Category Archives: Arta de a fi TU

Arta de a fi TU

Ganduri si suflete

Published by:

copilIntr-o zi, am fost intrebata de un baietel :” Ii doare pe pantofi cand ii calcam?”

In alta zi, priveam o fetita cum vorbea cu ea insusi.

In alta zi, priveam o  alta fetita care se certa singura in oglinda si arunca cu furie in ea.

Un baietel de 3 ani, care nu spune nici un cuvant, dar i se lumineaza privirea cand vede autubuzele mari si rosii. Ma ia de mana si-mi spune fericit ! “bus, bus, red bus“. Priveste fericit ore intregi la autubuzurile mari si rosii. Nu il intereseaza nici o alta masina. Nu se uita pe nici o alta carte. Nu il intereseaza nici o alta jucarie. Singurele jucarii, sunt doar double deckurile londoneze, evident in miniatura.

Am auzit copii care imi spun:” Sunt puternic, nu renunt usor, nu inteleg de ce altii renunta atat de repede. In prima zi de scoala, am avut emotii si mi-a venit sa plang, dar nu am plans, de fapt am plans putin. Toti copiii ma iubesc si fetele vor toate sa se joace cu mine. Dar eu alerg mai tare decat ele. 🙂 “.

Sunt suparata. Nimeni nu ma crede.”

Copiii rad de mine. Si ma fac handicapata. Dar eu nu sunt. Stiu ca nu rezolv la fel de repede ca ei problemele la matematica sau nu pot scrie frumos. Dar nu sunt proasta. Ma intelegi? Eu nu sunt proasta si nici idioata“.

Azi nu ma duc la club. (la acel club pentru copii sunt organizate diferite activitati de stimulare, educare, dezvoltare personala) De ce?, intreb. Pentu ca azi in pauza mare am avut un accident la scoala, m-am lovit la picior si nu pot alerga“. Tatal copilului povesteste ca decizia de a nu se duce la club, a fost luata dimineata pana sa plece la scoala. Fetita duce o lupta mare cu sine insusi, cu neputintele, fricile si cosmarurile pe care le are atat ziua cat si noaptea. Nu poate face fata unei competitii directe, nu poate intelege de ce altii copii se pot descurca atat de bine si ea nu. Asa ca renuntarea este cea mai simpla solutie. Renuntarea vine cu o multime de minciuni. Ea nu se duce, pentru ca a avut un accident…imaginar. Nu ea este vinovata… ci altii.

Mama nu ma asculta niciodata“. Atunci copilul se revolta, sparge, distruge pentru ca stie ca doar atunci mama il priveste, chiar daca incepe sa-l certe.

Am stat vreodata sa ascultam cu atentie ce este in mintea unui copil? Am stat sa vedem cu adevarat ce se intampla in inima si sufletul unui copil?

Am vazut copii, ai caror parinti sunt departe de parintii lor. Dorul si dragostea pentru ei ii macina zilnic. Dragostea si imbratisarea mamei este nepretuita.suflete

Am vazut si mame, care au plecat la munca in strainatate, care si-au uitat copiii in tarile de unde au plecat, si-au refacut viata, nu se mai uita in spate. Le-am vazut razand si flirtand fara nici un dor pentru copii lor de acasa. Am vazut si copii plangand de dorul parintilor.

Putem continua cu milioane de exemple.

Temerile, fricile, nesiguranta, curajul, determinare, ambitia, dragostea, sunt sentimente pe care le gasim de la cea mai mica varsta. Obiceiurile pe care le capatam in copilarie isi pun categoric amprenta pe viata noastra ca adulti.

Nimeni nu s-a nascut cu lipsa de respect fata de sine, nimeni nu s-a nascut cu probleme de alimentatie, nimeni nu s-a nascut cu obiceiul de a-si roade unghiile, stresat sau cu dorinta de amanare a deciziilor.

Toate obiceirile, sunt comportamente pe care le-am invatat si repetat atat de des incat au devenit naturale.

Dar pentru ca nu fac parte din noi, ci doar le-am dezvoltat pe parcurs, avem o datorie fata de noi sa ne salvam.

Ca si multe alte deprinderi, obiceiurile le  invatam crescand, vorbim, mancam, umblam. Obiceiurile sunt comportamente pe care le invatam observandu-i pe cei din jurul nostru, copiindu-i.

Pentru a intelege cum un copil se dezvolta trebuie sa ne amintim ca toti copiii, chiar si bebelusi, sunt fiinte umane complexe, iar comportamentul lor trebuie vazut si urmarit nu in etape, ci holistic sau cu alte cuvinte ca un intreg. Este necesar sa intelegem dezvoltarea lor fizica, intelectuala, emotionala, sociala, dezvoltarea lingvistica, nu sa ne concentram doar daca ei vorbesc sau mananca ca si etape sigure a dezvoltarii lor.

Stim sigur ca asa cum ne sunt gandurile asa ne este si viata.

Intreaga noastra existenta este magie. Toate actiunile noastre – gest, privire, cuvant – aparent banale, poarta in ele sentimentele si gandurile noastre. Cand avem ganduri si sentimente negative, ne murdarim pe noi insine si tot ce ne inconjoara, iar, dupa legile universale, tot ceea ce produce asemenea efecte intra in categoria magiei negre. Insa tot ce este armonios, frumos si luminos este magie alba. Cu gandurile noastre construim mereu ceva din substanta nevazuta, care atrage puteri ce ne pot fi folositoare sau daunatoare.

Gandul este cel care modeleaza si face adevarate minuni sau adevarate dezastre. Prezentul este rezultatul gandirii noastre anterioare, iar viitorul isi are radacina in gandurile noastre actuale. In concluzie, noi devenim ceea ce gandim. Cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata. Un gand, bun sau rau, isi pune amprenta nu numai pe cel caruia ii este adresat, ci in primul rand pe cel care il emite, pentru ca gandul atrage ganduri similare, amplificand astfel binele sau raul initial, totul intorcandu-se asupra noastra, ca un bumerang.

Atitudinea este pensula mintii, poate colora orice situatie.

In incheiere o sa va spun doua povesti. Va las singuri sa trageti concluziile.

Doi calugari care merg  pe jos, ajung la un moment dat in fata unei ape. Langa apa aceasta statea o femeie foarte frumoasa, care le-a cerut ajutorul sa treaca aceasta apa. Cel mai tanar calugar, a luat-o in carca, a traversat-o apa, a pus-o jos si si-a continuat mai departe calatoria alaturi de celalalt calugar care a asistat la toata scena. Dupa cateva minute, tanarul calugar simte o oarecare agitatie si nervozitate la tovarasul sau de drum. Asa ca se hotaraste sa-l intrebe ce nu este in regula. Calugarul in varsta ii spune : ” Nu ne este ingaduit sa privim, sa atingem, cu atat mai mult sa purtam pe brate o femeie”. Tanarul calugar ii raspunde: ” Am lasat-o jos dupa ce am trecut apa, tu esti singurul care inca o porti” 

Intr-un deşert aspru şi stâncos trăiau doi pustnici. Găsiseră două grote situate foarte aproape una de cealaltă. După ani şi ani de rugăciune şi sălbatice renunţări, unul dintre cei doi asceţi era convins că ajunsese la desăvârşire. Celălalt era şi el pios, dar totodată bun şi înţelegător. El se oprea întotdeauna să discute cu puţinii pelerini care veneau acolo, adăpostindu-i pe aceia care se rătăceau sau pe cei care doreau să se ascundă.

“Acesta este timp pierdut pentru meditaţie şi rugăciune”, gândea cel dintâi sihastru, căruia nu-i plăceau desele absenţe – chiar dacă nu îndelungate – ale celui de-al doilea.Pentru a-l face să înţeleagă în mod concret cât este de departe încă de sfinţenie, se hotărî să pună câte o piatră la gura propriei grote ori de câte ori celălalt avea să comită vreo greşală. După câteva luni, în faţa grotei sale se înălţa un zid de pietre, cenuşiu şi sufocant. Şi el era închis înăuntru.

Uneori construim ziduri de jur-împrejurul inimilor noastre, folosind pentru aceasta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, tăcerilor, problemelor nerezolvate, supărărilor. Datoria noastră cea mai de seamă este aceea de a împiedica formarea unor astfel de ziduri în jurul inimilor noastre. Şi mai cu seamă, aceea de a încerca să nu devenim “o piatră în plus în zidurile altora”.

 

Maddie Ancuta

 

Arta de a fi TU

Frica si fobia-“Ghemul”

Published by:

Frica  este comuna in copilarieFrica  este comuna in copilarie si tipurile de frica pe care copii le experimenteaza se schimba o data cu varsta.

De exemplu:

  • in jurul varstei de 1 an copiii incep sa dezvolte frica fata de straini;
  • in jurul varstei de un an si jumatatea doi ani, copiii experimenteaza  frica pentru anumite obiecte sau inaltimi;
  • intre  doi si patru ani frica de: paienjeni, caini, serpi, intuneric sau pot incepe sa aiba frica de anumite suprafete;
  • intre patru si sase ani apare frica de fantome;
  • incepand cu varsta de opt ani frica de a nu fi ranit sau moarte poate deveni chiar pronuntata

Fobia este extremitatea pronuntata a sentimentului de frica si poate avea ca rezultat anxietatea. In momentul in care anxietatea si frica persista, atunci probleme se pot agrava. Oricat de mult parinti isi doresc ca odata cu timpul anxietatea copiiilor sa dispara, cateodata se intampla chiar invers. Anxietatea devine o fobie sau o frica ce este severa si persistenta.

O fobie poate fi greu de tolerat, atat pentru copil, cat si pentru cei din jur, mai ales daca stimulul este greu de evitat.

Adevaratele fobii sunt motivele cele mai importante pentru care copiii sunt trimisi la psiholog. Vestea buna este ca, daca o fobie nu afecteaza viata de zi cu zi a copilului, in acest caz copilul nu necesita vizita la un specialist si fobia poate fi rezolvata in timp. Fobia poate fi definita ca:

  • fiind disproporţionată în raport cu situaţia cu care se confruntă;
  •  dincolo de controlul voluntar rezonabil;
  • persitenta;
  • nefiind capabil sa o explice;
  • conduce la evitarea sursei
  • nu poate fi legata de nici o varsta

Fobia pare nerezonabila in raport cu realitatea situatiei? Poate fi semnul unei probleme mai grave.

In cazul in care frica copilului ti se pare nejustificata in raport cu stress-ul, acest lucru ar trebui sa-l semnalati si sa consultati un specialist, precum un consilier, psiholog sau psihiatru, in functie de gravitatea problemei.

Parintii ar trebui sa caute un tipar al semnelor. Daca un incident izolat este rezolvat, parintii nu ar trebui sa se alarmeze fara motiv. Insa daca tiparul persista, ar trebui sa interveniti, in cazul in care nu veti face acest lucru, este posibil ca fobia sa aiba un impact in viitorul copilului dvs.

Desi, multe fobii sunt vazute ca si temporare iar, copilul va creste in afara fricii, interventia este adesea considerata adecvata si benefica . Fricile si fobiile pot fi foarte intense si pot avea un impact urias asupra vietii copilului.
Sunt multi copii care nu povestesc ce li se intampla. Asa ca parintii trebui sa fie atenti la eventualale semnale aratate prin schimbarea comportamentului normal al copilului.
V-a povestit copilul ca ii estefrica sa se duca la baie singur pentru ca aude pasi in in urma sa? Si ca el vede doua umbre una in fata, cealalata in spate? Frica de intuneric. Sau ca nu poate adormi sau dormi singura ca cineva il urmarest si-l sufoca?
Senzatia ca este urmarit la dus, pe strada? Daca simptomele pot fi identificate si observate in activitatile de zi cu zi ale copilului dvs. ati putea sa incercati sa reduceti factorii de stres.

Cum va puteti ajuta copilul?

 Parintii isi pot ajuta copiii, vorbind cu ei despre sentimentele de anxietate si frica, astfel incat acestia sa treaca peste aceste momente si pentru ca frica sa nu se transforme in fobie. Acestia sunt niste pasi care ar putea sa va ajute pe dvs. si pe copilul dvs.:

  • Recunoasteti ca frica este adevarata. Oricat de neimportanta vi se pare, pentru copilul dvs. este foarte reala si-l face pe acesta sa fie agitat, anxios si fricos. In cazul in care puteti sa vorbiti cu copilul despre fobii, ar putea fi de mare ajutor, acesta devenind in ochii lor mai putin infricosatoare.
  • Nu incercati sa va fortati copilul sa treaca rapid peste fobii! Daca ii spuneti copilului dvs. “Nu fi ridicol, nu exista monstrii sub pat sau in dulap!”, acest lucru nu-l va ajuta decat sa se culce linistit, insa frica nu ii va disparea.
  • Daca copilului dvs. nu ii plac cainii nu evitati unul in mod deliberat. Copilul va intelege faptul ca trebuie sa ii fie frica de ei si trebuie sa ii evite.
  • Invata copilul sa isi poata exprima frica pe o scala de la 1 la 10, astfel incat acesta sa isi poata imagina frica mai putin intensa decat este.
  • Invata-l sa gandeasca pozitiv si sa aiba incredere in sine : “Poti sa faci asta” sau “Totul se va rezolva”, mai ales in momentul in care este anxios

Atacuri de panica, fobii izolate si agorafobia
Atacurile de panica pot aparea in cazul unor conditii psihiatrice. Un atac de panica este un episod intens, de scurta durata in care o persoana experimenteaza teama insotita de senzatii fizice. Atacurile de panica dureaza de obicei circa 10 minute sau ocazional mai mult. Sentimental pe care il simti este coplesitor, te simti ca si cum ai fi pe moarte sau ca si cum ai avea probleme serioase de sanatate.Simptome:

  • Dureri de piept
  • Transpiratie excesiva
  • Palpitatii ale inimii
  • Ameteala
  • Tremuraturi
  • Greata
  • Imbujorare
  • Amorteala extremitatilor
  • Senzatie de sufocare sau respiratie greoaie
  • Anxietate extremaAtacurile de panica apar la sfarsitul adolescentei sau in perioada adulta, dar pot aparea si la copii. Incidenta atacurilor de panica cu sau fara agorafobie este mai mica fata de incidenta fobiilor simple la copii si dolescenti.
Baietel- 9 ani.
Nu se poate duce singur la culcare, nu poate adormi singur decat in prezenta parintelui sau a fratelui. De ce? Cum inchide ochii vede un ghem urias care vine spre el si-l sufoca. In momentul cand copilul povesteste isi duce mainile la gat ca si cum ar dorii sa scape dintr-o stransoare. Respiratia i se accelereaza si vocea ii tremura ca si cum ar vrea sa planga. Frica este imensa. Ghemul ala se face din ce in ce mai mare.
Frica apare doar seara in momentul de dinainte culcarii.
In rest copilul este vesel, invata bine are foarte multi prieteni. Copilul fiind apreciat de profesori, colegi, fiind foarte iubit de parinti.
Copilul a fost pus sa inchida ochii si sa vizualizeze ghemul. Cand l-a vazut mare, venind spre el incercand sa-l sufoce, l-am rugat sa mi-l puna in mana. Ne-am tinut mainile strans si impreuna am distrus ghemul. Copilul a deschis ochii doar in momentul in care ghemul a disparut din fata lui. Cand a deschis ochii, zambea fericit ca a scapat de ghemul urias, care-l urmarea de foarte multi ani. A  doua zi dimineata am avut confirmarea ca ghemul  nu s-a mai intors.
Dragi parinti, ascultati-va copii si niciodata sa nu-i ironizati de ce anume va povestesc. Frica este mare, se poate transforma in fobie care le va marca viata ca si adult.
autor Maddie Ancuta

 

 

Arta de a fi TU

Tu iti controlezi mintea sau mintea te controleaza pe tine?

Published by:

Daca exista credinta care poate muta muntii din loc, exista credinta in puterea mintii noastre.

Poate fi ceva mai important decat gandurile noastre? Gandurile noastre creaza propria realitate. Calitatea gandirii noastre determina calitatea vietii noastre.

 Mintea voastra este in functionabila tot timpul, dar majoritatea oamenilor nu dau importanta procesului gandirii.

Esti azi unde  te-au adus rezultatul gandurilor de ieri si vei fi maine unde gandurile te-au dus azi. Blaise Pascal