Category Archives: Povesti Copii

povesti pentru copii, invata engleza online

Povesti Copii

O lume de basm-povesti pentru cei mari si mici

Published by:

baiat citind

 

REALIZATOR-BACIU ANDREEA ELENA

TEXT-MADDIE ANCUTA

 

 

Iti place sa scrii?

Micul Scriitor este o categorie in care poti citi, dar mai ales scrie.  O categorie pentru voi, Micii Scriitori

Gasesti aici Povestile , trimise poate tocmai de prieteni de-ai tai, cu intamplari reale si peripetii, triste sau hazlii, chiar din experientele lor.

In Povesti cu de toate de la pici adunate, regasesti cele mai inspirate scrieri din imaginatie, pe orice tema. Vrei sa comunici ceva lumii si nu stii cum? Inventeaza o poveste cu personaje ireale si strecoara mesajul tau.

Undeva, candva acesta isi va gasi cu siguranta ecoul. Acum iti poti asterne gandurile pe care le poti impartasi cu ceilalti copii.

Lasa-ti si tu imaginatia sa zburde, cine stie, poate Micul Scriitor, intr-o zi, devine Mare.

Si tu poti fi Micul Scriitor, nu-i asa?!

Cand esti gata, trimite pentru Micul scriitor la [email protected]  o poveste scrisa chiar de tine 🙂

Aici ne vom intalni cu lumea minunata a povestilor. Povesti care ne-au incalzit si luminat copilaria.

Povestile pentru copii, de la povestile nemuritoare, basmele populare pana la povestile in limba engleza, te vor ajuta sa-i cultivi copilului tau pasiunea pentru citit inca din primii ani de viata. Prima poveste spusa de mama si prima poveste pe care o citeste singur vor fi pentru copilul tau amintiri de neuitat.

 

Fetita cu chibrituri by Christian Andersen

Capra cu trei iezi de Ion Creanga

Fata babei si fata mosenagului de Ion Creanga

Imparatul Cioc de Sturz de Fratii Grimm

Gasca cu pene de Aur de Fratii Grimm

Ciubotelele ogarului de Calin Gruia

Racla de Clestar de Fratii Grimm

Povesti Copii

Fetita cu chibrituri

Published by:

povestiEra frig cumplit si se facea noapte. Era cea din urma noapte a anului, noaptea de Anul Nou! Pe frigul si pe intunericul acesta mergea pe strada o fetita saraca, desculta si cu capul gol. Avusese ea pantofi cand plecase de-acasa, dar ce folos! Erau prea mari pentru dansa; ii purtase mai intai mama-sa si fiindca erau asa de mari, fetita i-a pierdut cand s-a grabit sa treaca strada, din pricina ca tocmai veneau in goana doua trasuri. Un pantof nu-l mai gasise, iar pe celalalt l-a sterpelit un baietas; zicea ca are sa-l faca leagan cand are sa aiba si el copii.  Si acum, saraca fetita mergea desculta si piciorusele ei erau vinete de frig.

Ducea intr-un sort vechi o multime de cutii de chibrituri si o cutie in tinea in mana. Toata ziua umblase asa si nu-i daduse nimeni nici macar un banut. Si-acum era ostenita, flamanda si pe jumatate ingheta de frig. Fulgii cadeau si se prindeau de parul ei lung si balai care-i atarna frumos in carlionti pe umeri – dar ea numai la frumusete nu se gandea!  Nu mai putea de oboseala si s-a asezat intr-un ungher intre doua case; una era mai iesita in afara, asa ca intre doua era un cotlon. Fetita s-a ghemuit strangandu-si picioarele sub dansa, dar tot frig ii era. Acasa nu indraznea sa se duca, fiindca nu vanduse nici o cutie de chibrituri si nu capatase nici un banut macar. Tata-sau avea s-o bata; dealtfel si acasa era frig, peretii erau sparti si cu toate ca astupase crapaturile cu paie si cu zdrente, vantul tot razbatea inauntru. Mainile ii erau aproape tepene de frig. Un chibrit ar fi strasnic acum; ce-ar fi sa scoata unul, sa-l aprinda si sa-si incalzeasca degetele? A scos un chibrit si l-a aprins.

Ce frumos ardea! Era o flacara calda si limpede ca o lumanarica, o minunata lumanarica. Si deodata fetitei i s-a parut ca sade in fata unei sobe mari de tuci, cu picioarele de alama si cu tacam de alama; in soba era un foc zdravan si fetita isi atinse picioarele sa si le incalzeasca…dar flacara se stinse si soba pieri…si fetita se trezi tinand intre degete chibritul ars.  A mai aprins unul si iar s-a facut lumina. Zidul, acolo unde era luminat, s-a facut straveziu ca un geam. Pe geam fetita vazu o odaie cu masa pusa; pe fata stralucitor de alba erau farfurii de portelan si in mijloc, pe o farfurie, era o coscogeamite gasca fripta, umpluta cu prune si mere, din care ieseau aburii.

Si ce era mai minunat decat toate, gasca a sarit din farfurie, a inceput sa umble pe jos, leganandu-se, cu furculita si cu cutitul infipte in spate, si s-a indreptat chiar catre fetita. Dar deodata chibritul s-a stins si n-a mai ramas decat zidul gros si rece.  A mai aprins un chibrit. Si deodata s-a vazut stand langa un pom de Craciun. Era mai mare si mai frumos decat acela pe care-l zarise pe geam la negustorul cel bogat. Pe crengile verzi erau o multime de lumanari aprinse si erau agatate poze colorate ca acelea din vitrinele magazinelor. Fetita a ridicat bratele in sus – si chibritul s-a stins.

Lumanarile s-au inaltat tot mai sus si deodata fetita a vazut ca nu mai erau lumanari, erau stelele sus pe cer; una din ele a cazut, lasand in urma ei o dara de lumina.  – Acum moare cineva! a zis fetita.  Bunica-sa, singura fiinta de pe lume care o iubise si pe dansa, si care acum era moarta, ii spusese odata: „Cand cade o stea, se urca un suflet la cer.” Fetita a mai aprins un chibrit si flacara a facut lumina de jur imprejur; si in lumina stralucitoare s-a ivit bunica, stralucind si ea, cu zambetul ei bun si bland. – Bunicuta! a strigat fetita. Ia-ma, ia-ma cu tine!

Stiu ca ai sa pleci si tu cand se stinge chibritul, tot asa cum a plecat si soba cea calda, si gasca cea fripta, si pomul cel frumos!  Si repede a aprins si celelalte chibrituri care mai erau in cutie, fiindca voia s-o mai tie pe bunica-sa, sa nu plece. Si chibriturile au dat o lumina asa de mare, ca se vedea mai bine decat ziua. Niciodata nu fusese mai frumoasa bunica; a luat-o in brate pe fetita si amandoua s-au inaltat in stralucire si bucurie, si fetitei acum nu-i mai era frig, nici frica; era in cer.  A doua zi dimineata, in ungherul dintre cele doua case, fetita cu obrajii rosii si zambet pe buze zacea moarta, degerata de frig, in cea din urma noapte a anului.

Zorii Anului Nou s-au ridicat deasupra trupsorului mort, langa care erau imprastiate o multime de cutii de chibrituri, una din ele cu toate chibriturile arse. A vrut sa se incalzeasca; ziceau oamenii. Dar nimeni nu stia ce frumuseti vazuse ea si in ce stralucire intrase si ce bucurie mare ii adusese Anul Nou!

Christian Andersen