Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: anticomunicare

Arta de a fi TU

Legea Atractiei-Atractia “inconstienta”

Published by:

ganduri inconstienteIn dimineata asta ma simt excelent. Iti doresc acelasi lucru si tie.

Sa continuam calatoria in drumul spre noul EU.

Ieri vorbeam cu prietenele mele despre cum putem concret sa ne schimbam in bine viata si sa atragem in mod concret ceea ce ne dorim.

Este foarte important ca in acest proces care este de lunga durata (trebuie sa ne schimbam modul de a gandi, de a vorbi, atitudinea) pentru a putea atrage cu adevarat lucrurile bune in viata noastra, este important ca partenerul, prietenii sau o persoana apropiata si de incredere sa fie atent(a) atunci cand vorbesti si sa-ti corecteze la timp tendinta de a fii negativ, de a te opune noului, indoielilor care sunt inradacinate in tine.

Trebuie sa ti se atraga atentia la felul in care vorbesti. Vorbele sunt gandurile tale care sunt vibratii pe care tu le emiti.

Asa cum am mai spus Universul vibreaza la gandurile nostre si raspunde gandurilor noastre.

Trebuie sa ne punem dorinte si Universul ni le implineste, nu este problema noastra cum o face, ci doar ca o face.

Exact ca in povestea duhului din lampa lui Aladin sau pestisorul de aur.

Chiar nu v-ati intrebat niciodata cine a “inventat” aceste povesti si mai ales de ce?

Sa fie doar multa imaginatie sau sa fie foarte mult adevar la mijloc. Tu ce zici? Gandeste-te cu multa atentie la asta:)

Legea Atractiei raspunde indiferent de vibratiile pe care tu le emiti: pozitive sau negative. Pur si simplu raspunde.

Trebuie sa fim atenti la urmatorul aspect.

Multi oameni sunt curiosi legat de faptul ca atrag in permanenta acelasi gen de oameni, aceeleasi gen de situatii.

Ei sunt absolut siguri ca nu transmit nici un fel de ganduri negative, nu au ceva negativ in viata lor sau experiente negative.

Asta se intampla pentru ca transmitem in mod inconstient, vibratii negative, in urma unor observatii pe care le facem.

Sa luam un exemplu si sa vorbim despre bani.

Te uiti in portofel si nu observi bani sau sunt foarte putini. Ce simti?

Ce transmiti? Sentimentul de lipsa, de frica, evenual panica. Sentimente negative. Chiar daca nu o faci in mod special, Legea Atractiei pur si simplu raspunde vibratiilor tale si-ti ofera mai mult in aceeasi directie

Universul nu stie ce anume a generat “vibratiile tale negative” el doar le primeste.

Pur si simplul faptul ca noi observam transmitem vibratii (pozitive sau negative), indiferent ca este vorba de bani, relatii, sanatate, munca etc

Important este sa intelegem ca Legea Atractiei exista in viata noastra, indiferent ca intelegem sau nu, ca ne place sau nu, credem sau nu.

Daca iti place ce observi atunci bucura-te din plin, sarbatoreste asta si vei obtine si mai mult.

Daca nu iti place ce primesti atunci este momentul sa te adancesti in intelegerea Legii Atractiei si in mod Constient sa opresti ce nu-ti place , ce nu vrei si sa incepi sa atragi in viata ta ce-ti doresti.

Sa atragi in mod deliberat ce vrei in viata ta.

Ma uit cu atentie la cei in jurul carora traiesc si pot sa trag o prima concluzie ca aceasta teorie functioneaza.

Sunt de aproape 6 ani in Londra si am cunoscut tot felul de oameni, ii vad in parcuri, la sala de gym, in cafenea, la munca.

Pot sa spun ca de-al lungul discutiilor cu englezii eu Niciodata nu i-am auzit vaitandu-se, plangandu-se, barfind, nu-si pierd timpul la televizor.

Zambesc tot timpul, sunt activi, citesc foarte mult, cand se intalnesc discuta despre lucruri frumoase, nimicuri, stau la o cafea si privesc pe cei din jurul lor, se bucura de soare, de rasetele copiilor, de berea din pub, de parul blond, de verdele din parc. Se bucura de orice. Nu discuta niciodata despre probleme. Viata este asa cum ne-o facem.

Imi amintesc de vremurile cand eram in Romania.

La reactiile  celor care vedeau o femei grasa pe strada de exemplu.

“Uita-te la aia, e nesimtita, o vaca”. Ce transmite el?

Se uita ore intregi la niste emisiuni care le spala creierul, care ii alimenteaza negativ, emisiuni cu barfe, filme cu intrigi, emisiuni de “diverstisment” de cea mai proasta calitate, ore nesfarsite de emisiuni politice si stiri violente, babe violate, femei umilite, barbatii nefericiti.

Dupa terminarea emisiunii se pun pe comentat si incep sa se agite si mai tare.

Isi barfeste colega, seful, nemultumit de viata sexuala.

Ce spune barbatul? Toate femeile sunt curve si merita sa fie batute. (evident el neavand nici o femeie in viata lui)

Ce spun femeile cand vad o femeie frumoasa si aranjata?

“Aia sigur e curva ca altfel nu are de unde sa aiba atatia bani sa se intretina”.

Toate aceste ganduri sunt vibratii negative.

Ce atrag ai?

Oamenii de acelasi nivel cu ei. Care gandesc la fel, vorbesc la fel, se comporta la fel.

Sunt intr-un cerc vicios din care pot scapa doar daca isi schimba felul in care gandesc si mai ales daca devin constienti ca Atrag exact ceea ce gandesc.

Urmatorul pas in calatoria noastra este in Lumea Cuvintelor si efectele lor asupra noastra.

Legea Atractiei

In Londra este soare, este o zi minunata, eu ma simt fantastic.

Iti doresc si tie sa te simti la fel.

Fii ceea ce iti doresti!

Pe curand,

Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

 

Arta de a fi TU

Poker face. Cuvintele nespuse

Published by:

poker face

Poker face. Cuvintele nespuse

De ce am ales sa vorbesc in ultimul timp despre relatii si body-language?

Simplu. Este ceea ce ne defineste si ne impinge viata inainte.

Relatiile sunt diverse: relatii la munca, relatii intre femei si femei, barbati si barbati, relatii sef subaltern, relatii intime, amanti, iubiti, sot si sotie,  relatii cu copiii, parintii, relatii cu noi insine, relatii cu societatea.

Felul in care ne pozitionam in aceste relatii ne aduce beneficii sau nu.

Ne poate face viata un iad sau ne duce pe culmile unei vieti fericite si multumitoare.

Vorbim mult.  Intrebarea este cat de mult ascultam.

Nu prea stim sa ascultam desi ne pretindem buni ascultatori.

Incercati in primul rand sa va ascultati pe voi, fiti atenti la gesturile voastre.

De cate ori nu v-ati dus la o intalnire cu un amic, prieten, parinte etc ,nu conteaza daca este loc public sau acasa. Incercati sa va amintiti discutia care pentru persoana respectiva a fost importanta.

Va amintiti gesturile, privirea, cuvintele, subiectul?

De cate ori v-ati uitat la ceas, telefon, in jurul vostru? De cate ori gandurile voastre s-au dus spre problemele, planurile, viata voastra?

De cate ori v-ati ridicat de pe scaun, v-ati miscat picioarele, v-ati frecat mainile, v-ati intors capul,  ati privit peste persona respectiva sau ati intrat intr-o discutie cu cineva alaturat?

Dupa cat timp ati pierdut contactul vizual cu persoana din fata voastra?

Cum poti sa spui ca esti atent la ce vorbeste daca nu te uiti in ochii persoanei respective. Toti stim ca ochii sunt oglinda sufletului. De ce nu ii ascultam atunci?

TU esti cel  care iese din raza privirii persoanei respective ca sa nu lasi sa vada lipsa TA de interes.

Sa asculti nu este nativ. Sa asculti se invata.

Am invatat in primii anii literele alfabetului, am invatat sa scriem. Sa asculti pe cineva cu toata atentia, sa te concentrezi asupra persoanei din fata ta, trebuie invatat.

70% din comunicarea pe care  noi o avem este prin intermediul corpului, mimici, gesturilor, privirii. Doar 30% vorbim prin cuvinte.

Cuvintele nu spun intotdeauna ceea ce simtim sau gandim cu adevarat. Stim deja asta.

Ca sa intelegi ce spune cel din fata ta cu adevarat trebuie sa inveti sa citesti si sa intelegi nu cuvintele pe care  le spune, ci cuvintele pe care nu le spune dar le vezi.

Eu lucrez cu un copil care inca nu vorbeste desi are 3 ani.

Singura lui modalitate de a comunica cu mine este privirea si gesturile.

El se uita fix in ochii mei si-mi vorbeste. Eu daca nu-l “ascult”  cu sufletul si ochii, Il pierd instantaneu. Copilul asta cand aude soneria vine vartej la usa si-mi sare in brate.

De ce? Poate pentru ca ma si iubeste. Dar mai important este ca are incredere in mine. Stie ca eu il ascult si il inteleg fara sa-l cert, fara sa-l acuz, fara sa-l mint. Ii inteleg sentimentele: fricile, indoielile, neputinta.

Refuza orice alt contact.Dar vine la mine zambind, ascunzandu-se dupa mine in cazul in care persoane necunoscute de el intra in spatiul lui de siguranta.

Exercitiu de imaginatie.

Te intalnesti cu un vechi prieten de scoala. Si-l intrebi daca ii lipsesc zilele in care era la scoala. El replica: ” O nu!, ma bucur ca am terminat scoala, ma bucur ca am scapat si ca sunt liber“. In timp ce el vorbeste isi sterge  ochiul drept cu degetul aratator.

Nu exista nici un motiv special ca tu sa observi acest gest marunt si probabil ca te gandesti ca el tocmai si-a scos sters un fir de praf care i-a intrat in ochi.

Dar nu este asa. In realitate el a spus altceva. Desi a spus ca nu-i lipsesc zilele cand era elev, o parte a creierului sau a spus contrariul si a dat semnal degetului sa-si stearga o lacrima imaginara.

Desi o parte a creierului spune spune: ” Nu, nu am regrete“, cealalta spune” De fapt chiar imi lipsesc

Pe moment prietenul tau nici macar nu realizeaza sentimentele complexe care sunt in el si care dezvaluie ce simte cu adevarat.

As vrea sa mai ating un singur aspect pe scurt, desi o sa-l dezvolt ulterior dar separat.

In gesturile politicienilor observam cel mai bine. Majoritatea politicienilor care se afla in conflict cu poporul, la evenimentele publice imbratiseaza, saruta, ridica in brate copiii.

Gestul de a ridica un copil in brate este dora un gest de protejare personala. Nimeni nu arunca cu pietre sau nu loveste un om care tine in brate un copil. A fost un gest de aparare al lui, un gest defensiv, un gest in care spunea:

Nu ma lovi, daca o faci acest copil va fi ranit o data cu mine, eu am grija de acest copil, daca ma ranesti, el o sa fie ranit “. A fost un gest manipulator. Dar firesc pentru politicieni.  Nimeni nu-si doreste sa fie decapitat. . Stim foarte bine ca orice om politic, presedinte, are o armata de consilieri, psihologi, specialisti in manipularea maselor. Politicienii mint si manipuleaza fara regrete. Toti oameni politici fac asta: in campanie, intalniri. Vor sa atraga simpatie sau protectie.

Exercitiu: priviti cu atentie la cel din fata voastra, la felul in care isi tine mainile, picioarele, directia corpului, felul in care va zambeste, felul in care ridica spranceana dreapta sau bate nerabdator din picior sau cum isi furiseaza privirea pe ceasul de la man. Mainile sunt extrem de importante.

O sa discutam toate aceste aspecte, o sa invatam impreuna sa citim si mesajele ascunse pe care le spune corpul nostru.

M.A.

mai multe articole in Arta de a fi tu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arta de a fi TU

Daca m-as asculta m-as intelege. Anticomunicarea.

Published by:

anticomunicareAm inceput sa citesc o carte foarte interesanta, pentru toti cei care sunt fascinanti de oameni, comunicare sau la ce duce lipsa de comunicare, relatiile parinti-copii.

Cartea se numeste “Daca m-as asculta m-as intelege” scrisa de JACQUES SALOME· SYLVIE GALLAND. Nu stiu daca se gaseste in librarii, probabil ca se poate gasi in biblioteci, dar pentru cei care vor sa invete, sa se dezvolte sa se inteleaga si sa-i intelegea pe cei din jur o sa postez diferite capitole din carte.

Eu personal am multe de invatat din aceasta carte. Va doresc comunicare usoara 🙂 si spor la citit.

Cine oare nu cunoaste sentimentul difuz ca nu comunica bine cu sine si cu ceilalti? Cine oare nu se loveste zilnic de dificultatea de a se exprima si de a se face inteles?
Daca vreau sa-mi imbunatatesc comunicarea, trebuie mai intai sa-mi pun intrebari despre felul in care am invatat sa comunic.
Probabil 0 sa-mi dau seama ca am invatat sa nu comunic.
O sa descopar ca de foarte timpuriu in existenta mea am fost privat de dreptul la cuvint chiar de care cei care ma iubeau si care, crezind ca ma inteleg, vorbeau in locul meu
Anticomunicarea
Parintii si pedagogii mai degraba impun limite decat sa invite la libera exprimare. Si mai grav este faptul ca isi insusesc exprimarea noastra pentru a vorbi despre noi, in locul nostru. Dar cel mai rau este faptul ca resping ceea ce exprimam noi personal.

“Mi-e frica, spune copilul.

– N-ai nici un motiv, spune tatal.”
“Ma doare, spune copilul cu genunchiul julit.
– N-ai nimic, spune mama.”
Aceste mesaje par banale, ele sunt generate de buna intentie a parintilor de a-si linisti copiii. Dorinta de a-i scapa pe copii de temeri este 0 meteahna frecventa a parintilor. Dar la fel de bine, aceste mesaje inseamna Si: “Nu poti avea incredere in ce simti tu, eu stiu ce trebuie sa simti tu.” Ei ii dicteaza altuia emotiile si sentimentele pe care ar trebui sa le aiba si nu le are. Poti ordona sau interzice un act (daca raportul de forte permite!) – “Nu ai voie sa lovesti  bebelusul in cap” -, dar este imposibil sa impui sentimentele – “Trebuie sa-l iubesti” -, indiferent de varsta. Impunerea genereaza confuzii. Cel care incearca 0 emotie se indoieste  de propria lui traire atunci cand 0 persoana importanta pentru el (unul dintre parinti, de exemplu) ii denigreaza, ii neaga sau incearca sa-i impuna trairile sau sentimentele.
“Trebuie sa-l iubesti, este fratele tau, nu stia ce face cand ti-a stricat jucaria … ”
“Dar, dragule, stii prea bine ca va iubesc la fel; nu fac diferente intre tine si sora ta.”
,,Stii ca te adora, chiar daca se infurie. Si apoi, nu ar trebui sa il contrazici, stii ca nu suporta.”
Si astfel invatam sa comunicam, prin negarea trairilor noastre de catre cei care ne iubesc. Si ii vedem negandu-si inclusiv propriile sentimente.
“Esti trista, mama, plingi?
– Nu, stai linistit, nu am nimic.” Nimic?
“Mami nu-l iubeste pe tati. Ce are cu el?
– Nu-i adevarat, ce treaba ai tu cu asta? Sa stii ca il iubeste… ”
Daca nu facem efortul de a stabili citeva reguli fund amentale pentru 0 comunicare fireasca, riscam ca toata viata sa suportam si sa transmitem constringeri care saboteaza comunicarea si care fac ca relatiile intime sa devina dificile, dureroase.

Principii de baza.
Bazele unei comunicari veritabile sint usor de enuntat si cumplit de greu de aplicat. Ele se organizeaza in  functie de trei pozitii fundamentale:

  • Recunosc si ii confirm celuilalt ca exprimarea sa ii este proprie, ca sentimentele sau parerile ii apartin.
  • Ma exprim vorbind despre mine, afirmadu-mi pozitia.
  • Doresc sa reunesc punctul tau de vedere si pe al meu, nu opunadu-le sau confundandu-le, ci adunadu-le unul langa celalalt, confruntandu-le. De aici se poate naste 0 uniune, un schimb.

Aceste trei pozitii au drept corolare imediate:

Nu il las pe celalat sa vorbeasca despre mine in locul meu.

  • Il invit sa vorbeasca despre el insusi.
  •  Admit ca “a te intelege cu cineva” nu inseamna a avea aceeasi parere, aceleasi sentimente, acelasi punct de vedere.
  •  Accept sa fac diferenta intre ceea ce vine de la celalalt (si ii apartine) si ceea ce simt eu (si imi apartine).

Copilului caruia ii este frica ii voi spune: ,Iti este frica” si poate ii voi propune sa-mi vorbeasca despre frica lui. As putea, eventual, sa-i spun mai apoi ca mie nu-mi este frica, sa-i spun ca nu ma tem de acel lucru.
Prietenului care vorbeste despre mine in locul meu (“Ar trebui sa te mai intereseze  si altceva decat benzile desenate“) as incerca sa-i raspund cu un refuz (“Nu vreau sa-mi impui tu ce ar trebui sa ma intereseze”) sau cu 0 invitatie (“Daca vrei, poti sa-mi spui ce simti cind ma vezi cu nasul in benzile mele desenate, ca in seara asta.”)
Vorbim despre ceilalti in locul lor pentru ca nu stim insa sa le vorbim despre noi, iar exprimarea celorlalti despre noi in l0cul nostru dureaza pina la moarte, daca nu ne asumam riscul de a ne recuceri dreptul la exprimare.
Una dintre mizele fundamentale ale oricarei tentative de formare este sa-ti reiei in stapinire propria exprimare. Orice schimbare trece prin aceasta nastere dificila, dureroasa: sa ajung la 0 forma de exprimare proprie, care sa fie a mea, diferita de a tuturor celor care m-au crescut sau mi-au fost alaturi.

Comunicare si exprimare

A comunica inseamna a reuni. Oare ce avem noi de reunit?
Fie diferentele dintre noi, fie asemanarile.

A te exprima nu inseamna inca a comunica, este doar un bilet pentru dus, in timp ce comunicarea este un bilet dus-intors care presupune etape succesive:

  • Ma exprim.
  • Primesc confirmarea ca limbajul meu a fost inteles.
  •  Ascult ce spune celalalt.
  • Ii confirm ca l-am inteles.

Aceste secvente aparent simple ascund nenumarate capcane.
De fapt, celalalt nu reactioneaza la ce i-am spus eu, ci la ce a inteles el, in functie de felul in care cuvintele mele isi gasesc ecoul in el; uneori este 0 diferenta enorma intre ceea ce am vrut eu sa spun si ceea ce a inteles el. Bineintetes, si reciproca este valabila.
Cand ma adresez cuiva, in cursul unei convorbiri dificile si importante, ar trebui sa-l intreb: “Ce ai inteles?” Cind cineva imi vorbeste, ar trebui sa-i spun: ,,Iata ce am inteles eu din ce mi-ai spus.” A-i aduce celuilalt 0 confirmare nu inseamna nici sa-l aprobi, nici sa recunosti ca opinia sa este fundamentata ci pur si simplu sa recunosti acel punct de vedere ca fiind al lui.

,,- Camerele de gazare nu au existat niciodata, sint doar a inventie a evreilor ca sa aiba de ce se plinge.
– Dumneavoastra spuneti ea nu au existat niciodata, asa credeti dumneavoastra, ca acestea sunt a inventie a evreilor ca sa fie compatimiti. E parerea dumneavoastra, eu nu a impartasesc.”
In acest caz, putem incheia discutia la acest stadiu … sau il putem invita pe celalalt sa explice pe ce isi bazeaza convingerea.
Eu pot sa incerc sa explic pe ce se bazeaza convingerea mea. Pot schimba registrul si-l pot invita sa se exprime. Ce vrea sa spuna atunci cind neaga existenta camerelor de gazare din timpul celui de-al doilea razboi mondial, ce mesaj vrea sa transmita … ?

Maine vom discuta despre ce inseamna “a vorbi”.