eram mica, bunicul meu spunea: ” Trebuie sa invatam din trecut pentru a nu mai face aceleasi greseli. Sa respectam istoria si sa invatam din ea.”

Lumea a uitat  ce s-a intamplat in cele doua razboaie mondiale si mai ales atrocitatile din cel de-al doilea razboi mondial.

Cu totii, am invatat la scoala despre primul razboi mondial, al doilea razboi mondial, ororile din  lagarele naziste, experimentele infioratoare pe mame si copii.

Ce naiba invatam din trecutul nostru?

Nimic!!!!!

Suntem egoisti, indiferenti, alergam dupa bani, umilim, ne batem joc de cei mai slabi.

Unde te duci tu? Unde alergi cu atat disperare?

Stiu ca exista milioane de mesaje subliminale, care spala creierul, chiar o sa scriu despre asta, dar oameni buni traim printre oameni si cu oameni.

Nu exista oferta fara sa existe cerere.

Daca exista atata mizerie in jurul nostru este probabil si datorita noua ca nu suntem buni gospodari.

Sa lasam televiziunile de doi bani, ele isi fac rating cu noi. Cine te obliga sa stai ore intregi in fata televizorului la telenovele stupide?

Sa lasam presa de scandal. Actorii, cantaretii, oamenii politici au si ei viata lor, iubesc, plang, inseala, divorteaza, cred ca putem trai si fara sa stim cine s-a culcat cu cine s-a culcat.

Politica este un imens bordel.

Politica este una dintre cele mai perverse curve.

Si doamne ce ne mai place sa pierdem timpul sa o privim.

Timpul este singurul care nu se mai poate recupera.

Yeap! Si ne place al naibii de mult sa-l pierdem.

Aproape zilnic spun ca cititul ne face sexi.

Bibliotecile, librariile sunt pline de carti.

Unii sunt profund indignati ca sunt foarta multi analfabeti, cine este vinovat de treaba asta?

Eu sunt absolut socata cand vad pagini de face book apartinand unor copii.

Copiii aia stau in fata calculatorului ore intregi , scriind fara sa aiba nici o noima, fara reguli de  gramatica, fara control parental.

Unde sunt parintii?

In fata televizorului probabil.

Uitam sa citim, uitam sa gandim, uitam sa invatam, uitam sa ne bucuram de viata, uitam sa fim umani.

Sunt si oameni generosi si intelepti. Prin ceea ce fac sunt un exemplu.

Din pacate exemplele si oamenii pozitivi nu ies atat de repede in evidenta, nu au pumnii necesari sa se bata pentru a-si impune ideile.

Putini parinti spirituali mai au acces la copii si tineri.

In schimb pentru tineri, accesul la un computer este extrem de simplu.

Asa cum si dealerul ajunge mai usor la un copil decat o face parintele lui.

Haideti sa ne uitam putin la niste filmulete.

Sa reflectam la noi, la copiii nostrii, la viata noastra in generala.

In lume se poarta inca razboaie, femei sunt violate, copii maltratati si violati.

Se vand copii pentru organe.

Pornografia infantila este in floare.

STOP! oferta asta nu ar exista daca cererea ar disparea.

Sa punem in balanta binele si mai putin binele, greselile si lucrurile bune pe care le facem.

Iubesc orasul in care locuiesc, pentru ca este curat, ma simt in siguranta, oameni sunt prietenosi si zambitori, copiii alearga fara nici o teama, poti sa-ti lasi geanta pe scaun fara teama.

Iubesc pacea si linistea de care sunt inconjurata.

Vreau sa fiu un cetatean model si ofer inapoi la fel de mult pe cat primesc de la comunitatea in care traiesc.

Ai invatat ceva din istoria ta personala?

Tu ce oferi inapoi?

Cum te simti acum dupa ce ai vazut aceste filmulete?

Este usor sa distrugi, cel mai simplu este sa fi violent.

Unui copacel ii trebuie ani sa creasca, dar poate fi distrus intr-o secunda.

sa scrii o carte valoroasa dureaza luni chiar ani

sa pictezi un tablou dureaza luni posibil ani

sa ridici un bloc dureaza ani

sa cresti un copil dureaza o viata

Oare de ce noi nu mai vrem sa crestem nimic si suntem hotarati sa distrugem.. si din pacate distrugem ce este mai accesibil: adica incepi cu tine si cei din jur.

 

sunt sute de filmulete pe youtube legate de toate razboaiele trecute sau prezente.

De ce va lasati copiii sa se joace cu jocuri atat de violente?

De ce permiteti sa li se spele creierul si dupa ne miram de ce se intampla?

Injuram Guvernul Romaniei, facem ore intregi discutie sterila?

Acorzi atata atentie copilului tau, vietii tale, cata ii acorzi lui Basescu?

Pe Basescu il doare la basca de tine…

Viitorul nostru sunt copiii, cu Basescu sau fara Basescu.

Nu am fost si nu sunt fana a lui Basescu, nu l-am votat, dar chiar nu-mi plac discutiile inutile si timpul pierdut.

Razboiul este cu noi insine.

Daca acum nu ni se intampla nimic, asta nu inseamna ca nu se poate intampla la un moment dat.

 

 

Indiferent cat iti  este de bine, tie personal, nu traiesti intr-un glob de sticla. Esti la fel de vulnerabil ca fiecare.

 

Maddie Ancuta