Fluturi inghetati…
Ieri m-am trezit cu gandul la tine. Nu am ales sa ma gandesc, asa m-am trezit. M-am obisnuit. Imi bantui visele de ani.
Toate semnele din jurul meu imi indreapta gandurile spre tine. Mult timp le-am ignorat; La ce bun sa fi crezut in ele, cand tu nu crezi in mine. Cu cat eu le ignoram, cu atat ele se inmulteau.
Iti amintesti de Hidra mitologica? Sarpele cu cap nemuritor? In locul fiecarui cap taiat, cresteau doua.
Asa erau semnele care veneau spre mine. Ignoram unul, veneau doua, ignoram doua, veneau patru, pana cand toata viata mea s-a umplut de tine.
M-am gandit ca nu am scapare si trebuie sa le privesc, sa le urmez, ca sa pot iesi din labirintul in care ma rataceam
Aseara sufletul meu era albastru si dansa printre zeci de fluturi: rosii, portocalii, albastrii, albi.
Fiecare fluture se nastea din gandurile care ma invaluiau.
Am dansat razand printre ei. I-am lasat sa se aseze pe mine. Ma gadilau si ma faceau sa rad.
Am adormit imbracata in fluturii gandurilor mele inlantuite cu gandurile tale.
De dimineata m-am trezit zambind. Fluturii ma imbracau asemeni unei rochii diafane. Unul portocaliu cu puncte rosii si negre, mi s- a asezat pe buze ca un sarut de buna dimineata.L- am prins si l-am privit. Bataia delicata a aripilor lui mi-a trimis o boare magica in suflet. Am mai prins unul si inca unul si inca unul. Unii dintre ei isi lasau aripile pe palmele mele si se transformau in cuvinte.
Printre ei am descoperit fluturi care nu se miscau. I-am ridicat uimita, intrebandu-ma cum au ajuns acolo. Erau amestecati printre cei care ma alintau.
I-am luat, i-am privit de aproape, i-am rasucit pe toate partile. Am inmarmurit de durerea descoperiri.
Dintr-o data am inteles. Fluturii fara vlaga erau ai tai. Sinceritatea pe care mi-ai cerut-o era pentru a da viata gandurilor tale.
Eu stiu cine sunt. Tu stii cine sunt.
Tu stii cine esti?
Poate ca fluturii nu sunt morti ci…. doar amortiti. Tu i-ai lasat sa fie asa, ai lasat frigul iernii din tine sa-i inghete.
Am adunat toti fluturii si i-am pus intr-o cutie.
Sunt ai tai si nu-i vreau fara vlaga.
Nu am inchis cutia, doar am dus-o cat mai departe.
Intr-o zi de primavara, se vor trezi si vor zbura pe calea gandurilor tale.
Promit ca am sa ma uit din cand in cand la ei.
Iar seara o sa-i sarut de noapte buna.
©Maddie Ancuta
Pingback: Intre viata si moarte suntem noi.