Category Archives: Amintirile Evei

poveste de dragoste cu final neasteptat

Amintirile Evei

Doruri

Published by:

femeie indragostitaDespre doruri
Afisul mi-a atras atentia. Doi soldati carand un al treilea soldat pe o targa. ”In amintirea eroilor nostri!”, era scris cu litere  mari si adanci. Florile sangerii subliniau efectul cuvintelor. Vederea acestei imagini, a facut ca subconstientul meu sa se trezeasca furios.

Instantaneu am simtit mirosul de praf de pusca in nari, adulmecand Moartea care isi contabiliza cu indiferenta victimele. Alergam de la un soldat la altul, rugandu-ma disperata sa nu ai nevoie de ajutorul meu.  Printre maldarele de pamant imbibate cu sange vedeam hidosenia ascutita a Mortii. Respiratiei ei harjaita de zgomotul gloantelor ma urmarea sufocanta. Rochia mea atarna grea, plina de namolul format din carne sfasiata si pamant. Mirosul ei pestilential ne inconjura, punand stapanire peste vietile noastre. Mainile pline de sange ale ranitilor se agatau disperate  de picioarele mele, facandu-ma sa cad la aproape fiecare pas. Alergam de la un tipat la altul. Nu-mi amintesc ce este frica, nici macar nu stiu daca vreodata mi-a fost frica. Cu inima batand cu putere, gaseam in mine forte nebanuite ajutandu-ma sa trec  de la un ranit la altul. Unora reuseam sa le verific  pulsul, altora se le inchid ochii. Langa mine, cei doi bracandieri faceau trierea  printre vietile lasata de Moarte, in graba ei de a castiga toate batalile.

Privirea mea te gaseste. Imi fac cu greu loc printre morti aruncati unii peste altii, bucati de oameni imprastiati pe camp si ranitii care se agatau de fusta mea. O durere surda isi face simtita  prezenta  in pulpa stanga. Aud strigatul disperat al uni soldat care cauta sa ma opreasca din fuga mea nebuna spre tine. In jurul meu se face brusc liniste. Durerea din picior este din ce in ce mai acuta. Ajung in fata ta..privirea ta este atintita fix catre cer. Iti caut cu miscari reflexe pulsul. Rup zdrentele uniformei care iti acopereau pieptul. Urechea mea se aseaza pe inima ta cautand cu disperare un zgomot.  Nu mai simt durerea din picior, nu mai aud strigatele disperate ale celor din jurul meu, nu mai simt nici macar mirosul Mortii care si-a instalat regatul pe campul de lupta. Mainile mele pline de sange, iti inchid ochii, ochii pe care nopti intregi i-am sarutat. Buzele mele iti saruta buzele, cautand sa-ti dea caldura lor. ”De ce? De ce? De ce?! intrebare pe care mintea mea, o pune in mod inutil.

O miscare puternica in burta, imi aduce aminte ca viata ta continua in mine. Atat imi mai amintesc. Viata ta continua in mine sa creasca. O liniste taioasa ne-a inconjurat.  Mi s-a facut somn, imi era frig. Tie iti era atat de frig, cel putin asa credeam eu. Buzele tale erau crispate intr-un zambet neterminat. Am adormit intinsa pe trupul tau, trup caruia doream sa-i redau viata din mine.

Un ultim zgomot asurzitor ne-a adus pe toti trei impreuna. Stiai ca te iubesc, stiai ca te iubim, si nu te-am fi lasat niciodata sa pleci singur intr-o lumea necunoscuta. Trebuia sa fim toti trei impreuna, pentru totdeauna,  in Viata si in Moarte.

Ca prin ceata, am vazut chipul curios al unei batranele care imi zambea, facandu-mi frenetic cu mana.

M-am oprit si i-am intors zambetul inapoi.

-Buna ziua, doamna doctor, ce mai faceti?

-Multumesc, bine, am raspuns, cautand printre amintirile recente  numele ei.

Dar amintirile mele, fac un pas urias in timp. In timpul copilariei mele, Cand eram doar o fetita cu ochi negri si parul impletit in codite. Eram asezata in hamac si citeam. Era vremea cand nu stiam ce inseamna iubiti, iubiri sau amanti. Citeam si-mi era dor. Nu stiam ce este cu acel dor, de ce imi este dor sau de cine imi este dor. Dar stiu ca acel dor cateodata imi sfasia inima. Ma duceam la mama mea sa o intreb de ce simt anumite lucruri ca si cum le-as mai fi trait. Mama razand imi spunea ca am imaginatie bogata si ma trimitea la joaca. Fetita  s-a transformat inr-o adolescenta frumoasa, cu trup suplu si puternic, privire patrunzatoare si inteligenta. O adolescenta curioasa, care radea mult si dansa. Dorul nu ma lasa in pace, dar invatasem sa traiesc cu el. Dansam si radeam mult, dar niciodata nu-mi era dor de cei care ma invitau la dans.

Stiam doar ca imi este dor.

Noptile mi le petreceam intrebandu-ma de unde vine acest dor imens, dorul unei femei care era indragostita si iubea cu stoicism si credinta. Pe cine iubeam eu atat de mult?

Doamna cu dintele de aur, ma strange usor de mana, smulgandu-ma din valtoarea amintirilor.

Pleaca, tragandu-si catelul dupa ea, in cautarea unui alt partener de discutie.

Nu stiu de ce dorul meu de atunci seamana cu dorul meu de azi pentru tine.

Busc furia face sa-mi zvacneasca sangele prin vene, lasandu-ma fara control.

Sunt furioasa pe tine si nervii tai.

Sunt furioasa pe lipsa ta de incredere si rabdare.

Sunt furioasa pe lipsa de control asupra orgoliului tau.

Nu spun ca am fi avut o relatie usoara, pentru ca nu am fi avut.

Pot sa dau eu timpul inapoi si sa nu fi fost maritata?  Pot sa dau eu timpul inapoi atat de mult incat eu sa nu fiu martora la moartea noastra?

As fi vrut sa fie altfel, dar nu este. Lacrimile mi-au invadat chipul. O miscare brusca ma face  sa-mi duc mana spre burta.

Imi e dor de tine… dorul de azi seamana cu dorul copilariei mele.

Viata ta continua in mine…

fragment din Jurnal

Amintirile Evei

Calatorie printre amintiri

Published by:

calatorie printre amintiriCalatorie printre amintiri

Linistea diminetii a fost intrerupta de alarma agitata a ceasului. Am ales sa-l ignor, oprindu-i galagia cu mingea de tenis aruncata cu o miscare dibace, fix in el.

Zambind, m-am intors la tine, continuand sa te visez. Iubesc momentele cand bantui prin gandurile mele. Amintirile tale sunt ca pasii apasati pe un drum greu de munte. Nu ii poti ignora.  Te dor, te apasa, te entuziasmeaza, te lasa cateodata fara putere, dar, continui. Oprindu-te din cand in cand, respirand cu nesat ca sa-ti astamperi setea de oxigen.  Dintr-o data totul se lumineaza si capata sens. Te opresti ca sa admiri peisajul care se dezlantuie salbatic in fata ta. Atunci incepi sa chiui: “Iuhuuu! Am reusit. Acum sunt mai aproape de cer”,  apartinand in continuare pamantului.

-Iti poti aminti ceva ce nu a existat?  Amintirile apartin timpului, iar noi apartinem lui.

Cum mi-as putea aminti ceva ce nu am trait? Unele amintiri le-am trait impreuna, altele separat.

Ma intrebi: “Iti e dor de mine?” pironindu-mi amintirile cu privirea ta.

Daca imi e dor de tine? Dorul meu este masurat de timp. Timpul este unitatea vietii mele. Timpul meu nu are aceeasi valoare cu valoarea timpului tau.

Da, da stiu ce vrei sa spui, am fost invatati la scoala sa-l impartim in: nanosecunde, microsecunde, secunde, ore, zile, luni, ani, secole.

Si totusi timpul este atat de diferit pentru ca il percepem diferit fiecare dintre noi. Intesitatea lui face diferenta.

Imi amintesc perfect de timpul ploilor copilariei mele, ele mi-au amintit prima data de dorul de tine. Nu ne intalnisem atunci, desi apartineai de atunci amintirilor mele.

Vacantele mele erau perfecte. Aveau soare, aveau ploaie, aveau carti, sotron si rasete. Ma indragosteam in fiecare vara. Iubirile mele erau navalnice ca ploile ei. Intre iubiri si carti, calatoream. Intre calatorii te visam.

Ma cuibaream in spatele masinii, scotocind cu privirea tot ce se intindea in fata mea. Numaram berzele de pe marginea drumului, copacii, oamenii.

Dar cand ploua.. ohh Doamne! atunci cand ploua ma gandeam intotdeauna la tine.

Urmaream firisoarele de apa care se transformau in mici paraiase pe geamul masinii. Puneam degetul pe ele, simtindu-le zbaterea, incercand sa le dirijez cursul acolo unde doream eu, dar ele se incapatanau sa se lase purtate de vant. Unde dorea sa le duca vantul? Nu am descoperit niciodata.

Dar si azi le urmaresc. De data asta, ploile ma prind in tren. Degetul meu se duce instinctiv pe urmele picaturilor de ploaie, asteptand de data asta raspuns la intrebarea: Unde doresc amintirile tale sa ma duca?

Ma poarta prin multi ani.

Intr-o vara, da, cele mai intense amintiri ale mele sunt legate de veri.

Intr-o dimineata superba de vara, plecand pe urmele unei vacante,  m-am ratacit. Ar fi fost atat de simplu, sa trag pe dreapta si sa ma intorc la intersectia ratata.  Am lasat atunci drumul sa ma conduca unde dorea el. Am ajuns intr-un orasel, plin de zgomote si arta.

Am inceput sa-l vizitez. Bantuiam condusa de tine prin locuri pe care nu le vazusem niciodata, dar pe care le cunosteam atat de bine.

Cum as fi putut sa cunosc atat de bine un oras in care intram pentru prima data.

Acum stiu. Gandurile tale, ma conduceau prin locurile pe care tu le iubeai atat de mult.

M-am asezat pe o banca, privind in linistea lumea care se misca de colo colo.

Atunci te-am simtit. Erai atat de intens si vibrant in mine, incat lumea s-a oprit. Singurul zgomot asurzitor venea din inima mea.

Stiam ca esti acolo.. stiam.

Privirea mea a inceput sa alerge dupa tine cand dintr-o data, ca prin somn mi-am auzit numele: ” Ana, Ana..trebuie sa plecam”.

M-am uitat ca la un strain la barbatul care venea razand spre mine.

-Este tarziu si este drum lung pana acasa. Hei.. ai vazut o fantoma, a izbucnit razand. Arati de parca ai fi vazut o fantoma.

M-am ridicat de pe banca, stiind ca las in urma un oras in care amintirile tale erau atat de vii si tu atat de prezent. Un oras caruia, apartineai total.

Nu te-am vazut atunci, dar nu am uitat niciodata acel moment. Un moment, care avea sa devina real.

Intr-o zi, dupa sase ani de la aceasta intamplare, viata ne-a trimis unul altuia, punandu-ne fata in fata. Iti amintesti ce mi-ai spus?

-In  sfarsit ne-am regasit! Te caut de atata timp.

fragment din Jurnal

copyright by Maddie Ancuta

 

Amintirile Evei

Eu sunt

Published by:

saruti asa cum scriiEu sunt o pasare. Am nevoie de libertate pentru a ma putea ridica, pentru a putea descoperi, pentru a putea vedea si te vedea, pentru a intelege si te intelege. Intotdeauna ma voi intoarce acolo unde imi e bine. Tu esti locul unde imi este bine. Ochii mei te-au privit plini de uimire cand mi-ai vorbit despre libertatea mea deplina. Nu vreau sa mi folosesc aripile sa zbor urat, vreau sa ma inalt frumos si sa revin intotdeauna la tine, pentru ca ,tu esti cuibul meu.. Locul unde ma intorc de fiecare data, locul in care ma simt in siguranta, locul in care am gasit adevarul si iubirea. Nu o sa avem o relatie simpla. Nu o sa avem o relatie linistita. Relatia noastra o sa fie salbatica, rascolitoare, tumultoasa. Vom fi ravasiti, vom fi cuprinsi de furtuni. Ne vom prabusi unul langa altul. Eu te voi privi ore intregi citind. Ma voi ridica de langa tine si vei petrece ore intregi privindu-ma cum fug intr-o lume straina tie. Ma vei iubi si ura cu aceeasi intensitate. Vei fi furios pe colile care imi ating degetele cand scriu. Vei aduna foile raspandite pe jos si le vei citi cu aceeasi ochi plini de curiozitate, ridicandu-ti din cand in cand  privirea catre vesnica necunoscuta din fata ta. Nu ma pot marita cu tine, nu pentru ca nu te-as iubi sau ca mintea mea ar fi in amintirile unui alt barbat. Daca as face asta, tot ce simt pentru tine ar muri. M-as simti ca o pasare in colivie. Dragostea ta nu m-ar putea salva de la moarte. Poate ca sunt o pasare Phoenix. Ma nasc si mor, ca sa ma renasc din propria cenusa.

Vreau sa fiu cu tine si atat.

fragment.Saruti asa cum scrii