Category Archives: Legende romanesti

O legendă (din latină legenda înseamnă „lucruri de citit”) ea este o povestire fantastică cu elemente istorice reale transmisă prin forma orală. Legendele combină fapte reale cu întâmplări imaginare, atât cele posibile cât și cele complet ireale. Ele au servit de obicei pentru a explica geneza sau producerea unor fenomene sau evenimente.Legenda este o naratiune populara in proza sau in versuri in care realitatea si fictiunea se impletesc.In legenda se explica originea unor fiinte plante sau animale desfasurarea unor momente istorice sau faptele unor eroi.

Legende romanesti

Practici magice de Craciun

Published by:

legende romanesti

Colindele, ca manifestare a traditiei si obiceiurilor mostenitetraditiile romanesti de Craciun

Din Bucovina si pana in Oltenia, din Dobrogea si pana in Banat, obiceiul popular al colindelor traieste intens in seara de ajun si in zilele de Craciun si Anul Nou. Influentate atat de conceptele bisericesti cat si de vechile practici pre-crestine, colindele sunt purtate din casa in casa de catre cete de colindatori pentru a vesti sarbatoarea si a ura de bine gazdelor sau celor ce deschid usa.

Toate traditiile romanesti de Craciun au o varsta mai veche decat crestinismul, iar conceptia sarbatorii in sine echivaleaza cu practicile arhaice, pagane, ale societatilor antice. In jurul datei stabilite pentru solstitiul de iarna, popoarele indo-europene celebrau moartea si renasterea ulterioara a Zeului-Soare, identificat cu Saturn la romani si cu zeul Mithra la iranieni. In general, mistica sarbatorii este acceasi; zeul imbatraneste si moare, insa renaste odata cu noul an si marcheaza inceputul unui nou ciclu solar.

Termenul de “Craciun”se presupune ca provine din cuvantul latin “creatio” care inseamna creatie, nastere. Legenda spune ca Fecioara Maria, impreuna cu Iosif, rataceau din casa in casa in Bethleem, ajungand intr-un tarziu la casa unui om numit Craciun, care le da adapost in grajd.

Colindele sunt texte ritualice, preluate ca obiceiuri populare, care povestesc despre nasterea Mantuitorului, despre venirea celor trei magi si aparitia stelei pe cer, cea care a vestit nasterea lui Iisus. Unele sunt create de autori anonimi, din popor, si au caracter specific, original sau au fost propagate de catre primii crestini in toate teritoriile cucerite sau sub influenta romana. Altele sunt colinde culte, create de preoti ai Bisericii sau de compozitori de muzica culta. Iata vin colindatorii” de Tiberiu Brediceanu, “O, ce veste minunata” de D.G. Kiriac, “Domnulet si Domn in cer” de Gheorghe Cucu sunt cateva exemple de colinde culte, dar care exista si in diferite variante modificate la nivel regional.

Colinde si obiceiuri populare pentru fiecare regiune

Desicolindele cantate sunt in mare parte asemanatoare pe tot cuprinsul tarii, exista si aspecte regionale ale preferintei pentru anumite colinde, sau colinde specifice anumitor zone.

Colindatul in Ajun se face seara si, in general, cetele sunt formate din copii, de la 6 pana la 15 ani, majoritatea baieti (in traditia romaneasca, fetele merg mai rar la colindat), deoarece ei exprima puritatea, veselia si sufletul neintinat. Acestia nu au urari lungi si, de obicei, ei sunt cei care colinda “cu steaua”. In Muntenia, Oltenia, Transilvania si Dobrogea, se merge cu mos-ajunul sau la colindeti/colindete. In Banat, Crisana si unele parti din Transilvania se foloseste denumirea de pitarai (pentru colindatori), iar in Bihor se foloseste verbul “a cucuta” pentru a colinda.

Daca in seara de Ajun, primii colindatori si vestitori ai Nasterii Domnului sunt copiii, in prima zi de Craciun, inca de dimneata, se aduna cetele de flacai si pornesc sa colinde la portile satenilor.

In Muntenia, pe langa colindele obisnuite, specifice sunt colindele “Sus boieri nu mai dormiti”, “Ia te scoala tu domn bun”, “Maria se preumbla”, “Ia sculati boieri sculati”. In Dobrogea, dintre colindele regionale se pot aminti “De cand Domnul s-a nascut” si “Asta seara-i seara mare”. In Ardeal, una din cele mai frumoase colinde este “Coborat-o coborat”, dar si “D-auzi gazda ori n-auzi”, “Plecat-or”, “Astazi Domnul s-o nascut”. Aici, dar mai ales in Maramures, este foarte popular Vilfaimul, Vicleimul sau Irozii, un fel de piesa de teatru populara despre nastrerea lui Iisus, venirea magilor si regele Irod, care inainte se juca in biserica, insa se poate juca si in sat. In Moldova si in zona Cavnic din Maramures s-au pastrat obiceiuri populare cu radacini stravechi, si anume personajele mascate in diavoli, moartea, mosi si alte personaje cu masti grotesti, care umbla mascati timp de trei zile si nu au voie sa-si dezvaluie identitatea. Acestia sperie gazdele si lumea de pe strada sau de pe ulite si se spune ca femeile si fetele trebuie sa se fereasca de ei. Bucovina este o alta zona cu traditii romanesti seculare, unde Craciunul este asteptat de toata familia si intampinat cu obiceiurile populare mostenite din stramosi: colindatorii se aduna in cete de cate 6 persoane, in frunte cu un vataf sau calfa.

Chiar daca la oras multe din obiceiurile colindului au fost lasate deoparte, colindele tot mai rasuna la usi, iar colindatorii, mai ales copii, nu au renuntat sa aduca vestea Nasterii Domnului in case.

Sfaturi Info-ghid:

Se zice ca cei care nu primesc uratorii sau colindatorii nu vor avea un an bun; nu uitati traditiile romanesti, deschideti usa si lasati colindele sa completeze sarbatoarea Craciunului.

Practici magice de Craciun

In preajma sarbatorii Nasterii Domnului poate fi intalnita la satele pastratoare de traditii o intreaga suita de practici cu tenta magica fiecare cu importanta si insemnatatea ei pentru cei ce cred, diferente putand fi intalnite de la zona la zona pe toate meleagurile romanesti.

In Oltenia, in ziua dinaintea Ajunului Craciunului femeile se trezesc inainte sa rasara soarele si arunca pasarilor din ograda mancare inspre rasarit, socotind in acest fel ca ele nu vor mai face stricaciuni prin gradina in primavara cand pamantul va fi semanat.

In dimineata zilei de Ajun cand se taie porcul, oamenii merg la vecini si se asaza pe paie ca sa stea clostile. Se zice ca daca se asaza o femeie closca va scoate puicute si daca se asaza un barbat o sa iasa cocosei.

Tot in Oltenia si tot in Ajun de Craciun se vrajeste in jurul focului. Toti membrii casei, indiferent de varsta sau sex scormonesc in foc zicand :
« Buna ziua lui Ajun
Ca-i mai buna-a lui Craciun
Porcii grasi si unturosi
Si oamenii sanatosi.
Oile lanoase, vacile laptoase
Caii-ncuratori, boii tragatori
Cate scantei, atatia miei si purcei. »

O alta practica este legata de « Colinda » sau « batul de colindat » Cu colinda (boata, batul de colindat) este bine sa-i dai unui miel sau unei vite peste picioare ca sa-i treaca de orice boala o fi suferind. Sau sa-i dai unei vite cu vitel in burta cu colinda peste picioare ca sa iasa vitelul frumos si sanatos.

Atentie ! In Ajunul Craciunului nu se da nimic cu imprumut deoarece se considera ca cei care vin sa ceara vor sa aiba noroc la furtisaguri tot anul care vine, sa nu fie prinsi.

La masa din Ajun se pun pe masa sare, peste, grau si un pahar cu apa deoarece se crede ca vin mortii familiei si mananca din ele. Insa trebuie sa te feresti sa pui pe masa bauturi alcoolice pentru ca se zice ca diavolul, care a inventat bautura, isi bate joc de cel ce bea zicandu-i ca trebuie sa cinstesti inainte de a manca.

In ziua de Craciun, daca la casa este vreun animal deocheat, se ia apa de la vasele din bucatarie lasate nespalate din Ajun si se spala vita sau oaia bolnava cu credinta ca aceasta se va insanatosi.

In intervalul de la Craciun si pana la Boboteaza nu se toarce in casa unde este o fata mare deoarece se crede ca aceasta nu se va marita nici in anul care vine.

 

sursa

www.traditii.com

Legende romanesti

Craciunul

Published by:

legende romanesti

Practici magice de Craciuncraciunul in familia romaneasca

Nasterea Domnului sau Craciunul

Craciunul in familia romaneasca

Ignatul porcilor

Steaua. Mersul cu steaua.

Impodobirea bradului

Istoria sarbatorii Craciunului

Despre Colind

Legenda lui Mos Craciun

Onomastica legata de Craciun

 

sursa www.traditii.com

 

Legende romanesti

Muresul si Oltul

Published by:

legende romanesti
In vremurile de demult, cand se nascoceau povestile fermecatoare, pe varful unui munte din Carpatii Rasariteni se vedea o cetate cu doua turnuri. Craiul si craiasa aveau doi fii gemeni, care semanau ca doua picaturi de apa.

Feciorii erau asemanatori la infatisare, dar aveau firi cu totul diferite. Una-doua se luau la cearta si se bateau pana la sange, de rai ce erau. Asa-i lasase Dumnezeu!

Cand crescusera mari, craiul iesi din cetate cu oastea si se duse la razboi,de unde n-a mai venit. Craiasa a trimis calareti spre toate zarile, in cauterea sotului ei, dar solii nu l-au gasit pe stapan nicaieri. Murise craiul departe, intr-o batalie sangeroasa. Dar craiasa nu stia taina asta. ,,Ce-am sa ma fac eu,cu feciorii mei naravasi?” se framanta craiasa ,,Se tot bat fara astampar. Le-am facut doua turnuri aparte. In turnul de miazanoapte locuieste Mures, iar in turnul de miazazi sta Olt. Uite, sunt printi buni de insuratoare, si tot nu se inteleg.”

-Frate Oltule, zise Muresul, care era mai cumpatat. Mama plange intruna dupa tata, craiul. Ce facem?
-Eu zic, frate Mures,sa lasam ciondaneala copilareasca dintre noi si sa plecam in cautarea craiului.Poate e undeva intr-o temnita,si are nevoie de ajutorul nostru,sa-l eliberam. Oltul si Muresul s-au dus la mama lor,craiasa si i-au vorbit de hotararea lor de a-si cauta tatal.Auzind ce spun,mama lor a varsat lacrimi de durere,dar si de fericire. De fericire pentru ca feciorii ei erau vrednic isi indarjiti,si de durere pentru ca se despartea de ei si-i era frica sa nu-i piarda.

-Bine,baietii mei! se indupleca pana la urma craiasa. Plecati in cautarea craiului. Muresule si tu,Oltule!Va sfatuiesc sa stati mereu impreuna, precum caii la trasura, si nedezlipiti unul de altul!
Si au plecat printii. Dar de indata ce au iesit din cetate, au pornit sa se certe pe ce cale sa apuce. Caci, cum v-am zis, erau diferiti la fire si la ganduri.
-Sa plecam spre miazanoapte!a propus Muresul.
-Ba nu! S-o luam spre miazazi!a racnit Oltul.
Si,ca in copilarie,au inceput sa-si care la pumni cu nemiluita.Pana la urma,n-au ascultat sfatul mamei si-au vorbit astfel:
-Eu am crescut in turnul de miazanoapte si plec indata intr-acolo! zise Muresul.
-Iar eu am crescut in turnul de miazazi, si plec intr-acolo! tipa Oltul.
S-au despartit. Muresul cel intunecat la fire a pornit-o spre nord, iar Oltul cel iute din fire s-a repezit bolborosind spre sud.

Dupa o vreme,pe Mures l-a razbit dorul dupa fratele sau:
-Ne ciondanim noi,si-a zis Muresul, dar tinem unul la altul. Mama ne-a rugat sa nu ne despartim.Ce-ar fi sa ma intorc din drum,ca sa-l caut pe fratele Olt?
Pe o vale, Muresul s-a intors spre miazazi,dar nu l-a mai gasit pe Olt. S-a ratacit si-a luat-o spre apus, prin campii asa de frumoase, incat si-a uitat fratele geaman.

In cetatea de scaun,craiasa primi vesti de la solii ei:
– Chiar de la poarta,marita craiasa, Olt si Mures s-au certat si s-au despartit, incalcand porunca mariei tale. Suparata,craiasa a alergat sa-si intoarca feciorii din drum, dar nu i-a mai putut ajunge , deoarece fugeau strasnic in parti diferite. S-a pornit sa planga navalnic,curgand izvoaredin ochii ei:
-Doamne, te rog sa povatuiesti pasii feciorilor mei. L-am pierdut pe crai. Fa,Doamne,orice numai sa nu piara niciodata baietii mei nastrusnici.
Dumnezeu a ascultat ruga craiesei si,pe data,a hotarat sa-i prefaca in rauri nemuritoare. Si rauri au ramas pana
astazi, pastrandu-si numele: MURESUL si OLTUL.

Muresul curge lin spre campie, cuminte si cu speranta ca, dupa multe cotituri, isi va gasi fratele geaman. Iar oamenii il canta astfel:

Mures, Mures, apa lina,
Trece-ma-n tara straina
Si-mi fa parte de hodina.

Pe cand Oltul cel iute si nabadaios,se izbeste in pietrele muntilor, le rascoleste tumultuos, spumega si se insangereaza la Turnul Rosu. Iar oamenii i-au nascocit un cantec potrivit:

Oltule, rau blestemat,
Te-ai facut adanc si lat
Ca vii mare, spumegat,
Si cu sange-amestecat.