Romani in lume

O poveste de viata, o poveste despre ambitie si curaj, cu dr. Radu Burtan.

medic in LondraA plecat din Romania doar cu o valiza, fara sa se uite in urma, acum 21 de ani, astazi este presedinte al SMRUK si un medic apreciat in UK. 

 O poveste de viata, o poveste despre ambitie si curaj, cu dr. Radu Burtan.

  “Cu toate ca traiesc de multi ani departe de Romania ma gandesc cu foarte mare placere la tara de unde am plecat si sunt intotdeauna bucuros sa fiu in legatura cu ea.

 Asa cum am mentionat am plecat de multa vreme din Romania, peste 21 de ani, iar motivele mele au fost complexe. Cei din generatia mea poate isi mai aduc aminte de framantarile sociale si incercarile de schimbare  care au avut loc imediat dupa revolutie si care de fapt au ucis sperantele pe care le-am avut la momentul evenimentelor politica din Decembrie 1989. Am plecat din tara dupa ce am luat secundariatul intr-o ramura chirurgicala (primul secundariat dupa foarte multi ani) si aveam post la una dintre institutiile prestigioase din Bucuresti. Cu toate aceste intotdeauna am avut un sentiment de insatisfactie  in special cu privire la coruptia din sistem . In afara de nivelul social-politic si profesional al insatisfactiilor mele la timpul respectiv am suferit si pierderi semnificative la nivel personal din cauza unor boli nemiloase care mi-au rapit pe cei dragi de langa mine. Deci a fost un fel de evadare, am incercat sa las in urma toate sentimentele negative si sa-mi incerc norocul in alta parte. Am hotarat sa plec si am plecat din tara in 3 saptamani fara sa ma uit in urma, cu o singura valiza lasand numai lucrurile materiale in urma, dar luand cu mine cele mai frumoase amintiri , experienta  si prieteniile care dureaza de o viata!” (drRadu Burtan, presedinte SMRUK)

 “Sa razbati intr-o tara straina nu este foarte usor.  Toata lumea stie asta, dar realizezi adevarata semnificatie numai cand treci prin aceasta experienta. Cand am ajuns in UK oamenii erau intrigati cand le spuneam ca vin din Romania si ma intrebau “cam pe unde este aceasta tara”. Altii aveau imediat imaginea mentala a “cortinei de fier”  si a carutei cu fan trasa de un cal pe un drum de tara plin de hartoape, care din pacate mai este si acum perceptia omului de rand din UK despre Romania.  La vremea respectiva a trebuit sa dam examene foarte grele sa ne echivalam diploma (numai 30% din absolventii locali au putut trece acest examen) si aceste examene includeau si examenul de limba scris si oral ca sa nu avem un accent prea puternic! Am reusit sa trec examenele si am inceput sa lucrez intr-un spital din Londra. Cand faci medicina in general e destul de greu;  sa o faci intr-o limba straina e de multe ori mai dificil. Calitatea actului medical m-a impresionat inca de la primul contact si de asemenea risipa din spitalele britanice.  Activitatea se desfasura ca si cum NHS-ul avea subventionare nelimitata. Lucrurile s-au schimbat mult de atunci.  O alta impresie puternica a fost lipsa de prejudecati si toleranta pacientilor, cand oricat de bine ai fi vorbit engleza, tot se cunostea ca esti strain . Toata lumea vorbea de lucruri cunoscute si de un sistem cu care ei erau familiarizati , iar noul doctor strain se uita in gol”.

 “Nu este totul numai lapte si miere, totul vine la un pret!”

 Romanii sunt recunoscuti pentru constiinciozitatea lor si acum cand lumea medicala este familiarizata cu doctorii veniti din acea parte a Europei nu mai ezita sa-i angajeze. Inainte era un pic de teama de “necunoscut”, dar aceasta a fost complet inlaturata de aderarea Romaniei la Comunitatea Europeana. Acum este foarte usor sa te inregistrezi si sa lucrezi in UK fara niciun examen, dar practica poate sa fie foarte diferita si aproape socanta pentru noii veniti. Sistemul este foarte diferit in UK este gratuit la punctul de contact si nu exista “cadouri” pentru cadrele medicale. Socant ,nu? (sper sa-mi permiteti sa glumesc pe tema aceasta). Din cauza ca sistemul este finantat din banii publici, medicii au datoria sa urmareasca anumite protocoale si sa prescrie medicamentele cele mai ieftine ca sa optimizeze raportul cost/tratament. Acest lucru nu este optional este obligatoriu pentru toti medicii care profeseaza in UK si activitatea de trimitere la specialisti si costul medicamentelor prescrise este monitorizat permanent. Pentru tratamentele de urgenta nu exista bariere financiare.  Tratamentele pentru cancer medicatia care poate fi extrem de scumpa (in unele cazuri de ordinul zecilor de mii de lire) trebuie sa fie aprobata de NICE (National Institute of Clinical Excellence- care exista numai in UK datorita faptului ca toate costurile sunt suportate de stat)”.

 Sistemul medical din UK si nivelul remunerarii par foarte atragatoare pentru medicii straini (aproape 40% din medicii care lucreaza in NHS au terminat facultatea intr-o tara straina, ne povesteste drRadu Burtanpresedinte SMRUK.

 “Nu este totul numai lapte si miere, totul vine la un pret! Din pacate cand ajungi sa cunosti bine “pretul” esti deja intr-o “capcana”  sau esti ca o pasare intr-o colivie de aur, daca ai putin “noroc”. Dupa 20 de ani eu am ajuns la concluzia ca probabil stresul per total este echivalent, dar te confrunti cu diferite probleme depinzand de tara. In UK se pare ca sunt aproape 2000 de doctori romani (nu am un numar dintr-o sursa sigura) . Nu cred insa ca Romania v-a ramane fara doctori buni. Uitandu-ma la concurenta de intrare la facultatea de medicina si de posibilitatea de a face facultatea si particular cred numarul  doctorilor in Romania o sa se mentina pentru un timp.  Important este sa li se ofere ceea ce li se cuvine, sa nu astepte sa-si castige existanta prin “donatiile “ pacientilor, intr-un cuvant sa-si faca nobila profesiune cu demnitate si sa fie rasplatiti pentru ea cum se cuvine. Pe de alta parte doctorii care nu sunt bine pregatiti trebuie inlaturati si nu mentinuti intr-un sistem care poate fi in unele cazuri dezorganizat si corrupt”.

 “Am incercat sa intotdeuna sa dau ceva inapoi  tarii ca m-a format intr-o anumita masura pe plan profesional si personal”.

 “Dupa asa de multi ani departe de Romania pastrez numai amintirile frumoase, imaginile idilice si sentimentele traite ca un barbat  tanar, cand nu exista “social media” si viata era mai frumoasa si mai colorata fara sa vie transpusa pe ecranele LCD. Cand totul era trait la “prima mana” nu transmis electronic. Nu regret si nu am regretat niciun moment ca am plecat din tara pentru ca rezultatul plecarii mele a fost implinirea mea la nivel personal si profesional care mi-a dat radacini in tara adoptiva. Ma voi intoarce in Romania? “Never say never” dar nu am planuri concrete de acest fel. Imi place sa vizitez Romania cu sotia si baietii mei (care sunt adulti acum) si carora le place foarte mult acolo. Am incercat sa le arat toate regiunile Romaniei cu specificul lor,  sa cunoasca limba  si cultura pe cat posibil.

 Am incercat sa intotdeuna sa dau ceva inapoi  tarii ca m-a format intr-o anumita masura pe plan profesional si personal. Ma consider norcos ca am avut norocul sa traiesc in culturi diferite la diverse stagii ale dezvoltarii mele ca individ. Pe plan profesional si uman am incercat sa creez punti de legatura intre cele doua culturi si sisteme medicale prin activitatea pe care o desfasor impreuna cu colegii si prietenii mei din Societatea Medical Romana din UK. Lucram permanent la incurajarea organizatiilor caritabile  si societatile profesionale din UK sa colaboreze cu societatile echivalente din Romania (si acest lucru nu este usor) in beneficiul bilateral. Activitatea noastra este absolut voluntara si noi ne dedicam timpul nostru liber pentru ea, ca semn de recunostiinta pentru ceea ce am obtinut in Romania, in special educatia. In ultima instanta oamenii sunt la fel peste tot numai modul de manifestare si sistemele in care functioneaza sunt diferite.

 Ca sa aveti o ideea ce insemna munca de voluntariat pentru SMR-UK aditionala muncii de zi cu zi,  va pot spune ca o zi de munca este (in pozitia pe care o am eu) este cam 10-12 ore pe zi la clinicile unde lucrez, timp de 4 zile pe saptamana. In zilele ramase trebuie sa lucrezi acasa, la clinica sau pentru serviciile de urgenta si  pentru pregatirea profesionala continua care este asteptata de la un medic in UK. Pregatire profesionala continua trebuie sa fie foarte bine documentata ca sa poti obtine revalidarea la fiecare 5 ani altfel iti pierzi licenta de a profesa ca medic. Deci programul este destul de incarcat si iti mai raman probabil o zi si jumatate “libere” cand trebuie sa fi prezent in viata de familie , sa faci activitatea de voluntariat si sa te relaxezi ca sa poti incepe o saptamana noua de munca. Intensitatea activitatii in viata de zi cu zi este foarte mare si vacantele sunt binevenite. Acesta este un domeniu care are o importanta la fel de mare in viata noastra ca si activitatea profesionala si este foarte importanta pentru viata de famile.

 Sunt foarte multe de spus cu privire la viata pe care o desfasoara un medic in UK, ai foarte multe obligatii foarte multe reguli sociale si profesionale pe care trebuie sa le indeplinesti, dar satisfactiile realizarilor pe toate planurile  probabil compenseaza pentru toate greutatile pe care le intimpini in fiecare zi”, ne marturiseste dr. Radu Burtan.

editor Oana Grigore

 mai multe articole in Romani in lume

 

5 comments

  1. Pingback: Inger si demoni

  2. Pingback: Gigi Dinut-student si dezvoltator “touch-less” in Londra

Leave a Reply