Legende romanesti

Colindatul

legende romanesti

In Ajunul Craciunului incep colindele. In unele zone ale tarii (sate din Suceava mai ales) dimineata pornesc copiii la colindat inainte sa se lumineze pentru ca Nasterea Domnului s-a petrecut in taiColindatul In Ajunul Craciunului incep colindelena noptii, in prezenta animalelor, a stelelor, a pastorilor si a ingerilor. In alte parti copiii merg in fapt de seara. Exista multe sate in care dimineata vestesc Nasterea lui Iisus copiii mici, seara misiunea este preluata de flacai de 17-18 ani sau de adulti (barbati tineri sau perechi casatorite), iar in Gorj se aduna seara la capatul satului multa lume(in special copii si batrani) si toti pornesc la colindat ca un singur grup. In partile Ardealului colindul incepe dupa Sfanta Liturghie din prima zi de Craciun si se desfasoara pe parcursul celor trei zile de sarbatoare. Se colinda la poarta, in curte sau la fereastra. Prin unele locuri este primit in casa sa colinde oricine ar veni. Copiii din Salaj si Hunedoara colinda la fereastra iar tinerii si perechile casatorite in casa. In cele mai multe sate ale tarii necunoscutii colinda in curte sau la fereastra iar rudele si prietenii in casa. In Liteni Suceava se colinda la fereastra, iar identitatea colindatorilor este dezvaluita dupa terminarea colindului. Ca rasplata pentru vestirea Nasterii, Colindatorii primesc diferite daruri: colaci, mere, nuci si mai nou bani. Atunci cand colindatorii sunt flacai sau adulti se imparte si bautura. In Lisa Brasov “feciorilor si batranilor li se dadea cate un colac mai mare si copiilor un colac mai mic, tot facut in casa. Colacul mare se numea covrig. Pe masa se afla bautura si prajitura, un fel de cozonac. Se bea din sticla. Feciorii strangeau atatia colaci, ca nu mai puteau sa-i care si-i lasau la o casa. Apoi treceau pe la trei, patru case, unde ramasesera colacii si luau o caruta de colaci. In special la casele cu fete mari se faceau colaci mai mari si mai frumosi. Feciorii si batranii vindeau colacii, feciorii in ziua de Craciun, iar batranii a doua zi. Se alegea o anumita casa, unde se licitatu colacii. Aveau un sef care-i conducea pe feciori si el ii dadea; la fel batranii. Cu banii stransi feciorii plateau lautarii pentru seara de Anul Nou, unde era bal. Batranii dadeau banii stransi biericii”. Sau tot in Ardeal, la Capusu de Campie Mures se da Craciunul ”un colac cu flori de paine; muzicantul primea carnati si carne de porc” Indiferent de momentul si grupul cu care se merge la colindat, este importanta participarea deoarece multi cred ca mergand la colindat (ei sau macar cineva din casa) le va merge bine tot anul. In aceeasi masura se crede ca primind colindatorii anul va fi bogat si cei din casa vor fi sanatosi. Sunt multe casele in care primul colindator sau musafir asteptat este un baiat/barbat ca sa le mearga bine tot anul.

 

Colindatul cu Turca este un obicei străvechi din județul Bihor, practicat în satele din zonă de Crăciun. Colindătorii bihoreni se pregătesc temeinic pentru ca totul să iasă foarte bine.

În repertoriul folclorului tradiţional bihorean există peste 40 de colinde care exprimă interferenţele dintre spiritualitatea creştină şi cea precreştină, dintre cântarea religioasă, concretizată în frumoase imnuri de slavă pentru Naşterea Mântuitorului şi elogiul adus muncii omului, scrie revista “Lumea Satului”. Turca, “acea întruchipare fantastică a unei vietăţi care parcă ar fi capră, parcă n-ar fi capră”, este obiceiul care diferențiază Bihor de alte zone transilvănene. “În realitate este vorba despre o mască costum ce se leagă de străvechiul simbolism al caprei, al ţapului, considerate în Antichitatea grecească, în Sărbătorile lui Dyonisos, ca expresii mitice ale fecundităţii”, mai scrie sursa citată. Capra apare în folclorul bihorean ca un simbol, făcând referire la câteva dintre însușirile animalului pe care omul și le-ar dori pentru el. Delia Ciohodaru, jurnalist la “Lumea  Satului”, amintește aici: rezistența la boli și condiții ostile de viață, prolificitate mare etc.  “Pentru multe popoare, inclusiv pentru români, capra este un animal care nu are nevoie de multă vegetaţie pentru a-şi asigura existenţa – în unele zone se mai numeşte, ironic, „vaca săracului” – reuşind să se adapteze la cele mai vitrege condiţii de mediu. Pentru asemenea calităţi, Capra/Ţapul a devenit şi pentru români un simbol al fecundităţii, invocat în acest segment sacru de timp: al celor 12 zile dintre Crăciun şi Bobotează”, se mai arată în articolul publicat de “Lumea satului”.

Alături de calităţile simbolice, capra este însă o prezenţă extrem de zglobie, de vioaie şi neastâmpărată. Jocul Tucii/Caprei de colind exprimă acest neastâmpăr al animalului printr-o exuberantă pantomimă/ţopăială pe care o execută pe timpul cât feciorii cântă colindele. Ea face tot felul de ghiduşii, necăjeşte femeile şi fetele din casă, trăgându-le cu botul de haine, iar la sfârşit primeşte darul de bani. În credinţele populare din zonă, prezenţa Caprei alături de colindători este considerată ca fiind benefică, ea putând aduce oamenilor nu numai fertilitatea pământului, fecunditatea animalelor, ci şi mult dorita vitalitate, tinereţe şi dinamism.

Turca însoțește colindătoriiTurca bihoreană însoţeşte ceata colindătorilor din seara de Ajun

Turca bihoreană însoţeşte ceata colindătorilor din seara de Ajun, pe parcursul celor trei zile ale Crăciunului. Ea face parte integrantă din ceată, urmând-o de la o casă la alta, şi are chiar momentul ei de glorie. Pusă mereu pe ghiduşii, face tot soiul de glume deoarece doar ei i se permite. După ce feciorii întreabă gazda dacă îi primeşte sau nu şi interpretează una sau două colinde – după câţi membri numără familia -, are loc un adevărat moment coregrafic al Turcii. De fapt în acest moment solemn al colindatului se creează un moment distractiv, ludic, atunci când ea trage cu ciocul de fustele fetelor şi mai fură de pe masă câte ceva.

“În ceea ce priveşte aspectul Turcii, ea este deosebit de frumos realizată în Bihor: are un trup roşu, dintr-o ţesătură de bumbac, iar capul este cioplit din lemn, cu coarne şi maxilarul inferior mobil, pentru a clămpăni fără oprire; de fapt astfel ţine tactul ritmului pe care dansează purtătorul măştii de Turcă. Acesta este întotdeauna un fecior falnic care joacă masca de Turcă stând în picioare (în alte zone Capra se mai joacă şi aplecat/„pe brânci”). Sub bot, Turca are o deschizătură rotundă prin care priveşte purtătorul, tivită cu blăniţă de iepure, tot din raţiuni simbolice; iepurele este tot un simbol al fecundităţii”, mai arată autoarea.

Colindatul feciorilor cu Turca este unul dintre cele mai iubite şi aşteptate obiceiuri de peste an şi se spune că ceata nu trebuie să ocolească nicio casă din fereastra căreia arde o lumină. Dacă colindătorii nu vor trece pragul casei, gospodarilor nu le va merge bine în anul care vine, deoarece numai colindătorii pot alunga răul şi aduce binele, sănătatea şi norocul.

O ce veste minunata
O ce veste minunata
In Betleem ni s-arata
Ca a nascut trup
Trup din duhul sfant
Fecioara curata.
Ca la Betleem Maria
Savarsind calatoria
In sarac locas
Lang-acel oras
A nascut pe Mesia.

Pe Fiul cel din vecie,
Ce L-a trimis Tatal mie
Sa se nasca si sa creasca
Sa ne mantuiasca

Din an in an
Din an in an sosesc mereu
La geam cu Mos Ajun,
E ger cumplit, e drumul greu,
Da-i obicei strabun.
Azi cu stramosii cant in cor
Colindul sfant si bun.
Tot mos era si-n vremea lor
Batranul Mos Craciun.

E sarbatoare si e joc
In casa ta acum,
Dar sunt bordeie fara foc
Si maine-i Mos Craciun.

Si-acum te las, fii sanatos
Si vesel de Craciun,
Dar nu uita, cat esti voios
Romane sa fii bun

1 comment

  1. Pingback: Craciunul in Spania

Comments are closed.