Radio Catch22 London » Blog Archives

Author Archives: Maddie Ancuta

Amintirile Evei

Indragosteste-ma de tine

Published by:

Ai spus vreodata cuiva : Indragosteste-ma de tine?
Intr-o zi, va trebui sa mi cumpar un reportofon ca sa-mi pot inregistra gandurile. Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa faca asta, si peste ani sa si le asculte. Cu timpul devenim nu doar maturi dar, si mai intelepti. Fiecare experienta indiferent ca este buna sau rea, isi pune amprenta in noi. Fiecare om care intra in viata noastra deschide un capitol special care, va deveni parte din viitoarele amintri. Suntem mai mult sau mai putin constienti de asta.
Fiecare zi este unica fiecaruia dintre noi. Ziua vine cu emotii, frustrari, neintelegeri, neimpliniri sau cu zambete, declaratii de dragoste, imbratisari. Toti le traim, nu scapa nimeni de asta. Gandurile noastre de azi, devin realitatea de maine. Acest concept pare ca o lectie de filosofie, care este accesibila doar initiatilor. Realitatea este in schimb cea care este, fie ca este simplu sau complicat de inteles. Atragem ce gandim si respingem ce nu ne place. Unii pleaca, altii raman. A pleca poate fi un act de curaj sau de lasitate. Atunci cand pleci, se spune ca renunti, ca esti las, ca nu lupti pentru ceva ce ar putea fi al tau. Desi privim acelasi eveniment sau aceiasi oameni, nu vom trai niciodata aceleasi emotii sau nu vom avea niciodata aceleasi sentimente. Perceptile sunt filtrate de propriile experiente care ne-au marcat viata.
Viata mea este alcatuita din vietile mai multor oameni. Fiecare zi, ma hraneste cu intelepciunile mai multor vieti. Rad, plang, sufar, mor, renasc, ma pierd sau ma regasesc. Viata fiecarui om intalnit, ma construieste mai puternica si mai intelegatoare. Sunt ca un bulgare de zapada, care in rostogolire , creste, devine mai mare, mai puternic , prinzand viteza pe drumul care duce spre locul unde se va sparge. In fata mortii si a iubiri toti devenim mai intelepti. Iar eu mor si iubesc zilnic cu aceiasi intensitate. Oamenii vin si pleaca. Cateodata vin la momentul potrivit, altadata pleaca intr un moment neasteptat. Despartirile bruste sunt cele mai dureroase, pentru ca lasa foarte multe cuvinte nespuse, emotii netraite, imbratisari suspendate in aer. Adesea ma pun in pozitia pacientilor mei si a familiilor lor. Invat de la ei lectia pretioasa a vietii si a mortii. Ca sa acceptam viata, trebuie sa intelegem moartea. Moartea vine ca o lectie, vine ca o vindecare, vine cu o morala.
Iti amintesti povestea tanarului de 29 de ani, care in urma accidentului, creierul sau a murit? Familiei i-a fost foarte greu sa accepte ca baiatul, iubitul, prietenul lor respira doar datorita ventilatorului mecanic, care ii pompa pretiosul aer cu oxygen in plamani. Au refuzat sa creada ca el este mort. Totul s-a intamplat atat de brusc. Nu este o veste usoara de dat si cu atat mai putin de primit. Conform legii s-a facut un al doilea brain test, care a confirmat ce se stia deja. O intrebare grea le a fost adresata: ” Sunteti de acord cu donarea organelor fiului vostru? Doi oameni traiesc azi, pentru ca acest baiat a murit. Rinichii sai tineri si sanatosi, au fost transplantati . Ii priveam pe cei doi supravietuitori , aflati inca sub efectul anestezicilor, care au primit rinichii, tanarului baiat. Poarta in interiorul lor, amintirile unui baiat de 29 de ani. Poate ca asta a fost rolul lui, sa fie ingerul pazitor a celor doi si celor care vor beneficia de restul organelor. De ce el? De ce nu altul ? Dar de ce? Intrebari care nu vor avea niciodata raspuns. Fiecare poarta in sine, o parte din ceilalti. Despartirile bruste, fara acel ramas bun sunt cele mai dureroase. Nu cred ca oamenii sunt rai, cred doar ca oamenii nu stiu sa reactioneze in cele mai critice momente. Credinta ne face sa mergem mai departe. Cred ca oamenii fac lucruri rele, in cautarea celor bune. Suntem datori sa iubim sis a fim fericiti. Iubirea este senina si plina de candoare. Fericirea se citeste in ce facem privirile noastre. Toti suntem in cautarea fericirii. Devenim prieteni, iubiti, crestem impreuna. Odata cu maturizarea noastra, ne descoperim si vrem altceva de la noi sau de la cei din jurul nostru. Iubirea nu are nevoie de scuze sau justificari. Cand acestea apar, nu mai vorbim despre iubire. Vorbim despre conventii, manipulari, strategii, care nu au legatura cu fericirea ci doar cu o parte a societatii in care traim. Traim corect, traim supusi regulilor, legilor..dar nu traim liberi.
Intr o zi, tu erai trist iar eu, extrem de fericita. Erai bolnav si deprimat, iar eu stiu sa aduc zambete pe chipurile oamenilor, sa-i fac sa vibreze fericirea. Adesea un zambet, o gluma sau o strangere de mana sunt mai importante decat orice medicament sau fraze lungi incarcate si greu digestibile.
Iubirea vindeca. Stiu asta, nu am nevoie sa mi-o spuna nimeni. O stiu, o vad, o simt. Nimeni in lumea asta, indiferent cat de amar ii este sufletul, nu ma poate convinge de nimic altceva. Iubirea vindeca, dar singura conditie este sa fie iubire neconditionata. Iubirea unui parinte pentru copilul sau, a salvat viata unor necunoscuti. Iubirea neconditionata a parintilor , netezeste calea in viata a copiilor. Iubirea neconditionata a sotilor, ii face sa treaca impreuna prin cele mai dramatice momente din viata. Acolo unde este iubire, exista speranta.
Intr-o seara ti am scris un biletel. Pe el am scris : Indragosteste-ma de tine! Ani de zile, te am vazut osciland, cautand, incercand sa ti gasesti iubire, linistea si echilibrul. Te-am ascultat in tacere, nestiind ce sa-ti spun. Faptul ca te ascultam stiam ca iti face bine, ma gandeam ca ai nevoie de acordul meu tacit. Acord pe care ti l-am dat intotdeauna. Nu conteaza cum ajungem acolo, in iubire si razboi nu exista reguli. In seara aia, m-am gandit ca poate iubirea mea te va linisti, iti va aduce alinarea sufleteasca de care ai nevoie. Nu pentru a-mi fi Muza, ci pentru ca meriti sa fii iubit pentru ce esti. Desi au fost doar trei cuvinte, mi-a fost foarte greu sa le scriu. Am luat si lasat stiloul de zeci de ori. Nu pentru ca ar fi fost dificil sa te iubesc, ci pentru ca mi-a fost teama. Teama de ce, ai sa ma intrebi. Nu stiu cum as putea sa ti explic, pentru ca teama este o emotie greu de transat.
fragment din Jurnalul Evei copyright Maddie Ancuta
Romani in lume

Sliema, St George bay si portul Marsaxlokk

Published by:

Sliema, St George bay si portul Marsaxlokk

Desi Malta este o insula in care locuiesc in jur de 460.000 de oameni, este un loc unde vei descoperi intotdeauna ceva interesant. Incepand cu locatiile, arhitectura, restaurante, pub-uri, mancare pentru toate gusturile si evident plaje.

Inainte sa vorbesc despre cele 3 orase, vreau sa va spun ca vremea este extraordinar de generoasa cu maltezi. Este inca vara, insula este plina de turisti care se  bucura de soare, plaja, mare si mancare foarte buna.

Ieri au fost 28 de grade Celsius, azi sunt doar 26 de grade Celsius. Saptamana trecuta am fost la plaja si sa inot in Mediterana. Apa foarte buna.

St George bay este o plaja cu nisip, in Saint Julian, apa este perfecta pentru a inota, foarte sarata, asa incat chiar si cei care nu sunt St_ George_bay buni inotatori, se pot bucura de marea verzuie-albatruie. Restaurante, cafenele, barci, iahturi mai mari sau mai mici, femei care fac plaja pe iahturile superluxoase, planoarele brazdeaza cerul. Privind  iahturile care sunt leganate de Mediterana, Malta, este un loc preferat de o parte din bogatasii lumii. Malta are turisti din toate categoriile sociale si este putin mai scumpa decat Grecia, cel putin la mancare.

Sliema

 

Sliema, este un alt oras foarte frumos al Maltei. Cu o promenada imensa, unde poti merge kilometri admirand salbaticia Mediteranei, strecurandu te printre oameni care alearga, admirand pe cei care inoata sau fac surfing, copii care se joaca, plina de magazine, restaurante, cafenele, unde poti savura o cafea, privind frumusetea albastra a Mediteranei sau manca, mancarea specific malteza.

Azi, am pornit spre satul pescaresc si unul dintre celebrele porturi Malteze si anume Marsaxlokk.

Este o piata in care cu siguranta ma voi intoarce, in urmatoarele cinci luni de sedere in Malta, dar si atunci cand voi reveni in Malta octopus_Marsaxlokk pentru vacanta. O piata aglomerata, unde se vinde absolut orice: incepand de la pestele proaspat prins din Mediterana, caracatite, scoici, creveti, somoni si alte zeci de tipuri delicios de peste.  Fructe proaspete si legume, obiecte artizanele specifice Maltei, fete de masa, imbracaminte, incaltaminte, dar si alte creatii foarte interesante ale celorlalti locuitori ai Maltei, dar veniti din Africa.

Tot aici se afla si o micuta dar foarte frumoasa biserica. Spun micuta, comparativ cu celelalte biserici vazute, care sunt absolut uluitoare prin arhitectura dar si felul in care sunt decorate si pictate in interior. Biserica se numeste „Madonna ta’ Pompei”, construita in stil baroc in anul 1892, la care ce organizeaza un pelerinaj national in fiecare an, la data de 8 mai.

eating_Marsaxlokk La tot pasul vei gasi restaurante, care te imbie cu tot felul de preparate proaspete din peste, fructe de mare, dar si preparate din carne sau  pentru iubitori de pizza.

Poti admira portul, pescari, pescadroarele. Este o locatie perfecta pentru a -ti petrece duminica si a manca foarte bine. Ce poti vedea aici si este cu adevarat special, sunt barcile pescarilor, care sunt extrem de viu colorate. Barcile se numesc ”Luzzu”. Imaginea este cu adevarat spectaculoasa. Marea Mediteraneana, acoperita de aceste micute si viu colorate barci.

Singura problema, dar este o problema specifica Maltei, este transportul. Cel putin autobuzul pe care eu l-am luat, a venit cu o intarziere de 20 de minute, vine doar odata la o ora, si daca este plin, trece pe langa tine in statie. Tot ce ai de facut este sa iei taxi ul sau sa astepti ca urmatorul sa apara. Transportul in Malta chiar este o problema. Autobuzele vin din jumate in jumate de ora sau la o ora, si intotdeauna sunt intarziate.

Dar.. asta este..atmosfera mediteraneana, unde soarele zambeste toata ziua, asa ca nimeni nu se agita.

Important este sa ne hidratam  foarte bine si sa ne bucuram de tot ce este in jurul nostru.

din Malta pentru voi,

Maddie Ancuta

Birkirkara, orasul unde traiesc si am descoperit o biserica absolut spectaculoasa.  Strazile intortocheate, dar pline de arta. Fiecare colt de strada, strajuit de sculpturi impresionante.

Sliema

pentru poze mai multe, pe pagina mea de FACEBOOK.
St_ George_bay Marsaxlokk_harbour Marsaxlokk _harbour

 

 

 

 

 

 

 

Relatii si sex

Femeile si senzualitatea

Published by:

Femeile si senzualitatea

Un articol mai vechi, pe care mi l-a reamintit ieri FB, si pe care nu l-am publicat niciodata  pe site.femeilie_senzulitatea

O femeie are senzualitate daca are cine sa o faca senzuala

La fel ca in “Un barbat este bun la pat daca are o femeie buna la pat.”

E replica pe care am dat-o aseara, unui prieten care spunea despre o cunostinta ca si-a pierdut senzualitatea. S-a dus, apoi, sa danseze cu ea, iar ea i-a aratat senzualitate de a trebuit sa vina sa stea jos, ca i se vedea rusinea din pantaloni, nu alta.

Iar postul asta, inspirat de cele doua muze din ultimul timp, are sa fie unul despre cum ar trebui perceputi femeia si barbatul intr-un mod corect. Pentru ca iar ma simt darnica in filosofii de viata si iar vreau sa educ copii.

O relatie nu este despre posesiune. Eu nu sunt a ta, iar tu nu esti al meu. Suntem amandoi ai cerului si ai inconstientului, ai nostri si ai instinctului. Iar daca mintea spune nu, inconstientul cere. Daca nu cere, e defect. Daca iti cere dar refuzi ani si ani si ani, esti tu defect.

O relatie este despre suport si acceptare. Imi stii relele si-ti stiu si eu tie relele si te accept si iti promit sa fiu acolo, o viata, ca sa te ridic atunci cand relele tale iti joaca feste iar instinctele nu-si mai fac treaba. Sa iti aduc aminte sa fii senzual, la fel cum imi aduci si tu aminte mie, atunci cand uit. Sa iti zambesc cand tu imi zambesti si sa invatam sa comunicam doar din priviri. O relatie e o prietenie de lunga durata, cu contract.

Eu mi-am gasit un prieten bun, prin viata. Iar daca tu nu ai facut asta, inca, sau daca te gandesti cu frica la momentele in care el ar putea fi cu “alta” in brate, atunci aia nu e relatie. Pentru ca el nu e al tau si nici tu nu esti a lui. Nu suntem ai nimanui, iar relatiile nu sunt despre limitari, ci despre crestere impreuna.

Iar femeia si barbatul sunt simpli. Sunt amandoi oameni si a ii trata pe genuri nu inseamna decat sa ii adancesti in marea stereotipurilor. Femeia nu “trebuie sa fie asa” si nici barbatul, asa cum nici relatiile nu au formule speciale si reguli nescrise.

Pentru ca din ce vad, in ultimul timp, relatiile, femeile si barbatii, sunt un fel de institutie bisericeasca medievala:

1. “Sa nu inseli” (Ce-i ala inselat? Cuvantul asta exista doar in mintile inguste)
2. “Sa nu flirtezi”
3. “Sa nu te gandesti la altul”
4. “Sa nu uiti sa fii perfect pentru mine”
5. “Sa nu te puna naiba sa ma parasesti”

De ce sa nu te parasesc, daca simt ca nu mai putem fi prieteni buni? De ce sa nu fiu imperfect, cand tocmai aceasta imperfectiune imi ofera perfectiunea unui om? De ce sa nu ma gandesc la altul, cand inconstientul imi urla sa il primesc? De ce sa nu flirtez, cand tocmai natura este cea care ma indeamna la cochetarie? Ce-i aia inselat? Cine esti tu sa-mi pui garduri?

Un lucru pe care multi oameni nu il inteleg: relatiile interumane sunt usor comparabile cu cele dintre oameni si animale: pe unii caini trebuie sa-i tii in lesa, ca sa nu fuga. Altii, insa, se simt atat de bine langa tine, incat e de ajuns doar sa ii strigi si vin. Pentru ca nimeni, niciodata, fie el om sau animal, n-are sa fuga departe de prea mult bine.

mai multe articole in relatii si sex