Legende romanesti

Floarea patimirii.

legende romanesti

mesaj de pastiFLOAREA PĂTIMIRII

Pentru ca astazi este Pastele Catolic am ales sa va prezint aceasta superba legenda despre Floare Patimirii.

O las pe ea sa vorbeasca in locul meu.

Dar vreau sa va rog ceva: sa vorbim mai putin, sa facem mai mult, sa ne implinim promisiunile, sa meditam mai mult la viata noastra si sa nu uitam ca viata este frumoasa, dar depinde numai de noi sa fie asa.

Va las sa cititi, va rog sa meditati si sa va priviti in primul rand curajosi in suflet si dupa aceea sa va priviti in oglinda.

 

Pe crestele sure ale Golgotei creştea o plantă veşnic verde, care se strecura agăţătoare printre stîncile ple­şuve.

Cînd Iisus Hristos urca pe umeri crucea grea, pe care urma sa fie răstignit, pentru izbăvirea păcatelor omenirii şi ajunse la locul de groază, piciorul i se împiedecă de un vrej al plantei, chiar acolo unde avea să se aşeze crucea.

In marea sa milă de orice vietate, Mîntuitorul se pleca şi feri la o parte vrejul înflorit, ca să nu fie călcat în picioare.

Tîrît pe cruce, braţele şi picioarele lui Iisus fură întinse, legate cu funii şi bătute apoi cu cuie în lemnul nesimţitor.

Frînghiile fură apoi dezlegate şi întreaga greutate a trupului atîrna numai în prinsoarea cuielor, pe lîngă care se prelingea sîngele sfint al Domnului.

Aşa stătea atîrnat între cer şi pămînt, chinuit de dureri, ars de friguri, cu “fruntea însîngerată de cununa de spini pe care i-o îndesaseră pe cap fariseii iudei şi slugile lui Pilat.

Atunci cînd orice sentiment de milă părea să se fi stins în sufletul chinuitorilor, viţişoara plantei de care se miluise Iisus, se ridică de la pămînt, se încolăci in jurul crucii, se urcă pînă la buzele Mîntuitorului, pe care le răcori cu frunzele sale verzi, se furişă printre spini si-i răcori fruntea, împletind deasupra spinilor o cunună ca de lauri.

legendele florilorIar cînd umbra nopţii învălui Golgota şi Isus închise ochii cu cuvintele : ,,s-a împlinit porunca scripturii”, floricica plantei credincioase închise şi ea ochii, spre a nu mai vedea a doua zi nici lumina soarelui, nici răutatea Oamenilor.

De atunci floarea rară nu stă înflorită decît o singură zi şi o singură seară, iar făptura ei aminteşte de chinurile Mîntuitorului.

Cele trei încrestături ale foilor, simbolizează cele trei cuie ; cele cinci stamine sînt rănile ; firişoarele stropite cu roşu din potirul florii, amintesc cununa de spini ; cele trei colţuri ale frunzelor, seamănă cu lancea ; vrejul aminteşte funia, iar numele plantei a rămas pînă acuma „floarea pătimirii”

I. Constantinescu-Delabaia Neam. rom pop., 1933, nr. 1—2.7.

Vezi Tip. Leg. 10632. Este atestat în Muntenia.

 

Maddie Ancuta

 

Pasti linistit!

1 comment

  1. Pingback: Floarea PAŞTILOR

Leave a Reply