Amintirile Evei

Barbatului fara chip

poveste de dragosteBarbatului fara chip

Priveam firul subtire de apa care cadea de-a lungul  picioarelor mele. Cada se umplea incet. Apa imi alinta  trupul obosit.

Am inchis ochii ascultand  doar zgomotul  incaperii. Aleg apa pentru momentul intrebarilor care navalesc peste mine. Am nevoie de linistea pe care mi-o transmite. Fara arome, parfumuri, esente ametitoare.  Nu vreau ca senzualitatea lor sa-mi tulbure simturile. In seara asta ma voi privi, goala, abrupta,  plansa, dezorientata, confuza, dezarmata de nelinisti.

Am vrut sa nu-ti mai scriu. Cateodata te uit. Alerg, zambesc fericita zilelor care ma intampina.

Dar atunci cand tu simti ca gandurile mele scapa de sub stransoare emotiilor tale, imi iei capul si-ti indrepti privirea intensa in mintea mea.

Intreaga mea fiinta este cuprinsa de tine, lasand urme de flori pe trupul meu.

Te stiu? De cand te stiu?

Ne-am intalnit vreodata?

Ne-am despartit vreodata?

Esti in mine, desi rataciti unul de altul. Impletirea gandurilor tale ma ajuta sa regasesc drumul spre tine.

Ieri am plans.

Mergeam pe strada strecurandu-ma dibaci prin marea de oameni care ma inconjura. Le zambeam. Imi zambeau.

Dintr-o data sufletul meu a simtit apasarea gandurilor tale. M-am oprit. Oamenii continuau calatoria lor trecand parca prin mine. Ii priveam cuprinsa de vertijul miscarilor care pareau absurde. Ii vedeam cum vin spre mine, cu hainele lor patrate, mirosuri amestecate, zgomote asurzitoare.

Nu intelegeam. Eram muta si nemiscata, ca o statuie pe care pasarile se odihnesc.

Plangeam tacut. Nu aveam grimase, dar plangeam, ca ploaia intr-o zi cu soare. Dintr-o data lacrimile s-au oprit.

Stiam ca iar ai pornit in cautarea mea.
Totul s-a oprit la fel de brusc ca si atunci cand a inceput.  Zambeam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am plecat din momentul care m-a purtat in alta lume. M-am pus pus in miscare alaturi de celelalte suflete care se perindeau rapid pe langa mine.

Stransoarea ta puternica am simtit-o in mine. Stiam ca m-ai gasit din nou.

Cu sufletul strans, am urcat in autobuz.

Cui as putea spune ce simt? Cui as putea depana momentele mele halucinante? Cine ar putea sa ma creada?

Atunci pun mane pe stilou si scriu.

Scriu despre tine. Personajul meu preferat. Eroul, iubitul, barbatul visurilor mele. Ironic nu? Chiar esti barbatul din visurile mele.

Lumea te citeste.  Femeile te iubesc si te admira, barbatii sunt gelosi, iar eu …

Cine sunt eu? O femeie care scrie, simte si te viseaza.

Personajul meu a prins viata?, ai idee de cate ori m-am intrebat asta?

Viata imi trimite un vis de care eu ma indragostesc?

Cateodata plang de dorul tau.

Plang de dorul barbatului care imi bantuie gandurile, sufletul si al carui chip nu-l vad niciodata, dar pe care il simt atat de aproape.

Autobuzul se opreste. Cobor. Soarele imi aminteste ca este o zi frumoasa de vara.

Glasurile copiilor acopera zgomotul masinilor.

Pantoful meu se impiedica de  piatra. O boare calduta imi tulbura rochia. Privirea mea aluneca pentru un moment in vitrina unui magazin cu oglinzi. Oglinzi cu rame groase si multe bijuterii. Ador oglinzile. Ador bijuteriile.

mesaj Ma privesc tulburata de imaginea mea.Gandurile mele ma poarta ametitor in alte timpuri.

Ma vad arsa pe rug asemeni vrajitoarelor, pentru aceste ganduri ireale. Amintiri despre un barbat care apare doar in vis. Un vis care doare.

Vocea din spatele meu ma aduce in prezent.

Traiesc in mijlocul unor vremuri cand pot lua un pumn de pastile roz sau albastre  ca sa mi te scot din minte.

Am vrut sa incerc si varianta asta.

Dar stiu ca tu vrei ca eu sa te simt. Atunci cand te simt scriu iar tu prinzi viata prin mine.

Am sa te intreb direct. Cine esti? De ce ma tulburi ca un Luceafar in miez de noapte?

As vrea sa-ti spun cat de tare ma bantuie dorul de tine.

Cine sunt? O femeie indragostita de un vis.  Cat esti de real? Eu ti-am dat viata sau tu mi-ai dat mie viata?

Stiu ca atunci cand pleci, ca faci si asta… eu ma pierd.

Apa s-a racit de mult. Gandurile mele sunt linistite.

Strang halatul moale protector in jurul trupului meu.

Ma duc la geam sa privesc spre stele.

Un oftat adanc imi scapa concluzionand hotararea mea.

Am decis sa te astept!

Nu stiu ce as putea sa fac… decat sa astept momentul cand ne vom intalni.

 

Celelalte capitole in Saruti asa cum scrii

sau Mesaje de dragoste

 

Maddie Ancuta

10 comments

  1. Pingback: Sinceritate « Radio Catch22 LondonRadio Catch22 London

  2. Pingback: Cum este sa-ti visezi viata? « Radio Catch22 LondonRadio Catch22 London

  3. Pingback: Usa de sticla

  4. Pingback: Cuvinte nespuse

  5. Pingback: Joc mut - Radio Catch22 London

  6. Cernat Mirela

    E…ceva de vis!Manific!Te face intr-adevar sa te (re)indragostesti, sa zambesti la gandul unei asemenea fericiri implinite…Descrierea minunatelor trairi interioare emanate de fiecare slova prin care-s redate e ca unul dintre dulcii fiori ai sentimentului suprem al omenirii care ofera plenitudine completa!Savurarea acestor destanuiri iti induce calde simtiri, indemnandu-te parca sa ai mai multa incredere in tine, iar crezul transfigurarii sperantelor de iubire intr-o reala poveste iti pare posibil de infaptuit, de parca ai prinde aripi! Urarea mea este: La cat mai multe asemenea scrieri/saruturi (cel putin) pentru romanticii incurabili!Candva va prinde chip IUBIREA!

  7. Pingback: Dezvaluiri - Radio Catch22 London

  8. Pingback: Nefericire versus fericire. Test de sinceritate! - Radio Catch22 London

  9. Pingback: Imbratisarea inimii mele! - Radio Catch22 London

Leave a Reply