Amintirile Evei

Crezi

suflete perecheCrezi ca o relatie incepe in momentul intalnirii? Crezi ca incepi sa iubesti in momentul cand i-ai prins privirea? Chiar crezi ca noi ne-am intalnit intamplator, sa ne privim putin in ochi, sa ne furam un sarut si  sa trecem mai departe unul pe langa altul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?

Recunosc ca am mai furat priviri, saruturi si am plecat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Dar noi.. noi doi. Intalnirea noastra a fost predestinata. Eu te-am visat cu mult timp inainte ca buzele tale sa-mi incalzeasca pielea, in timp ce gandurile tale ma cautau cu mult timp inainte ca tu sa stii de existenta mea.

“Totul sau nimic!”, asta mi-ai spus privindu-ma serios si temator in asteptarea raspunsului meu.

Chiar nu ai inteles ca ai avut totul din clipa in care firele nevazute ale Universului au inceput sa se impleteasca in jurul nostru pana cand ne-au adus fata in fata? Relatia noastra a inceput cu mult timp ca noi doi sa ne privim adanc in suflete  Cand ai aflat adevarul despre mine, te-ai gandit, de fapt ne-am gandit,  ca destinul ne-a jucat o festa proasta. De ce ne-a pus unul langa altul, stiind ca nu putem fi impreuna?  A fost intrebarea care mi-a framantat noptile, a fost intrebarea careia zilnic ii dadeam raspunsuridin ce in ce mai extravagante.

Viata mea s-a schimbat mult de la ultima ta privire.Primesc azi raspunsurile la intrebarile noastre.

Stii dragul meu, exista juraminte care strabat timpurile. Care trec de la o viata la alta, invatand cate ceva din fiecare moarte. Ai totul, ai avut din prima clipa totul, desi aparent nu ai avut nimic.

Ti-am promis cu multi ani in urma, cand timpul ne aseza in diferite secole, cand eu purtam rochii ciudate, dansand desculta in piata pentru cativa banuti. Tu pictai nebuneste femei, in cautarea femeii pe care sufletul  tau sa o iubeasca. A femeii pe care sufletul tau avea sa o recunoasca de la prima privirea ca fiind aleasa ta.

Asa ne-am cunoscut prima data. Ai lasat sufletul sa aleaga culorile de pe sevalet ca sa ma picteze.  mi priveai dansul salbatic, fiind intrigat de fericirea care dansa odata cu mine. Nu stiam ca atunci cand tu priveai razele soarelui care isi scalda luminile in parul meu despletit,  eu voi deveni femeia care iti va aduce celebritatea . Celebritate care ne-a aruncat departe unul de altul.

Intr-o zi am plecat. Nu, nu am plecat de buna voie. Am plecat pentru ca viata m-a obligat sa plec. Atunci, ti-am promis ca ma voi intoarce. Si m-am intors. In alt timp, cand rochiile nu mai sunt atat de ciudate,  eu nu mai dansez pentru cativa banuti, ca sa-mi cumpar o coaja de paine iar  tu nu mai porti pantaloni mulati.

Azi eu vindec suflete iar tu nu mai pictezi. Sufletul tau m-a recunoscut cu mult timp inainte ca privirea ta sa se opreasca in ochii mei.

Azi imi respect promisiunea de atunci.. de a ma intoarce si a ramane.

Viata ne-a impins iar departe unul de altul.

Singura diferenta este ca stim amandoi cine suntem.

Azi m-am intors ca sa raman. Nu-ti spun ca vom fi impreuna, nu pot sa te mint.

Iti spun doar atat.

O relatie nu incepe din momentul in care cand privirile se intalnesc si nici nu se termina cand unul pleaca, neavand puterea sa-si ia ramas bun.

Raman cu tine, desi atat de departe.

Oamenii gresesc adesea, iar noi suntem oameni.

Firele nevazute ale timpului ne-a adus impreuna ca sa intelegem sensul nostru.

Nimic nu poate fi intre noi, pentru ca noi avem totul.

Amintirile Evei copyright by Maddie Ancuta

 

Leave a Reply