Radio Catch22 London » September 14, 2012

Daily Archives: September 14, 2012

Romani in lume

Radu Andrei ne vorbeste despre ambitie, tinerete si “costuri ascunse ale vietii” la 22 de ani.

Published by:

succes in LondraDespre ambitie, tinerete si “costuri ascunse ale vietii” la 22 de ani -Radu Andrei, agent de recrutare pentru Nelson College

Sunt mai bine doi ani de cand am inceput sa scriu despre romanii care au decis sa plece din tara, unii motivati de lipsa banilor, altii pentru studii sau, de ce nu, pentru a trai intr-o alta lume, una fara prea multe prejudecati. Sunt toti atatia ani de cand nu incetez sa ii spun oricarei persoane pe care o cunosc ca fiecare poveste ma impresioneaza in felul ei, ca fiecare om despre care scriu ma motiveaza si pe mine sa imi doresc mai multe de la mine, de la viata.
Am cunoscut in acesti ani oameni minunati, oameni cu povesti care ma fac sa simt ca sunt mandra ca sunt nascuta in Romania. Toti acesti oameni despre care am scris si despre care sper ca voi mai scrie multa vreme de acum incolo merita toata admiratia mea, a noastra, pentru simplul motiv ca au plecat de langa cei dragi pentru a o lua de la capat intr-o alta tara, uneori fara a cunoaste limba, fara acte, fara ca cineva sa le dea o mana de ajutor. Acesti oameni sunt adevaratii romani despre care ar trebui sa vorbim zilnic, pe care ar trebui sa ii dam drept exemplu celor care spun ca nu se poate, ca este greu, ca este aproape imposibil sa reusesti in viata daca nu ai pe cineva care sa te sustina.
O poveste care ne demonstreaza ca orice greutate poate fi depasita.

Zilele trecute intrasem pe un grup de socializare pentru romanii din UK. Mi-a atras atentia o postare. Parea un anunt, am crezut citind primele cuvinte ca cineva incerca sa vanda ceva. Cuvintele erau scrise cu majuscule. Am citit. Si am zambit.
“NU ESTE NIMIC ILEGAL ! NU TE COSTA NICIUN BAN SA ITI FACI DOSARUL SI SA TE INROLEZI ! NU SUNT COSTURI ASCUNSE !”
Cuvinte de mai sus m-au determinat sa citesc toata postarea. Nu era vorba de nicio reclama, respectivul nu vroia sa vanda nimic. Isi dorea doar sa ii determine pe cati mai multi romani sa se inscrie la scoala, sa apeleze la fondurile pe care statul englez le aloca pentru cei care doresc sa studieze in Anglia dar care nu au bani pentru studii.
Stiu ca multi dintre noi s-au obisnuit sa spuna ca nimeni nu face nimic gratis, ca in spatele oricarui ajutor se ascunde ceva. In acelasi registru erau si multe dintre comentariile celor care au citit postarea lui Andrei. “Ce ai de castigat?”, “Ce se intampla daca nu ma mai duc?”, “Cat trebuie sa platesc de fapt pentru a face un asemenea colegiu?”, “Vrei sa ne furi banii!”
Nu imi mai pun de multa vreme semne de intrebare vis a vis de neincrederea parca mostenita genetic pe care o avem multi dintre noi, nu ma mai intreb nici de ce nu putem crede ca mai sunt si oameni care fac tot ce fac din pasiune sau pentru ca pur si simpu vor sa ajute pentru ca ei stiu cum nu este sa nu te ajute nimeni.
Am decis asadar sa vorbesc cu Andrei. Am vrut sa ii stiu povestea. Stiam ca are o poveste, asa cum au toti cei care au plecat din Romania.
“Am inceput facultatea in Iasi la Resurse Naturale si Protectia Mediului, dar din motive financiare nu am putut sa o termin. Viata mea a luat o intorsatura ciudata dupa un accident grav pe care l-am suferit in tara. Atunci am decis ca inainte de a face ceva trebuie sa ma gandesc de doua ori, am decis ca nu trebuie sa ma arunc niciodata cu capul inainte”.
Am venit sa fac milioane. Realitatea era insa alta.
“Povestea mea a inceput acum trei ani cand am venit in Anglia la sora mea. Am venit cu aceleasi ganduri cu care vin multi de acasa. “Ma duc in Anglia, fac milioane”. Dar nu a fost asa.
Am inceput ca multi dintre noi de jos, am lucrat ca cleaner cu 6 lire la ora, 12 ore pe zi si la sfarsitul zilei cand trageam linie aveam doar 8 ore platite deoarece patru ore le petreceam in mijloacele de transport. Avem haine murdare toata ziua si nu aveam ocazia sa schimb o vorba cu nimeni”.

Dupa cateva luni Andrei a decis ca nu acesta va fi viitorul lui si a decis sa isi faca unul mai bun.
Am mers in cluburi si am cautat job ca baiat care imparte pliante, castigam mai putin dar vedeam oportunitate din aceasta munca, mi-am imbunatatit engleza, eram imbracat curat, mi-am imbunatati metoda de vorbire, am cunoscut persoane de la care aveam ce sa invat. Dupa cateva luni am inceput sa merg pe la universitati pentru a face oferte studentilor pentru clubul unde lucram.
Dupa ceva timp am obtinut postul de manager promoter, imi faceam propriile petreceri in club. Acum 10-11 luni m-am decis sa vin Londra pentru ca aici sunt mai multe oportunitati, am lucrat ca promoter in cluburile din centru Londrei, dar la final nu am fost platit.
Am lucrat pe postul de agent de inchirieri apartamente, camere) dar nu am avut success. Mi se cerea sa ascunt multe informatii esentiale clientilor, cum ar fi detalii despre cum pot sa isi piarda depozitul si multe altele. Asa ca am renuntat”.
In urma cu trei luni Andrei a aflat despre finantarea pentru studentii care vor sa studieze, dar nu au putere financiara sa o faca. A plicat si el. Acum asteapta sa inceapa studiile.

“Fac asta pentru ca am fost ca multi dintre noi care lucram aici cu greu si mi s-a dat oportunitatea sa am o viata mai buna. Acum incerc sa ii ajut si pe altii care doresc sa reuseasca in viata. Am un salariu de la colegiu, dar cu siguranta incercarea mea de a atrage cat mai multi romani catre scoala nu nu este rasplatita finaciar separate.
Daca nu treceam prin ce am trecut nu intelegeam ce inseamna greul. Nu cred ca o sa vezi o persoana care are parinti “plini de bani” sa vina sa isi petreaca timpul aici sa incerce sa motiveze oamenii sa isi faca un viitor mai bun.
Sunt foarte multumit cand multa lumea ma suna si ma sustine si mi spune ” bravo, tine-o tot asa, putini sunt cei care incearca sa ajute”. Ma hranesc cu multumuri si cu respectul cu care persoanele ma trateaza. Bineinteles ca nu exista padure fara uscaciuni si ii inteleg pe cei care striga ca vreau sa le iau banii. Asa am zis si eu: E prea frumos sa fie adevarat, dar dupa ce am citi actele si m-am informat pe internet am vazut ca totul incepe sa aiba o culoare.
Pentru cei care doresc sa se inscrie la colegiul unde este si Andrei student, tanarul ne-a oferit urmatoarele informatii:
Va puteti inscrie la:
1. BUSINESS
2. COMPUTING AND SYSTEMS DEV. (HND)
3.HEALTH AND SOCIAL CARE (HND)
4.HOSPITALITY (HND)
Cerinte obligatorii:
NATIONAL INSURANCE NUMBER
DOVADA DE ADRESA
VARSTA MINIM 18 ANI
Persoanele care au mai putin de 3 ani de cand locuiesc in UK primesc finantare doar pentru costul anual de studii, nu si costuri de intretinere.
Tate cursururile de mai sus sunt de 2 ani. In cel de-al doilea an studentul primeste din nou ajutor daca aplica.
Ultimul termen de inscriere pentru anul 2012 este 24.09.2012. Dupa aceasta perioada se pot face inscrierei pentru ianuarie 2013.
Persoanele care nu pot termina cursurie cu sau fara motiv vor trebui sa returneze banii primiti (cand au venitul pe an mai mare de 21.000 £ pe an). Dobanda e 3 % din banii imprumutati.
Adresa Nelson College London: 8th Floor, Dexion House, 2-4 Empire Way Wembley Park, London, HA9 0 EF
Program cursuri:
Luni: 09:00 – 18:00
Marti: 09:00-18:00
Pentru mai multe informatii referitoare la inscrieri il puteti contactata pe Andrei la numarul de telefon: 0783 7764582
Dupa ce se termina sesiunea de inscriere in septembrie, am vorbit cu unul dintre directori sa facem un program si sa aducem direct studentii din liceele din tara, elevi care au note destul de bune la limba engleza. Programul e in baza de proiect inca lucrez la el”.
Morala: Cu ambitie si optimism, aproape orice se poate.

 

editor Oana Grigore

Romani in lume Viata in UK. Londra

Oana Grigore editor radiocatch22 London

Published by:

radiocatch22

Astazi am deosebita placere sa va o prezint pe Oana Grigore.

Bine ai venit Oana Grigore!

Noul editor pentru rubrica Romani in lume. Romania Te iubesc!

Oana Grigore este cea care  o sa scrie povestile romanilor din intreaga lume, preluand rubrica Romani in lume. Romania Te Iubesc!

Locul unde vom cunoaste povesti de viata.

Intr-o zi am primit un mesaj frumos si plin de entuziasm de la Oana Grigore.

In scurt timp am realizat nu doar faptul ca suntem din acelasi judet dar, mai ales ca avem foarte multe in comun.

Impartasim aceeasi pasiune pentru jurnalism.

Pentru ca trebuie sa recunosc, fara pasiunea mea pentru scris acest site probabil nu ar fi existat niciodata.

Amandoua avem experienta de radio si TV.

Ce sa mai spun? A fost “dragoste la prima vedere! 🙂

Oana Grigore este de asemenea si PR radioului. Se va ocupa de organizarea diferitelor evenimente, intalniri ale  romanilor in Londra.

Dar cine este Oana Grigore?

O fata minunata,  cu zambet pe chip si in suflet, pasionata de jurnalism si plina de entuziasm.

O las pe ea sa va spuna mai multe.

 

Am inceput sa lucrez in media acum 10 ani. In primul an nu stiam nici sa deschid un computer. Mi-am dorit sa fac radio si am ajuns sa lucrez in televiziune.

Primul loc de munca a fost pentru o agentie mica de presa din Bucuresti.

Dupa un an m-am indreptat catre televiziune. Am lucrat fara sa primesc vreun ban primele sase luni, raspundeam la telefoane. Vorbeam cu telespectatorii. Dar era minunat.

Apoi am fost pe rand: documentarist, reporter, asistent producator, producator si producator de segment la Realitatea TV Bucuresti si Romantica TV.

Aveam 21 de ani cand am inceput sa lucrez in presa. Eram in anul doi de facultate si prin buzunare batea vantul. Pentru ai mei era un efort enorm sa imi plateasca taxa la facultate asa ca a trebuit sa ma angajez. Si nu am regretat nicio secunda acea decizie care mi-a schimbat viata, felul de a gandi, de a privi lumea.

Acum aproape trei ani am decis sa vin in UK. Fara sa stiu limba, fara acte. Am fost norocoasa totusi. Fratii mei erau aici. Ei m-au sprijinit in prima perioada.

Am lucrat intr-un pub, in curatenie si intr-o fabrica pana sa ajung sa am un loc de munca bine platit. Am avut zile in care terminam munca la 10 seara iar dupa ce ajungeam acasa scriam interviurile pentru Pagina de Comunitate a Ziarului Romanesc din Londra.

Pagina de Comunitate a fost in acele momente o gura de oxigen. O gura de oxigen pentru un om pasionat de oameni.

Da, recunosc ca imi place sa scriu despre oamenii de aici, despre povestile lor.

Pentru mine, fiecare om are o poveste. Fiecare poveste este in felul ei impresionanta, este o lectie de viata, daca desigur vrem sa nu inchidem ochii si sa ne deschidem sufletul.

Lucrez in media de 10 ani, candva era singura mea meserie, acum este doar o pasiune. O pasiune care sper sa nu dispara niciodata

 

date de contact: Oana Grigore

[email protected]

Maddie Ancuta