Mesaje de dragoste

Cine esti tu…Mos Craciun?

Published by:

dragoste19 decembrie 2011 Londra. Nu a nins, dar dimineata este foarte frig, asa ca trotuarele sunt acoperite cu o pojghita fina de gheata.In drumul meu spre munca am vazut grupuri de copilasi care se duceau la gradinita sau la scoala. La un momenta dat, doua fetite de 4 anisori se opresc in fata unei pojghite de gheata si incep sa rada, sa tipe si sa sara in sus de bucurie. M-am uitat la ele, la fetisoarele lor fericite si la obrajorii lor rosii. Bucuria lor in fata unei bucati mici de gheata.. singura de fapt pe tot trotuarul, s-a transmis si la mine :). Se uitau la ea incantate, tinandu-se de mana fericite pentru descoperirea facuta. Am plecat mai departe avand in minte imaginea celor doua fetite.

Ma uitam la chipurile celor care treceau pe langa mine. Chipuri relaxate, fericite… poate acum mai mult ca niciodata. Totul in jur straluceste, bradutii frumos decorati  invelesc casele si strazile. Cert este ca toata lumea este cuprinsa de o fericire care se simte mai mult in aceasta perioada.

Toata lumea de la mare la mic il asteapta pe Mos Craciun.

Trecand peste seminificatia religioasa pe care o stim.. totusi cine este Mos Craciun? dar nu vorbesc din punct de vedere religios

Pentru mine Mos Craciun inseamna, dragoste, bucurie, liniste, intelegere, fericire, speranta, zapada, frig, vise, ganduri, credinta, incredere,caldura sufleteasca , bunatate.

Asta imi aduce mie Mos Craciun.. si il astept cu multa dragoste  si nerabdare. Bineinteles ca nu uit sa-i las sub bradut lapte si prajiturele. 🙂

Pentru tine… cine este Mos Craciun?

Mesaje de dragoste

Totul are un inceput si un sfarsit…

Published by:

Totul are un inceput si un sfarsit...Totul are un inceput si un sfarsit…
Totul are un sfarsit. Asa mi-a zis bunica intr-o zi. In clipa aceea nu stiam cum sa reactionez, nu-mi puteam da seama la ce facea referire si mai ales ce urma dupa acel inceput cel putin straniu pentru mine. Fara sa mai spuna ceva m-a luat de mana, m-a dus afara pe prispa veche de ani si ani, mi-a pus capul in poala ei si m-a indemnat sa ma uit in jur. Era o priveliste melancolica deoarece toamna isi intrase in drepturi…Ma simteam ciudat, iar privirea misterioasa a bunicii imi punea imaginatia la treaba, imi construiam in minte tot felul de ganduri privitoare la ceea ce avea sa-mi spuna. Dintr-o data si-a indreptat privirea spre mine si mi-a zis, pierduta parca in timp, sa ma bucur de anii acestia unici, sa traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, sa fiu eu insumi, sa nu ma uit in gura lumii, sa nu uit nici o clipa ca am doar o viata si ca anii trec extrem de repede. Apoi foarte serioasa, parca o aud si acum, mi-a zis:
-Uita-te la mine,copila mea, caci asa vei fi si tu peste ani. Acum, la varsta ta esti plina de bucurie, ai atatea sperante, dorinte si idealuri. De ce sa nu lupti pentru ele, de ce sa te multumesti cu putin, de ce sa nu experimentezi lucruri neobisnuite pentru altii, de ce sa-ti pierzi increderea in propriile forte odata cu primul esec, de ce sa nu iubesti, de ce sa nu zambesti, cand anii trec atat de repede, de ce? Poate azi nu ma intelegi,dar iti vei aduce aminte mai tarziu de tot ce iti spun in clipa asta.
Oh!Vine o zi, vezi tu, o zi ca cea de astazi,in care simt ca nu-mi mai arde de ras,cum se spune, caci privesc in urma la anii ce-au trecut si realizez ca as fi putut face mult mai mult din ce am facut, ca mi-as fi putut indeplini mult mai multe dorinte, daca nu as fi lasat totul in seama timpului…Asculta-ma! Tu sa nu lasi niciodata pe maine, ce poti face azi…Stiu. Viata este precum un munte. Atata timp cat urci, te uiti spre varf si esti fericit, dar cand ajungi pe creasta zaresti dintr-o data coborasul si sfarsitul. E foarte departe cand urci, dar foarte aproape cand cobori…Sa nu treci niciodata prin viata de unul singur e esential. Inconjoara-te de prieteni ca sa nu simti niciodata durerea singuratatii atat de adanca si de trista. Nu lasa ca aceasta tacere sa-ti inconjoare trupul si sufletul.
Priveste-ma! Nu mai sunt ce-am fost. Anii m-au schimbat atat de mult incat nu ma mai recunosc.Nu a mai ramas nimic din mine din fiinta radioasa, proaspata si plina de forta, de alta data. Pentru mine a visa acum e imposibil caci ma apropii de sfarsit, dar pentru tine acest lucru e indispensabil caci doar asa poti sa-ti conturezi drumul vietii. La usa casei mele s-a-ntomnat, dar tu fetito inca mai respiri aer primavaratec. Indeplineste-ti cat mai multe din vise si dorinte ca sa nu ajungi sa regreti, la fel ca mine, la sfarsit…, cand sa vrei tot nu vei mai putea sa faci ceva ce ti-ai fi dorit in tinerete, fiindca anii trec peste chipul,trupul si sufletul nostru luandu-ne vigoarea. Gandeste-te la toate astea, fata mea, gandeste-te zile intregi, saptamani,luni si ani si vei vedea altfel viata. Incearca, asadar sa te eliberezi de tot ceea ce te tine inchisa, fa efortul de a nu copia ceva sau pe cineva doar pentru ca e la moda, debaraseaza-te de disproportia care s-a creat intre inteligenta nostra sporita si conditiile imuabile ale existentei noastre, incearca sa iesi vie din cercul intereselor, pentru a-ti indrepta privirile in alta parte, si vei intelege ce inseamna cu adevarat sa-ti traiesti viata. Se opri, reflecta cateva secunde, apoi pe un ton resemnat mi-a zis:
-Eu sunt o fiinta ajunsa aproape de sfarsit…Tu esti in floarea varstei. Culege din tot ce ti-am spus ce crezi de cuviinta, dar nu uita niciodata aceasta zi. Amintirea ei iti va fi de folos. Se ridica si pleca cu pasi marunti in casa. Eu am ramas neclintita,dar am avut inspiratia de a spune:
-Multumesc,de o mie de ori multumesc!
Eram trista ca bunica se gandea la sfarsit, sufletul imi plangea, nu stiam ce sa-i spun, eram coplesita de acele cuvinte, iar in minte aveam tot felul de ganduri. Simteam totusi ca sunt mai bogata sufleteste. Chiar daca stiam ca totul are un sfarsit eu eram mandra ca cineva m-a invatat sa merg pe drumul dictat de dorintele, visurile si idealurile mele, cu bucuria si onoarea de a fie eu insumi…

 

Alina Ionascu

Arta de a fi TU

Frica si fobia-“Ghemul”

Published by:

Frica  este comuna in copilarieFrica  este comuna in copilarie si tipurile de frica pe care copii le experimenteaza se schimba o data cu varsta.

De exemplu:

  • in jurul varstei de 1 an copiii incep sa dezvolte frica fata de straini;
  • in jurul varstei de un an si jumatatea doi ani, copiii experimenteaza  frica pentru anumite obiecte sau inaltimi;
  • intre  doi si patru ani frica de: paienjeni, caini, serpi, intuneric sau pot incepe sa aiba frica de anumite suprafete;
  • intre patru si sase ani apare frica de fantome;
  • incepand cu varsta de opt ani frica de a nu fi ranit sau moarte poate deveni chiar pronuntata

Fobia este extremitatea pronuntata a sentimentului de frica si poate avea ca rezultat anxietatea. In momentul in care anxietatea si frica persista, atunci probleme se pot agrava. Oricat de mult parinti isi doresc ca odata cu timpul anxietatea copiiilor sa dispara, cateodata se intampla chiar invers. Anxietatea devine o fobie sau o frica ce este severa si persistenta.

O fobie poate fi greu de tolerat, atat pentru copil, cat si pentru cei din jur, mai ales daca stimulul este greu de evitat.

Adevaratele fobii sunt motivele cele mai importante pentru care copiii sunt trimisi la psiholog. Vestea buna este ca, daca o fobie nu afecteaza viata de zi cu zi a copilului, in acest caz copilul nu necesita vizita la un specialist si fobia poate fi rezolvata in timp. Fobia poate fi definita ca:

  • fiind disproporţionată în raport cu situaţia cu care se confruntă;
  •  dincolo de controlul voluntar rezonabil;
  • persitenta;
  • nefiind capabil sa o explice;
  • conduce la evitarea sursei
  • nu poate fi legata de nici o varsta

Fobia pare nerezonabila in raport cu realitatea situatiei? Poate fi semnul unei probleme mai grave.

In cazul in care frica copilului ti se pare nejustificata in raport cu stress-ul, acest lucru ar trebui sa-l semnalati si sa consultati un specialist, precum un consilier, psiholog sau psihiatru, in functie de gravitatea problemei.

Parintii ar trebui sa caute un tipar al semnelor. Daca un incident izolat este rezolvat, parintii nu ar trebui sa se alarmeze fara motiv. Insa daca tiparul persista, ar trebui sa interveniti, in cazul in care nu veti face acest lucru, este posibil ca fobia sa aiba un impact in viitorul copilului dvs.

Desi, multe fobii sunt vazute ca si temporare iar, copilul va creste in afara fricii, interventia este adesea considerata adecvata si benefica . Fricile si fobiile pot fi foarte intense si pot avea un impact urias asupra vietii copilului.
Sunt multi copii care nu povestesc ce li se intampla. Asa ca parintii trebui sa fie atenti la eventualale semnale aratate prin schimbarea comportamentului normal al copilului.
V-a povestit copilul ca ii estefrica sa se duca la baie singur pentru ca aude pasi in in urma sa? Si ca el vede doua umbre una in fata, cealalata in spate? Frica de intuneric. Sau ca nu poate adormi sau dormi singura ca cineva il urmarest si-l sufoca?
Senzatia ca este urmarit la dus, pe strada? Daca simptomele pot fi identificate si observate in activitatile de zi cu zi ale copilului dvs. ati putea sa incercati sa reduceti factorii de stres.

Cum va puteti ajuta copilul?

 Parintii isi pot ajuta copiii, vorbind cu ei despre sentimentele de anxietate si frica, astfel incat acestia sa treaca peste aceste momente si pentru ca frica sa nu se transforme in fobie. Acestia sunt niste pasi care ar putea sa va ajute pe dvs. si pe copilul dvs.:

  • Recunoasteti ca frica este adevarata. Oricat de neimportanta vi se pare, pentru copilul dvs. este foarte reala si-l face pe acesta sa fie agitat, anxios si fricos. In cazul in care puteti sa vorbiti cu copilul despre fobii, ar putea fi de mare ajutor, acesta devenind in ochii lor mai putin infricosatoare.
  • Nu incercati sa va fortati copilul sa treaca rapid peste fobii! Daca ii spuneti copilului dvs. “Nu fi ridicol, nu exista monstrii sub pat sau in dulap!”, acest lucru nu-l va ajuta decat sa se culce linistit, insa frica nu ii va disparea.
  • Daca copilului dvs. nu ii plac cainii nu evitati unul in mod deliberat. Copilul va intelege faptul ca trebuie sa ii fie frica de ei si trebuie sa ii evite.
  • Invata copilul sa isi poata exprima frica pe o scala de la 1 la 10, astfel incat acesta sa isi poata imagina frica mai putin intensa decat este.
  • Invata-l sa gandeasca pozitiv si sa aiba incredere in sine : “Poti sa faci asta” sau “Totul se va rezolva”, mai ales in momentul in care este anxios

Atacuri de panica, fobii izolate si agorafobia
Atacurile de panica pot aparea in cazul unor conditii psihiatrice. Un atac de panica este un episod intens, de scurta durata in care o persoana experimenteaza teama insotita de senzatii fizice. Atacurile de panica dureaza de obicei circa 10 minute sau ocazional mai mult. Sentimental pe care il simti este coplesitor, te simti ca si cum ai fi pe moarte sau ca si cum ai avea probleme serioase de sanatate.Simptome:

  • Dureri de piept
  • Transpiratie excesiva
  • Palpitatii ale inimii
  • Ameteala
  • Tremuraturi
  • Greata
  • Imbujorare
  • Amorteala extremitatilor
  • Senzatie de sufocare sau respiratie greoaie
  • Anxietate extremaAtacurile de panica apar la sfarsitul adolescentei sau in perioada adulta, dar pot aparea si la copii. Incidenta atacurilor de panica cu sau fara agorafobie este mai mica fata de incidenta fobiilor simple la copii si dolescenti.
Baietel- 9 ani.
Nu se poate duce singur la culcare, nu poate adormi singur decat in prezenta parintelui sau a fratelui. De ce? Cum inchide ochii vede un ghem urias care vine spre el si-l sufoca. In momentul cand copilul povesteste isi duce mainile la gat ca si cum ar dorii sa scape dintr-o stransoare. Respiratia i se accelereaza si vocea ii tremura ca si cum ar vrea sa planga. Frica este imensa. Ghemul ala se face din ce in ce mai mare.
Frica apare doar seara in momentul de dinainte culcarii.
In rest copilul este vesel, invata bine are foarte multi prieteni. Copilul fiind apreciat de profesori, colegi, fiind foarte iubit de parinti.
Copilul a fost pus sa inchida ochii si sa vizualizeze ghemul. Cand l-a vazut mare, venind spre el incercand sa-l sufoce, l-am rugat sa mi-l puna in mana. Ne-am tinut mainile strans si impreuna am distrus ghemul. Copilul a deschis ochii doar in momentul in care ghemul a disparut din fata lui. Cand a deschis ochii, zambea fericit ca a scapat de ghemul urias, care-l urmarea de foarte multi ani. A  doua zi dimineata am avut confirmarea ca ghemul  nu s-a mai intors.
Dragi parinti, ascultati-va copii si niciodata sa nu-i ironizati de ce anume va povestesc. Frica este mare, se poate transforma in fobie care le va marca viata ca si adult.
autor Maddie Ancuta