Bucatarii amatori

De ce nu mi-e frica de E-uri.

afumaturi-800-Euri Am ales azi, in loc de o reteta sa impartasesc un articol scris recent (adica ieri) despre controversa folosirii asa ziselor substante E in alimentatie. Pentru ca traim intr-o societate in care ne lovim zilnic de asa ceva, si unde poate nu intelegem, sau nu vrem sa intelegem la ce suntem expusi constant.

Citim cu tot mai multa inversunare si nervozitate toate etichetele si toate ambalajele de pe produsele care le cumparam. Vrem eco si organic, si vrem sa credem ca la piata o babuta care ne vinde verdeturi si legume din gradina ei de la tara ne ofera cele mai bune si mai organice produse. Credem ca sunt mai bune si credem cu aceiasi inversunare ca babuta noastra nu a auzit de ingrasaminte chimice, de azot de prafuri care protejeaza si fac recolta mai mare si mai buna. Ca baba noastra nu foloseste deastea, ca n-are bani din pensia ei sa cumpere asa ceva. Suntem naivi, sau nu vrem sa vedem adevarul. Pune baba, daca are bani ramasi de-un kil de azot il imprastie in toata gradina, se imprumuta de la vecini si neamuri, si tot pune. Pune si conservant in muraturi, pune si cheag sintetic in lapte cand face branza, da si porumb modificat genetic la gaini. Numa noi vrem sa credem ca nu pune.

Oricum, sa nu deviez de la articolul pe care mi-am propus sa-l scriu acum, de fapt e despre E-urile noastre cele de toate zilele, despre E-urile pe care le vedem si consumam. Consumatorul de rand, eu inclusiv poate, se uita pe eticheta, vede E-uri, si cu cat sunt mai multe, desi nu intotdeauna stim ce inseamna automat crede ca sunt rele. Nu contest, multe E-uri de care ne ferim sunt rele, daunatoare si pe buna dreptate ne ferim de ele. Dar stim oare ce inseamna, ce substanta de fapt este acel numar E, de unde vine, ce face?

Stim oare de ce este de fapt “E”?

“E” este Europa, iar codul numeric care urmeaza se refera (dupa un set de legi si regulatii Europene) la produsele in care acest ingredient poate fi folosit, si la cantitatea care poate fi consumata intr-o zi din acest ingredient. Ca exemplu E252 este nitratul de potasiu sau pe denumirea mai comuna salpetru si se foloseste in salamuri, bacon si alte mezeluri, si poate fi consumat intr-o cantitate de 0-3,7miligrame/kg al greutatii corpului.

Multe E-uri sunt importante, si folosite zilnic in mancare si bautura, dar nu le stim dupa numele lor de E-uri. De exemplu E300 este vitamina C, E101 vitamina B2, E948 oxygen, E160c paprica si E330 sare de lamaie sau acid citric.

De ce s-au introdus regulile europene pentru folosirea de E-uri? Contrar crezului popular, creearea de reguli a ajutat regularea (nu incurajarea) adaosurilor de aditive in mancare pentru evitarea folosirii de substante toxice si nocive.

Sunt toate E-urile rele?

Despre asta vreau sa scriu acum, si pe asta ma axez in articol, si desi am acceptat ca multe E-uri sunt “rele”, vreau sa “le vedem” mai bine si sa le intelegem pe cele care de fapt fac ceva bun, sau chiar nu fac nimic. Daca m-am exprimat bine…

Unul dintre cele mai famate E-uri este monoglutamatul de sodiu zis si potentiator de aroma sau sare chinezeasca (E621). Famat pentru ca este nociv, famat pentru ca da dependenta, famat pentru o varietate imensa de simtome de care cateodata iti vine sa si razi. Si totusi, daca va plac pastele, si va place parmezanul, in momentul in care ati ras o mana de parmezan peste pastele din farfurie, ati adaugat deja mai mult glutamat (1200mg/100g) decat se gaseste in orice produs plin de el, sau in oricare mancare pe care o consumati la un restaurant chinezesc vreodata. Un nivel mare de glutamat exista si in ciuperci, soia, cartofi, ton, precum si in carne (vita, porc, pui), si altele.

Majoritatea alergiilor si intolerantelor legate de nutritie nu vin din cauza E-urilor adaugate in produse ci se intampla natural, intoleranta sau alergie la lactate, peste, alune, etc. In plus, multe alimente naturale, legume de exemplu contin substante toxice “natural”. De ex, merele contin o substanta care se modifica prin digestie in cianura (semintele de mar), varza, cartofii si broccoli alte substante nocive.

Argumentul in favoarea folosirii E-urilor este ca fac mancarea mai buna, mai atractiva, mai sanatoasa, mai ieftina. Desigur, multe produse sunt dezgustatoare, rele si nocive pentru organism, dar majoritatea nu sunt asa din cauza ca contin E-uri, sunt asa din cauza la calitatea materiei prime, a procedeului de fabricatie, a grasimii, sarii si zaharului adaugate excesiv in produs. Sa ne uitam mai putin la glutamatul folosit in productia cremvustilor sau parizerului si mai mult la carnea (probabil inexistenta) folosita, la cantitatea de slanina, sorici, tendoane, zgarciuri si alte ne-dorite, la continutul de doar 15% de ficat de porc in pateu si la ce mancam din celelate 85 de procente.

In loc sa ne ferim de E-uri ca de dracu’ sa ne speriem de mancare, mai bine sa incercam sa o intelegem, sa ne documentam si sa cercetam ce contine acel produs, nu-i pacat sa ratam sa degustam cei mai buni carnati din lume de exemplu doar pentru ca contin E160c? Adica pentru ca-s facuti cu parpica?!

Desigur, toata dezbaterea se poate face din mai multe puncte de vedere. Pentru cei mai vulnerabili care nu pot sau nu stiu sa faca mancare proaspata acasa, batranii, bolnavii, pentru cei care nu dispun de resurse pentru a alege produsele cele mai bune, pentru cei care nu inteleg deloc procesele sunt grupuri vulerabile catre care producatorii de alimente si produse isi imping sub-standarul si care depind de alimente ieftine.

Dar in acelasi timp ne putem gandii si la cei care dispun, si care totodata cu ceilalti consuma vinuri alese cu E220 (sulf), sunca de Praga cu E252 (salpetru)sau caviar cu E284 (acid boric).

Mai multe retete in Bucatarii amatori

Ca si pana acum, pofte mari si va las pe voi sa comentati si sa va dati cu parerea, bineinteles daca aveti o parere.

Pentru alte retete traditionale, speciale si inedite vizitati: www.bucatarialuiradu.co.uk sau pe Facebook: www.facebook.com/BucatarialuiRadu

Leave a Reply