Mesaje de dragoste

Minti bolnave-prima parte

poveste perversa

Am iesit din camera fugind, fara sa privesc inapoi. Cu mana grabita mi-am dat prin par incercand sa mi-l linistesc.

Oglinda de pe perete mi-a aratat un chip ravasit si speriat. M-am oprit pentru cateva secunde sa ma privesc.

Am citit dispret fata de mine.

Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Imi era frica, sila, scarba. Ce fel de monstru am ajuns?

L-am auzit iesind din apartament, ii simteam privirea aspra a ochilor sai cenusii cum ma fixa, i-am auzit vocea de care eram atat de indragostita:

-Baby, nu pleca. Am nevoie de tine!.

Altadata, cuvintele astea pe care am dorit ani la rand sa le aud de la barbatul pe care-l iubeam m-ar fi facut sa ma opresc, sa ma intorc la el si sa-l imbratisez.

Am coborat in viteza treptele, tinandu-ma de balustrada sa nu cad.

Ajunsa afara, era trecut de miezul noptii am respirat cu nesat aerul rece si curat.

Am inchis ochii si am incercat sa ma linistesc. Cerul era limpede si o puzderie de stele il imbraca.

Lumina lunii, imi lumina drumul pe aleea pietruita.  Mirosul florilor imi parfuma sufletul si mintea. Cum poate exista atata frumusete langa atata perversitate? Sau poate ca asa trebuie lumea sa fie.

Atunci de ce plang? de ce sunt atat de ranita? de ce frigul mi-a prins tot trupul.

Luna plina imi mangaia cald chipul. O simteam ca fiind prietena mea ceea mai buna. Ani la randul a fost alaturi de mine, mi-a mangaiat gandurile, mi-a fost muza, am pictat impreuna, am visat impreuna, am iubit impreuna, imi stie toate gandurile, povestile, dorintele.

M-am oprit langa poarta mare si grea. Cei doi lei de piatra ma priveau impasibili. Ce caut aici? Cine sunt? Ma uitam in jurul meu si totul parca era straniu si strain.

Am simtit nevoia sa plang si sa fug. Sa fug la mama mea, sa ma ia in brate si sa-mi spuna ca totul o sa fie bine. Sa ma cuibaresc in bratele ei calde, sa-i aud vocea plina de bunatate si dragoste.

Doamne Dumnezeule imi este atat de dor de mama. Vreau la ea, doar la ea este cald, bine, ma simt in siguranta.

“Am nevoie disperata de tine, mama”. Strigau toate gandurile la mine. Mi-am scos fara sa gandesc telefonul din geanta sa o sun. M-am oprit, brusc. Cum sa o sun? ce sa-i spun? cum sa o fac sa sufere pentru singurul ei copil.

M-am simtit singura dintr-o data. Sunt singura.

Am auzit pasii lui apasati pe pietrisul fin al impetuoasei alei si vocea lui calda,i baritonala spunandu-mi:

-Draga mea, nu pleca, mi-a spus soptit clar dar ferrm.  Ai nevoie de timp sa intelegi. Nu fugi de mine si de viata pe care vreau sa ti-o ofer.

Am ramas cu spatele la el, fara sa intorc capul.

Vocea lui a vibrat in mine asa cum a vibrat el in urma cu cateva ore in mine.

Il iubeam si-l doream nebuneste. Am izbucnit in hohote de plans.

A ajuns langa mine. Mainile lui puternice m-au imbratisat. M-am lasat moale in bratele sale. Picioarele erau moi de emotie. M-a intors cu fata spre el si mi-a sarutat dulce buzele.

Il iubeam cu toata fiinta mea. Privirea lui aspra mi-a fixat privirea. Mi-a sters lacrimile gentil continuand sa ma sarute. Pe buze, ochi, frunte, gat. Fiecare sarut al lui imi rascolea trupul.

Ma cunoastea atat de bine.

-Stiu ca ma vrei, imi sopti in timp ce-mi musca delicat lobul urechii.

M-am lasat sarutata de buzele lui calde. Mi-a deschis nasturii camasii, strecurandu-si mana pe sub ea. In timp ce continua sa ma sarute pe gat, imi cuprinse in causul palmei sale sanul, mangaindu-l delicat. Degetele lui s-au concentrat pe sfarcul intarit de placere.

Nu am putut sa-mi opresc geamatul  la atingerea lui. Fiori mi-au zguduit trupul.

-Hai in casa, te rog, mi-a soptit gafaind. Te vreau! Esti atat de frumoasa. Am nevoie de mirosul de lavanda al corpului tau, de pielea ta fina si delicata. S-a lipit de mine strans. Lasandu-ma sa-i simt pensiul erect.

-Te vreau! lasa-ma sa te invat sa ma iubest in felul in care eu mi-l doresc, imi soptea in ureche plin de dorinta. Lasa-ma sa te invat sa te iubesti.  Nu-ti fie teama de ce simti, lasa-ma sa te eliberez. Esti singura femeie pe care o vreau zi de zi langa mine. Esti atat de curata si pura.

Femeia din mine  s-a lasat vrajita de cuvintele melodioase pentru mintea mea. Eram fericita ca ma vede frumoasa. El un barbat atat frumos. M-am abandonat lui.

Era noapte, era liniste si era luna plina.

Oricine ne-ar fi vazut ar fi admirat un cuplu frumos, indragostit, imbratisati de lumina lunii.

Eram atat de indragostita de Thomas, barbatul visurilor mele.

Dintr-o data imaginea lui Thomas, frumosului si sensibilului meu Thomas, venind spre mine cu biciul in mana mi-a revenit brusc in minte.  Frica mi-a invadat din nou mintea. Il iubeam, il doream, dar nu asa.

M-am desprins rapid din bratele lui. L-am privit ca si cum l-as fi vazut atunci pentru prima data.

Dintr-o data  am vazut cum imaginea mea despre el, despre barbatul pe care il iubeam devine din ce in ce mai stearsa, se estompeaza din ce in ce mai mult.

Am simtit cum ma desprind de el si ma indepartez usor. Il iubesc pe Thomas, dar nu iubesc sadismul care zace in el.

Nu inteleg nimic din ce-mi spune, din ce imi arata. Nu inteleg dragostea lui bolnava. Nu inteleg cum poti avea placeri fiind umilit.

-Imi e teama de tine Thomas, i-am spus timid. Nimic din fiinta mea nu te intelege. M-am indragostit de tine, te iubesc, dar nu pot, nici macar nu vreau sa raman cu tine. Lasa-ma sa te ajut! hai sa mergem impreuna la un medic.

Sub lumina noptii i-am vazut ochii scanteind in noapte sticlosi, rai si fara pic de suflet in ei. Ochii pe care nu-i vazusem asa niciodata.

-Daca vrei sa pleci, pleaca. Nu am sa te retin si nici nu te voi obliga sa faci nimic din ce nu vrei. Daca m-ai iubi cu adevarat asa cum spui, ai face orice pentru mine a rostit pe un ton superior si rece.

-Thomas eu nu vad dragostea asa cum o vezi tu. Te admir, iti admir munca, esti un barbat care ma fascineaza. M-a simt bine cu tine.  Mi-a placut sa fac dragoste cu tine, dar nu pot in felul in care iti doresti tu.

Nu simt nimic, ma sperie, ma umileste, ma raneste.

Nu te pot rani, nu pot sa te umilesc,nu pot sa  te biciui, nu pot sa ma las umilita de tine. Te iubesc, nu pot sa te ranesc.

-Theodora, nu ma ranesti. Asta ma face pe mine fericit. Stiu ca in mintea ta tu crezi ca ma ranesti, dar nu este asa, a continuat calm, desi usor stanjenit.

-Thomas ai nevoie de ajutor, chiar nu intelegi? nu vezi? i-am spus disperata, luandu-i chipul frumos in maini.

– Atunci poate ca este momentul domnisoara pictorita sa incepi sa ma vindeci si sa vindeci si societatea in care traiesti. Stiu ca nu esti obisnuita, locul de unde vii este pentru mine inca virgin. Iar tu esti virgina la minte. Nu ma poti intelege.

-Thomas, i-am soptit tremurand de frig si teama. Nu este normal ce-mi ceri. Sunt o femeie normala, cu fantezii sexuale obisnuite. Iubesc viata normala. Sunt impotriva violentei de orice natura. Tot ce am vazut in seara asta ma sperie, ma umileste, ma terfeleste, ma injoseste.

– Atunci pleaca! Mi-a spus cu vocea taioasa. Daca vei spune vreodata cuiva ce ai vazut la mine sau vei vorbi cu cineva despre mine, voi avea grija sa te distrug. Uita absolut tot. Duritatea vocii lui a fost pentru mine ca un dus rece.

-Doamne Dumnezeule! ce insemn eu pentru barbatul asta? era intrebarea care se zbatea sa iasa din gura

S-a intors brusc si a plecat.

L-am urmarit cu privirea, conducandu-l spre casa. Mergea drept, sigur pe el, cu pasi mari si hotarati. La un moment si-a incetinit ritmul crezand ca se va opri. Pasii  lui au ezitat pentru cateva secunde. Si-a continuat drumul spre casa fara sa priveasca inapoi.

Am ramas cu ochii tintiti pe usa pe care intrase. Frigul noptii mi-a amintit ca sunt jumate dezbracata.

Cu mintea goala, sufletul distrus, mi-am incheiat nasturii intr-un gest automat.

Am iesit din curtea frumoasa, opulenta, plina de trandafiri si copaci fumosi. O parte din mine a murit in noapte aia. Am continuat sa ma tarasc spre casa. In jurul meu nu era nici tipenie de om. Eram singura, pe o strada pe care nu o cunosteam, intr-un loc pe care nu-l cunosteam, printre oameni  pe care nu-i cunosteam.

Nici o masina, nici un om, nici un taxi, nimic.

Totul era intunecat si rece.

M-am asezat pe trotuar. M-am ghemuit in mine. Mi-am pus capul in maini, fara sa mai pot plange nici macar o lacrima. Priveam in gol, cu mintea sparta. M-am sprijinit de copacul sub care ma asezasem. O durere crunta de cap a inceput sa-mi de tarcoale.

Tremurand de frig, frigul noptii,  frigul deznadejdii si dezamagirii avute care m-a ravasit, m-au tinut treaza ore intregi.

In cele din urma am adormit ghemuita pe trotuar.

-Domnisoara, domnisoara, sunteti bine? am auzit niste voci ingrijorate vorbindu-mi, in timp ce o mana ma atingea usor pe brat  in incercarea de a ma trezi.

M-am trezit brusc, neintelegand unde ma aflu. Eram sprijinita de copacul unde ma asezasem aseara. Hainele mototolite, parul ciufulit, sufletul desi nu se vedea era botit.

O domnisoara politist se apleca asupra mea cu blandete, intrebandu-ma unde stau.

M-am ridicat inca ametita de oboseala si deznadejde. Situatia era ingrata, umilitoare pentru mine. Ma simteam pierduta.

– Domnisoara sunteti bine?, cum va numiti, aveti familie, vreti sa sunam pe cineva sa vina sa va ajute? a continuat domnisoara politist cu un zambet cald.

Incercand sa-mi aranjez parul si hainele, am baguit stins.

-Sunt bine. Vreau sa ma duc acasa dar nu stiu cum sa ajung de aici.

– Stai linistita, spune-mi adresa pe care o ai, a continuat ea calm

In mintea mea ma intrebam la ce se gandeste ea: “Inca o destrabalata beata si drogata”.

Oare asta eram?

Am multumit inca o data domnisoarei politist asigurandu-o ca sunt bine si ca ma voi duce acasa, neavand nevoie de ajutor.

Am plecat spre primul taxi pe care l-am vazut.

M-am suit in el spunandu-i adresa.

M-am asezat confortabil in taxiul mare si negru. Mi-am privit mainile care imi tremurau. Am incercat sa le opresc din miscarile dezordonate. Mi-am scos oglinda din geanta si m-am privit.

Eram ciufulita, rimelul amestecat cu lacrimi imi manjise intreaga fata, fata palida si incercanata  imi faceau chipul morbid.

Am bagat oglinda in buzunar,  mi-am ascuns fata in palme, ghemuindu-ma in coltul taxiului sa nu mai fiu vazuta.

Am ajuns la mine acasa, am platit taximetristului. Mi-am pus ochelarii de soare si m-am strecurat spre apartament.

M-am strecurat ca un hot in propria mea casa.

Am inchis usa in spatele meu si m-am prabusit pe hol. Geanta s-a deschis si toate cosmeticele mele s-au raspandit pe hol. In genunchi si cu mainile tremurande m-am apucat sa le adun.

Am izbucnit in plans. Eram in genunchi, ma leganam inainte si inapoi cu bratele prinse sub mine.

Mirosul trandafirilor umpluse camera. Trandafirii rosii ai pacatului pe care ii primisem cu o seara inainte de la Thomas.

Nu erau 3, nici 5 nici 10, ci 130 de trandafiri, cate  un trandafir pentru fiecare zi de cand ne-am cunoscut. Am auzit telefonul sunand. L-am inchis, nu ma simteam capabila sa vorbesc cu absolut nimeni.

M-am ridicat din genunchi, m-am  dezbracat, aruncand la gunoi toate hainele pe care le purtasem si care aveau inca parfumul lui.

Pielea mea era impregnata de el, era in mine, desi nu-l mai doream.

Am dat drumul la apa fierbinte si m-am bagat in cada, cu dorinta sa-mi spal trupul, gandurile, sufletul, mintea.

Apa fierbinte mi-a mangaiat placut corpul ajutandu-ma sa ma relaxez. Am inchis ochii, bucurandu-ma de aromele  si spuma care imi umpluse cada.

Mintea mea s-a dus cu trei luni si jumatate in urma.

Un fior m-a cuprins.

Parca ar fi trecut un an peste mine, nu doar trei luni si jumatate.

Imi amintesc de prima zi  in care am ajuns la Londra.

La ora 10.25, avionul din Bucuresti aterizase pe aeroportul Heathrow.

Am coborat din avion, cu sufletul plin de sperante. O dimineata stralucitoare . Ma uitam zambind la lumea care era in jurul meu. Lumea grabita. Copiii care scanceau de oboseala probabil, barbatii vorbind la telefon grabiti sau razand. Imbratisari, zambete.

Soarele de afara mi-a dat incredere in mine.

Atmosfera calda si placuta m-a motivat si mi-a dat sperante.

Nu ma asteapta nimeni. Mi-am luat bagajul si am plecat spre micutul apartament pe care l-am inchiriat. Masini, oameni grabiti, agitatie. Mi-a placut din prima secunda atmosfera. Era diferita de ceea ce lasasem acasa.

Aici am vazut viata, totul este viu, animat, in miscare, verde si curat..

Din prima secunda am trait sentimentul de libertate. Am fost fericita instantaneu.

Singurul meu bagaj era alcatuit din pantofii mei norocosi rosii, cateva schimburi, cosmetice, carti si ce este mai important pentru mine, pensulele mele speciale.

Sunt pictorita desi la inceput de drum, am avut cateva lucrari expuse si vandute. Acesta este motivul venirii mele la Londra. Una din lucrarile mele “Fata morgana” a fost achizitionata de o galerie din Londra.

Domnul Thomas Barley mi-a achizitionat lucrarea si dupa cateva discutii m-a invitat sa lucrez pentru el.

Am spus ” Da” fara sa ma gandesc prea mult si iata-ma aici.

Asa ca: Draga Londra, sa ma prezint numele meu este Theodora Rosu. Am 27 de ani si am venit aici sa ma indragostesc de tine.

Intalnirea cu domnul Thomas Barley era programata la o saptamana, de la venirea mea in Londra. Asa ca aveam timp suficient sa vizitez orasul si sa incep sa ma acomodez cu noua situatie.

Mi-am luat bagajul si m-am suit in autobuzul care urma sa ma duca spre noua mea viata

Eram ca un copil care este dus prima data intr-un spatiu imens de joaca, care alearga de la o jucarie la alta bucurandu-se de fiecare din ele.

Eu eram un copil mare cu sufletul curat, plin de optimism si fascinata de lumea care se desfasura in fata mea.

Am ajuns la micutul apartament inchiriat. Mi-am luat cheia lasata de proprietar in casuta postala asa cum discutasem.

Chiar era micut in adevaratul sens al cuvantului. Un fel de garsoniera mica si murdara. Desi zona era foarte frumoasa si curata, garsoniera era incredibil de murdara si mica.

Mi-am lasat bagajele in hol, nestiind ce sa fac de unde sa pornesc. Dupa 10 minute proprietarul a sunat  la usa. Intr-o engleza stricata cu puternic accent indian, mi-a spus ca la pretul asta sa fiu multumita si daca nu-mi convine  pot sa plec.

Am privit in jur dezamagita. Unde as fi putut sa plec?

M-am uitat pe geam la micuta gradina care se vedea in spate. Era plina de flori, pasarelele ciripeau voioasea. Zambetul mi-a revenit la loc.

Pana la urma nu-i atat de rau. O sa fac curat, o sa am un job bun, mi-am spus fericita.

Desi eram obosita si coplesita de emotiile drumului, contactului cu o noua tara, m-am apucat de treaba.

Asa ca am inceput sa fac curat in micuta garosniera. Sa spel, sa curat, sa arunc. Norocul meu ca baia era plina de produse pentru curatenie.

Stiam ca am multe de facut. Sa-mi iau o cartela telefonica pentru a vorbi cu parintii mei dar si pentru  a-i contacta pe cei de la galerie, sa-mi conectez laptopul la internet,  sa vizitez zona pentru a vedea unde sunt magazinele, sa incep sa ma obisnuiesc cu micul orasel londonez.

Sa ma obisnuiesc cu noua mea viata.

Am reusit sa-mi fac curatenie si sa-mi aranjez in mod decent micutul apartament.

Am adormit cu gandul la ziua care urma sa vina, la ziua in care voi incepe sa cunosc noua mea viata.

 

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea fara acordul in scris al autoarei este interzis

 

 

 

 

 

5 comments

  1. Pingback: Jocuri periculoase.Dangerous Minds

  2. Pingback: Seductie-poveste erotica indiana

  3. Pingback: Minti bolnave

  4. Pingback: You Can Find It Here

  5. Pingback: My Homepage

Leave a Reply