Drumul spre dragoste

September 21, 2012
by radiocatch22

drumul catre dragosteAm ramas in mijlocul restaurantului, cu Oana lipita de mine, urmarind-o cu privirea spre usa pe Alexandra.

-O cunosti, m-a intrebat Oana cu vocea sugrumata de gelozie.

Ochii ei verzi ma sagetau furiosi.

-Nu Oana nu o cunosc, i-am raspuns cu o voce ragusita, nereusind sa maschez emotia vadita a revederii. Dar si daca ar fi asa, nu cred ca este problema ta, i-am spus desprinzandu-ma din bratele ei.

Inima imi batea cu putere.  Privirea ei desi scurta a fost intensa. A vibrat in mine. Dintr-o data am simtit nevoia sa iau o gura de aer curat.

O priveam in gol pe Oana, care continua sa ma sageteze cu privirea.

Instinctul ei de femeie daduse alarma cu mult inainte sa ma lamuresc eu.

Am iesit din local. Galagie, barbati si femeii care radeau si vorbeau zgomotos. Aerul racoros al noptii m-a linistit. Mi-am aprins o tigara,  lasandu-mi gandurile sa alerge in ritmul fumului de tigara.

Si brusc am realizat ca este vorba doar despre noi doi. Alexandra si eu.

Ca trebuie sa fiu in tabloul in care este ea.

 

Ce i  s-a intamplat? Unde a disparut atata timp?

Parea o femeie activa, implicata in foarte multe activitati care brusc dispare si reapare la fel de brusc dar total schimbata.

O femeie frumoasa si plina de viata in urma cu o luna.

Acum am vazut o femeie total schimbata, frumoasa dar foarte slaba si evident incordata.

As fi vrut sa am deschisa o usa spre ea.

Sa o cuprind in brate.

Sa o protejez asa cum era: delicata, inocenta. Sa-i ascult indoielile sa-mi vorbeasca despre nelinistile ei si credintele ei pe care stiam ca le are.

Si brusc am realizat ca este vorba doar despre noi doi. Alexandra si eu.

As fi putut atunci sa ma intorc din drum. Dar am stiut ca nu vreau asta, ca nu exista cale de intoarcere pentru mine.

Stiam ca vreau sa-i arat …

…..ce vroiam sa-i arat?  m-am suprins intrebandu-ma.

 

Imaginea ei din trecut nu reuseam sa o suprapun peste imaginea ei de acum.

-Victor, trebuie sa plecam m-a strigat Oana, care iesise dupa mine.

Era aproape miezul noptii. Vroiam sa fiu singur cu gandurile mele. Asa ca i-am spus Oanei pe un ton ferm, fara sa-i mai dau posibilitatea de a replica, ca o conduc acasa.

Mi-am luat ramas bun de la Radu si de la prietenii mei. M-am urcat cu Oana in masina.

O urmaream pe Oana din cand in cand cu coada ochiului.

Ma privea intens, stiam ca ar fi vrut sa ma intrebe multe. A inceput sa-mi mangaie parul. Mangaierea ei moale  mi-a indus o stare de bine si de moleseala. A inceput sa ma mangaie usor, sa ma atinga pe umeri, brate, picioare.

Nu am privit-o si nu am deschis nici o discutie ca sa nu ii dau voie sa inceapa cu intrebarile si curiozitatile ei.

Am ajuns la apartamentul Oanei

- Victor vino cu mine, mi-a spus Oana cu o voce pisicoasa incercand sa ma sarute lipimdu-se toata de mine.

-Oana, sunt foarte obosit si am multe probleme de rezolvat. Imi pare rau, dar vreau sa fiu singur in seara asta, i-am raspuns rece si distant.

Nu-mi parea rau de Oana, nu ma simteam vinovat fata de ea, desi stiam in sinea mea ca o sa sufere. Dar niciodata nu a fost vorba de noi doi.

- Victor, cine este femeia aia? Te-ai schimbat la fata in momentul in care ai vazut-o a continuat Oana sa ma interogheze.

-Oana, nu  stiu cine este. Este doar o femeie pe care am mai vazut-0 in local. Nu am mai zarit-o de ceva vreme si chiar am fost socat sa o vad atat de schimbata. Atata tot, i-am raspuns Oanei rapid, incercand sa ma despart in seara aia cat mai elegant de ea.

Am impins-o usor din bratele mele, sarutand-o cuminte pe frunte.

M-am intors si am urcat in masina.

Stiam ca Oana ma urmareste. Nu mi-am intors capul.

Am plecat spre casa, am dat drumul la muzica.

Muzica a umplut linistea noptii. Dintr-o data am ascultat o poveste de dragoste. oop- Island Blues.

Auzeam marea si tipatul pescarusilor.  O vedeam  pe ea cum danseaza lasciv in bratele mele in lumina rece a lunii, avand  picioarele goale.

Nu mai era trista,i nu mai era singura si nici eu nu mai eram singur.

Am reluat gandurile de unde am ramas…

Stiam ca vreau sa-i arat…

gandurile ma surprindeau. Stiam ca vreau sa o prind. O vedeam cazand era atat de vizibila caderea ei.

Am ajuns acasa. M-am schimbat si mi-am facut un dus. Apa fierbinte mi-a linistit trupul.

Mi-am luat un pahar cu vin si m-am facut comod in fata televizor. Somnul incepea sa-mi dea tarcoale, am atipit. Brusc m-am trezit.

Imaginea Alexandrei mi-a revenit in minte. Am inchis televizorul si m-am indreptat la birou deschizand calculatorul.

Ultima oara cand am navigat pe blogul ei a fost in urma cu o luna.

In fata mea a aparut povestea unui vis. Vis inghetat.

Cuvintele ei a m-au tulburat. Citindu-le m-am lasat cuprins de frigul gasit in randurile ei.

Nu am stiut ca cineva poate sa se simta asa de departe si rece.

Nu am cunoscut niciodata cum este sa fii atat de obosit incat sa nu-ti doresti sa te mai trezesti.

Nu am simtit niciodata cum este sa fi cuprins de frig, sa te sufoci cu gura deschisa dupa o gura de aer,  sa mori zbatandu-te sa traiesti.

Am privit fotografia mea cu multa atentie de data asta

Si am observat ce nu vazusem prima data, fiind atent la alte detalii.

Am privit-o pentru prima data in ochii.

In dispret cu zambetul ei seducator am vazut niste ochi mari, negrii dureros de tristi.

M-am indepartat instinctiv de calculator incercand sa pun distanta intre mine si ea.

Nu-mi doream probleme  si nici femei cu probleme.

Am respirat adanc sa-mi regasesc cumva echilibrul pierdut din cauza randurilor citite.

 

Cum poti fi intreg daca din tine s-a rupt jumatate si aruncata in lumea larga. Ca sa fii din nou complet trebuie sa ti gasesti jumatatea. Ea exista. Dar este nevoie de un miracol ca sa te intregesti la loc.
Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.

Oare eu sunt intreg? nu m-am simtit niciodata ca si cum ceva mi-ar lipsi.

Oare sunt egoist? Oare nu sunt capabil sa iubesc?  Imi plac femeile si doresc sa se simta bine cu mine si eu cu ele.

Nu mi-am dorit niciodata mai mult. Intotdeauna am fost multumit cu ce am.

Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.

Cum adica cand iubesti inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte? Notiunile  pareau mult prea abstracte pentru mine la ora 2 dimineata.

Mintea mea nu mai putea judeca limpede. Stiam ca nu pot raspunde pertinent inapoi.

M-am dus la culcare repetandu-mi ca un papagal: “Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.”

Ii simteam suferintele, desi nu ne cunoasteam.

 

Atunci am stiut ce vreau sa-i arat

Sa-i arat dragostea! Dragostea care deschide portile fericirii. Ale ei si ale mele. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

loading comments...
Radio Catch22 London