Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: amintirile unei iubiri

Amintirile Evei

Renasterea Evei

Published by:

Renasterea Evei

Timpul vindeca,  el este capabil sa gaseasca  cea mai buna cale sa o faca. Stiam asta.   Niciodata Eva nu si-a facut griji ca nu va uita si ca nu va merge inainte, fara sa privesc nici macar o singura secunda un urma.  Intr-o dimineata, in taraganatul monoton al metroului , am realizat ca imi era doar de anumite cuvinte, acele cuvinte care te-au adus langa mine. Ti-am spus  ca partea dostoievskiana din mine este un pic in umbra, desi adevarul este: ca era in agonie. Cuvintele din suflet nu mai au putere sa ma strabata si sa ajunga la suprafata-mi. Emotiile sufletului sunt acoperite de gandurile pline de sange, boli, urgente  si ore infernale.

Timpul si cu mine, ne gasim intr-o relatie bolnavicioasa. Este nemilos.  M-a lasat sa ma acopar de ambitiile mele,  el trecand irecuperbil si indiferent, prin mine; facandu-ma sa ma simt ca si cum veacuri au trecut.

Azi, intamplator am vazut o fotografie…Intamplator? cum pot sa scriu acest cuvant cand eu nu cred in intamplari. Nu, nu a fost o intamplare. Gandurile mele m-au dus acolo.Gandurile mele, care vor sa ma scoata din orele infernale si sa ma aduca, acolo, unde a inceput totul.

Brusc fotografia m-a facut sa ma gandesc la timpul in care am pierdut ….

Oare ce am pierdut si ce am castigat?

Am pierdut Amintirile Evei…

Eva si-a pierdut iubirile, saruturile, gandurile tale care pulsau salbatic in mintea ei.

Dorurile cand scria  intr-o parte a  infinitului in timp ce gandurile tale erau in cealalta bucla a lui.

Oare imi este dor de Eva?Oare imi este dor de cuvinte?

Ce o facea pe Eva sa fie ce era? Era vibratia ta din ea?

Fotografia m-a dus cu gandul la Amintirile Evei si promisiunile ei.

Daca ma opresc din scris, amintirile ei vor disparea in timpul care trece implacabil.

Daca corpul omenesc ramane sanatos atata timp cat exista echilibrul intre ce se intampla in exterior si ce se intampla in interiorul sau.. de ce as lasa-o pe Eva sa moara?

Eva si-a pierdut echilibrul. Stiu de atata timp ca Eva este muribunda. Am lasat intentionat sa se intample asta; mai mult, as putea spune ca imi era indiferent daca murea sau nu, daca supravietuia sau disparea definitiv in bucla fara sfarsit a a timpului.

Fotografia de azi a facut ca amintirile Evei sa revina la suprafata. Ai vazut vreodata un om care se ineaca? Ai simtit vreodata disperarea lui dupa aer? Ai  privit  neputincios sfortarile sale  disperate de a ajunge la  suprafata apei, cu  gura este larg deschisa pentru a primi oxigenul eliberator de viata?

Emotiile Evei se zabat acum cu putere. Eva nu vrea sa moara. Eva nu trebuie sa moara. Eva trebuie sa-si puna in bucla infinita a timpului, amintirile.

Amintirile Evei

 

copyright by Maddie Ancuta

 

 

 

Amintirile Evei

Barbatului fara chip

Published by:

poveste de dragosteBarbatului fara chip

Priveam firul subtire de apa care cadea de-a lungul  picioarelor mele. Cada se umplea incet. Apa imi alinta  trupul obosit.

Am inchis ochii ascultand  doar zgomotul  incaperii. Aleg apa pentru momentul intrebarilor care navalesc peste mine. Am nevoie de linistea pe care mi-o transmite. Fara arome, parfumuri, esente ametitoare.  Nu vreau ca senzualitatea lor sa-mi tulbure simturile. In seara asta ma voi privi, goala, abrupta,  plansa, dezorientata, confuza, dezarmata de nelinisti.

Am vrut sa nu-ti mai scriu. Cateodata te uit. Alerg, zambesc fericita zilelor care ma intampina.

Dar atunci cand tu simti ca gandurile mele scapa de sub stransoare emotiilor tale, imi iei capul si-ti indrepti privirea intensa in mintea mea.

Intreaga mea fiinta este cuprinsa de tine, lasand urme de flori pe trupul meu.

Te stiu? De cand te stiu?

Ne-am intalnit vreodata?

Ne-am despartit vreodata?

Esti in mine, desi rataciti unul de altul. Impletirea gandurilor tale ma ajuta sa regasesc drumul spre tine.

Ieri am plans.

Mergeam pe strada strecurandu-ma dibaci prin marea de oameni care ma inconjura. Le zambeam. Imi zambeau.

Dintr-o data sufletul meu a simtit apasarea gandurilor tale. M-am oprit. Oamenii continuau calatoria lor trecand parca prin mine. Ii priveam cuprinsa de vertijul miscarilor care pareau absurde. Ii vedeam cum vin spre mine, cu hainele lor patrate, mirosuri amestecate, zgomote asurzitoare.

Nu intelegeam. Eram muta si nemiscata, ca o statuie pe care pasarile se odihnesc.

Plangeam tacut. Nu aveam grimase, dar plangeam, ca ploaia intr-o zi cu soare. Dintr-o data lacrimile s-au oprit.

Stiam ca iar ai pornit in cautarea mea.
Totul s-a oprit la fel de brusc ca si atunci cand a inceput.  Zambeam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am plecat din momentul care m-a purtat in alta lume. M-am pus pus in miscare alaturi de celelalte suflete care se perindeau rapid pe langa mine.

Stransoarea ta puternica am simtit-o in mine. Stiam ca m-ai gasit din nou.

Cu sufletul strans, am urcat in autobuz.

Cui as putea spune ce simt? Cui as putea depana momentele mele halucinante? Cine ar putea sa ma creada?

Atunci pun mane pe stilou si scriu.

Scriu despre tine. Personajul meu preferat. Eroul, iubitul, barbatul visurilor mele. Ironic nu? Chiar esti barbatul din visurile mele.

Lumea te citeste.  Femeile te iubesc si te admira, barbatii sunt gelosi, iar eu …

Cine sunt eu? O femeie care scrie, simte si te viseaza.

Personajul meu a prins viata?, ai idee de cate ori m-am intrebat asta?

Viata imi trimite un vis de care eu ma indragostesc?

Cateodata plang de dorul tau.

Plang de dorul barbatului care imi bantuie gandurile, sufletul si al carui chip nu-l vad niciodata, dar pe care il simt atat de aproape.

Autobuzul se opreste. Cobor. Soarele imi aminteste ca este o zi frumoasa de vara.

Glasurile copiilor acopera zgomotul masinilor.

Pantoful meu se impiedica de  piatra. O boare calduta imi tulbura rochia. Privirea mea aluneca pentru un moment in vitrina unui magazin cu oglinzi. Oglinzi cu rame groase si multe bijuterii. Ador oglinzile. Ador bijuteriile.

mesaj Ma privesc tulburata de imaginea mea.Gandurile mele ma poarta ametitor in alte timpuri.

Ma vad arsa pe rug asemeni vrajitoarelor, pentru aceste ganduri ireale. Amintiri despre un barbat care apare doar in vis. Un vis care doare.

Vocea din spatele meu ma aduce in prezent.

Traiesc in mijlocul unor vremuri cand pot lua un pumn de pastile roz sau albastre  ca sa mi te scot din minte.

Am vrut sa incerc si varianta asta.

Dar stiu ca tu vrei ca eu sa te simt. Atunci cand te simt scriu iar tu prinzi viata prin mine.

Am sa te intreb direct. Cine esti? De ce ma tulburi ca un Luceafar in miez de noapte?

As vrea sa-ti spun cat de tare ma bantuie dorul de tine.

Cine sunt? O femeie indragostita de un vis.  Cat esti de real? Eu ti-am dat viata sau tu mi-ai dat mie viata?

Stiu ca atunci cand pleci, ca faci si asta… eu ma pierd.

Apa s-a racit de mult. Gandurile mele sunt linistite.

Strang halatul moale protector in jurul trupului meu.

Ma duc la geam sa privesc spre stele.

Un oftat adanc imi scapa concluzionand hotararea mea.

Am decis sa te astept!

Nu stiu ce as putea sa fac… decat sa astept momentul cand ne vom intalni.

 

Celelalte capitole in Saruti asa cum scrii

sau Mesaje de dragoste

 

Maddie Ancuta

Amintirile Evei

Prizoniera

Published by:

prizoniera-nuvela

Prizoniera- Amintirile Evei

cap1

cap2

cap3

cap.4

cap.5

cap.6

cap.7

continuare Pierdut

Iubesc sa scriu dar, recunosc ca nu-i sunt fidela.

Fug, ma ratacesc, uit, ma pierd, ma intorc, ma indragostesc, iar ma pierd,  ma  gasesc uitata intr-un colt plin de praf si paienjeni ai  sufletului meu.

Poposesc in umbra lui asa cum vara ma ascund  la umbra unui copac sa ma feresec de  razele fiebinti ale soarelui.

Cateodata gasesc cheia care imi elibereaza trairile ascunse in el.

Cad in genunchi, intind mainile  si ma rog : “Salveaza-ma! te rog, salveaza-ma de mine. Ajuta-ma sa ma eliberez de  fricile si lasitatile care imi tavalesc viata in picioare”

Scrisul atunci ma elibereaza de toate umbrele negre si sufocante care flutura amenintator ca aripile intunecate ale varcolacilor, aruncandu-ma intr-un colt de viata lasandu-ma fara putere.

Nu pot sa respir, duc mainile spre gat in incercarea disperata de a inlatura greutatea  care ma sugruma, care imi apasa pieptul.

Sunt prizoniera .

In genunchi  cu ochii plansi  ma rog : “Ajuta-ma!”

si atunci apare amantul meu etern, pe care il iubesc atemporal.

Cum se numeste?

Nu stiu de ce lumea il numeste timp. M-am obisnuit sa-i spun si eu tot asa. Timp, dar as putea sa-l numesc oricum .

Nu m-am gandit niciodata sa-l strig altfel. Poate pentru ca sunt prea obosita sa mai gandesc si la asta. Asa ca il accept cum a venit.

Ne cunoastem de o viata.

Il Iubesc  pentru ca  este perfect.

Este cu mine tot timpul.

Nu ma minte, nu ma inseala, nu ma dezamageste.

Este rabdator si tandru.  Ma iubeste la fel de mult pe cat il iubesc eu. Am incredere in el si el are incredere in mine

Ma  ia in bratele lui puternice si ma tine strans, sa  nu ma pierd de el niciodata. Stie ca m-am mai pierdut  de el si i-a fost greu fara mine.

Ne iubim, ne dansam unul pe celalalt. Nu-mi dezlipesc privirea din ochii lui. Increderea in el este nemarginita si ma ajuta sa ma topesc in el cu fiecare clipa care trece.

Nu sunt geloasa asa ca il impart fericita cu toata lumea.

O data pe an ma ia de mana si ma duce in fata oglinzii. Ma lasa sa ma privesc, privindu-ma intens, ca un adevarat indragostit, printre ochii intredeschisi. Cateodata tace. Cateodata imi arunca cu lacrimi in ochi, cateodata ma saruta cu patima.

Nu ma supar niciodata pentru ca il iubesc. Il iubesc pentru ca este perfect si este  al meu.

In dimineata asta, m-am trezit ca deobicei in bratele lui.

Azi am stat toata ziua iubindu-ne si discutand despre mine, despre razboi si cum am ajuns prizoniera .

M-a salutat cu: “Buna dimineata somnoroaso!!

M-a ridicat din pat si m-a dus la geam. Un soare stralucitor mi-a zambit cu o pofta imensa de viata, pasarile m-au salutat si ele.

Cu nasul lipit de  geam le-am ascultat discutia galagioasa.

“El”M-a imbratisat protector si a inceput sa vorbim despre noi sau sa fiu sincera am vorbit mai mult despre mine.

Am ascultat monotonia curgerii lui.

Stiu, stiam ca trebuie sa opresc razboiul din mine si sa ma  eliberez, sa fug.

Unde sa fug? undeva unde razboiul s-a terminat si unde pot gasi un nou inceput.

Cel mai aprig si violent razboi de care nu a scris nimeni pana acum, nici macar eu.

Nu vorbesc despre razboiul de care am invatat la scoala, ci , despre cel care este in mine.

Poate ca intr-o zi, dupa ce razboiul se va fi terminat voi avea curajul sa vorbesc despre el si sa-i scriu istoria.

Lacrimi, victorii scurte castigate, rani cangrenate care m-au mutilat.

Recunosc, ca sunt priznoiera si mai ales ca sunt lasa.

Raman mai departe prizoniera vietii mele pentru ca imi este frica sa fug, desi  am la mine  cheia care ma elibereaza.

In orice razboi sunt victime. Sunt invingatori si invinsi.

Nu stiu de ce anume imi este teama, sau poate ca inca  nu am curaj sa recunosc

Privesc in continuare pe geam imbratisata tandru  de eternul  meu iubit.

Il  privesc si il ascult  cum trece.

Razboiul s-a terminat. Stiu asta.

Cicatricele poate nu se vor vindeca niciodata, dar stiu ca acum pot asculta pasarile din noi , pot auzi clopotele bisericii cum ma cheama  in rugaciune, stiu ca tu esti acolo de o viata  si  ma astepti sa ma eliberez.

Te pot vedea doar  dupa ce razboiul se va fi terminat si eu ma voi fi eliberat.

Si ca un prizonier, plin de rani sangerande imi voi cauta drumul spre casa.

Casa este locul in care esti tu.

Acum trebuie doar sa gasesc drumul care sa ma duca spre tine.

Imi doresc sa nu ma ratacesc, dar dupa un razboi atat de crud si de lung nu stiu daca voi putea sa recunosc drumul care ma duce spre tine.

Cine esti tu?

Tu ma cunosti si ma astepti.

Eu inca nu stiu cine esti, dar stiu ca intotdeauna la sfarsitul razboiului cineva il asteapta pe prizonier cu bratele deschise.

Voi ajunge la tine…daca nu ma voi pierde pe drum

insemnari din blogul Evei

continuare Amintirile Evei

 

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea articolelor  sub aceasta semnatura este cu desavarsire interzisa

atentionez in mod serios ca acest  site  este protejat prin copyscape si orice articol  semnat de mine  si depistat in alta parte va  trebui atunci sa suporte consecintele legale.