Arta de a fi TU

Suflete ciobite sau Fluturi negri

fluturi negriSuflete ciobite sau Fluturi negri

Alegerea titlului unei povesti, poem, editorial, articol este  foarte importanta si adesea mai greu de ales decat scrierea articolului.

Pentru ca trebuie sa rezume scurt ceea ce spui in 300 de cuvinte.

Initial m-am gandit sa-i spun simplu Manifest. Si cred ca poate fi numit “Manifest“.

Dar m-am gandit ca este nepersonal, nu este intim, nu este atat de sensibil, delicat dar,  cu atitudine ca si gandurile mele.

Suntem inconjurati de foarte multi oameni  carora viata le-a pus piedici, au cazut iar in caderea lor si-au spart  ceea ce este  mai pretios intr-un om: sufletul.

Oameni care au doar vagi amintiri despre ceea ce inseamna sa fii om.

Tot ce a ramas in ei sunt doar suflete ciobite, crapate, pe care timpul nu le mai poate  repara.

Suntem in preajma Sarbatorilor de Craciun.

Brusc  incepem sa ne amintim de cei dragi, de prieteni, sa tinem posturi  care ne ajuta in primul rand fizic spun eu, mai rar am auzit de oameni care tin posturi spirituale.

Noi nu avem continuitate, nu avem echilibru, ne imbatam cu iluzia vietii.

Purtam in noi o bomba. Bomba timpului.

Profitam de anumite sarbatori pentru a deveni mai darnici, mai umani, mai buni pentru satisfactia noastra personala.

Vreau sa fiu obiectiva. Am cunoscut si oameni care in fiecare zi au sarbatoarea sfanta  a Craciunului in suflet.

Craciunul inseamna ascultare si intelegere.

Daca ne amintim  povestea nasterii lui Iisus, Fecioara Maria cauta un adapost unde sa nasca. Nici o usa nu i-a fost deschisa, nimeni nu a fost dispus sa o primeasca, sa o asculte, sa o inteleaga, sa o ajute  sa treaca cu bine peste durerile nasterii si sa aduca pe lume un bebelus sanatos

Asa ca  a nascut intr-un grajd, pe bebelusul Iisus  inconjurata fiind doar de animale.

In ziua de azi asa ceva ar fi cu adevarat inadmisibil, desi sunt tari in lumea asta unde femeile sunt inca lasate sa nasca fara asistenta medicala, sunt lasate sa moara.

Traiesc in Londra,un oras foarte aglomerat, foarte ocupat, stralucitor dar indiferent.

Probabil ca toti cei care locuiesc in orase foarte mari traiesc acelasi sentiment.

In metrou, autobuz, tren sunt inconjurata de oameni care citesc,  asculta muzica,vorbesc la telefon, se machiaza, dorm se joaca pe telefon . Nimeni nu priveste in jurul sau, fiecare este afundat in propriile ganduri, avand propriile teluri de atins.

Imi place sa privesc oamenii si sa le citesc povestile.

Sa ascultam , sa invatam sa ascultam  este o virtute.

E în zadar să vorbești celui care nu vrea să te asculte.” Eminescu

Lumea este indiferenta la cei din jur, doar o tragedia ii face brusc sa-si aminteasca cat sunt de fragili in fata vietii.

Fiecare moarte confirma ca viata este o minciuna.

Superficialitatea aproape ca a ajuns sa doara.

O vedem in jurul nostru, se insinueaza in vietile noastre.

Indiferenta este  atotputernica, indiferenta ucide.

Marea aceasta de insensibilitatea  ne inunda sufletele.

In urma noastra ramanand…?

Omenirea este  un adevarat  Tsunami….

Cred ca toata lumea stie , a citit , a vizualizat , a comentat tragedia de vineri  petrecuta la  la şcoala primară Sandy Hook din oraşul Newtown, Connecticut, în urma unui atac cu armă executat de un tânăr de 20 de ani care ulterior s-a sinucis. Au murit  20 de copii şi 6 adulţi

Fratele lui a declarat poliţiei că Adam suferea de o “tulburare de personalitate” şi că era autist, în timp ce vecinii l-au descris ca pe un tip “ciudat” ori “foarte inteligent, dar cam retras”.

Nu am citit ce a scris presa, ci doar ce  mi-a picat sub ochi in momentul in care deschideam internetul.

Pentru ca esenta pentru mine a fost ” un tanar de 20 de ani a facut un masacru intr-o scoala”. Nici nu are sens sa mai despicam firul in patru. Sunt convinsa ca o armata de psihologi, psihiatrii, psihanalisti dezbat si vor studia acest caz.

Sunt foarte multe de discutat.. dar nu mai putem face nimic.

De ce nu s-a facut inainte?

De ce nimeni  nu a putut sa vada ca Adam avea nevoie sa fie ascultat? Sa fie inteles? Sa fie vazut?

Ei bine.. acum este vazut, ce si-a dorit s-a intamplat.

A atras atentia asupra sa, lumea acum il asculta, lumea acum il vede, lumea acum plange.

Pentru el viata a fost o minciuna, pentru majoritatea  dintre noi viata este o minciuna.

Ne acoperim cu zambete false si imbratisari protocolare.

In realitate cui ii pasa cu adevarat?

Tie iti pasa cu adevarat de vecinul tau in varsta, care este singur si te asteapta in fata usii cersind un salut de la tine?

Iti pasa cu adevarat de copilasul autist al vecinei, care peste 10 ani iti poate ucide copilul in scoala sau in parc?

Nu exista solidaritate. Si as vrea sa fiu contrazisa, imi doresc sa fiu contrazisa, te provoc sa ma contrazici sa-mi arunci in fata argumentele ca exista solidaritate.

Masacrul din  oraşul Newtown, Connecticut este o tragedie recenta.

Cata razboaie sunt in lumea asta acum? Iti pasa? Esti solidar cu copiii ucisi in Irak?

Cati copii mor de foame ?

Cati copii sunt traficati?

Cati adulti traiesc din pornografia infantila?

Cati adulti acceseaza site-urile porno unde sunt filmulete cu adolescente violate, implicate in tot felul de scene sexuale violente?

Nu exista justitie.

Justitia este o miciuna.

Vrei sa ma contrazici?

Te provoc. Fa-o!

Arata-mi ca exista solidaritate si justitie.

In ciuda politicilor oficiale, exista rasism. Iar asta nu o sa dispara niciodata.

Exista oameni care vaneaza alti oameni, pentru ca nu se mai multumesc cu vanatoarea de animale.

Si pana la urma, de ce trebuie sa vanam animalele?

Cine ne da dreptul sa le ucidem?  Doar pentru ca exista placerea de a ucide. Nu mai vorbim ca trebuie sa ne acoperim nevoile primare: mancare, imbracaminte.

Se ucide din pura placere.

Azi se  ucide un cerb , leu sau un porc mistret, maine se ucid 20 copii.

Unul are permis de vanatoare, celalalt are doar arma.

Dar sentimentul, dorinta este aceeasi. De a ucide.

Ne speriem ca natura sa intoarce impotriva noastra

Dar cine provoaca natura? De ce ne batem joc de ea? De ce nu o respectam? De ce nu o ascultam?

Sa ajungem si la iubire.

Din tot ce vedem in jurul nostru.. iubirea nu are drepturi sau nu mai are.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Corintenii 13:1

Recunosti acest citat?

Traiesti aceste sentimente?

Dragostea ta se poarta cuviincios, se bucura de adevar, nu minte, nu inseala?

Atunci esti un om care are dragostea in suflet si esti un om cu adevarat norocos.

Cati parinti uita sa-si iubeasca cu sufletul copiii? care prefera sa le ofere cadouri scumpe in semn de justificare a lipsei sau atentiei lor?

Cand tot ce-si doreste un copil este doar dragostea parintelui.

Nimic in lumea asta nu poate justifica lipsa parintelui de langa copil.

Este o minciuna sa spui: “Muncesc pentru copilul meu.

Copilul tau are nevoie de tine, de imbratisarea ta, de rasul tau, sa-ti treci mana prin parul lui ciufulit.

Dar.. viata este o minciuna.

Dragostea si atentia nu inseamna doar un playstation sau cadouri de Craciun

Lipsa dragostei, a intelegerii, a ascultarii si o o arma in mana duce la un masacru, cateodata nici nu este nevoie sa aiba o arma.

Nu trebuie sa fie adolescent sau un tanar de 20 de ani. Cateodata este seful politiei, altadata este  vecinul bun si dragut  care in realitate este pedofil sau parintele care-si violeaza  copilul, adeseori il neglijeaza. Neglijarea este tot o forma de abuz.

Iubirea se pare ca si-a pierdut valoarea si drepturile.

Foarte multa lume spune: “Vreau sa ajut”

Iar eu intreb? Cum poti ajuta daca nu esti dispus sa asculti?

Cum poti sa asculti daca tot timpul porti”castile pe urechi?”

A asculta nu inseama doar sa-ti folosesti urechile. Inseamna sa simti cu inima, cu gandurile, sa atingi, sa imbratisez, sa plangi.

Craciunul se apropie.

Cadourile sa nu le oferi doar prietenilor sau familiei.

Sunt multi  oameni care au nevoie sa fie vazuti, sa fie ascultati.

Un zambet nu costa nimic.

O imbratisare nu costa nimic.

Sa-ti asculti copilul este absolut firesc.

Craciunul nu inseamna cadouri fizice.

Simbolul Craciunului este  sa ascultam

Craciunul este timpul in care mai mult decat oricand ascultam, intelegem, meditam.

Sentimentul dragostei si al intelegerii trebuie sa-l avem tot timpul in suflet.

 

 

Maddie Ancuta

preluarea sau copierea articolelor este interzisa fara acordul autorului in scris